← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Samuel

2 Samuel 21-22 — cu Simeon

2 Samuel 21-22Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În spiritul via media, ne îndreptăm astăzi spre Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de expunere anglicană care desfăşoară Scripturile cu căldură omiletică şi grijă pastorală. În tratarea sa a capitolelor 21-22 din 2 Samuel, Simeon arată cum necazurile publice şi personale îi cheamă pe poporul lui Dumnezeu la pocăinţă, la credincioşie faţă de legământ şi la încredere în sângele ispăşitor al lui Hristos. Cuvintele sale cumpătate ne invită să primim atât avertismentul cât şi mângâierea din acelaşi text sfânt.
Citește

Citire

Să ascultăm acum cuvântul Domnului din 2 Samuel capitolele 21 şi 22. Pe măsură ce naraţiunea trece de la foamete şi dreptatea legământului la cântarea de izbăvire a lui David, suntem chemaţi să ascultăm cu acelaşi duh atent pe care l-a adus Simeon acestor capitole, căutând atât avertismentul cât şi mângâierea pe care ni le oferă Sfânta Scriptură.
Studiu
Simeon începe prin a examina foametea trimisă asupra lui Israel. Versetul 1. DISCURS: 324 FOAMATEA, O PEDEAPSĂ PENTRU PĂCAT 2 Samuel 21:1. Atunci a fost foamete în zilele lui David trei ani, an după an; şi David a întrebat pe Domnul. Iar Domnul a răspuns: Este din pricina lui Saul şi a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe ghibeoniţi. Domnia lui David a fost plină de necazuri pricinuite de propriul său păcat; dar aici îl vedem pe el şi pe poporul său chinuiţi pentru păcatele altora. Saul, predecesorul său la cârmuire, îi asuprise cumplit pe ghibeoniţi, pe care Iosua, la prima intrare în Canaan, se obligase prin legământ şi prin jurământ să-i ocrotească. Această călcare a legământului a trecut-o Dumnezeu cu vederea, ca să zicem aşa, la vremea aceea, dar acum a pedepsit-o prin trei ani de foamete succesivă. Istoria ne învaţă: I. În ce lumină trebuie să privim nenorocirile publice — [Scriptura le înfăţişează întotdeauna ca pedepse trimise din pricina păcatului. El îndreaptă apoi atenţia spre datoria de a cerceta cauzele păcătoase ale necazurilor naţionale şi personale. Trebuie să cercetăm cauzele lor păcătoase — [David a întrebat pe Domnul şi a aflat că necazurile trimise acum erau vizite pentru un păcat săvârşit de Saul cu mult timp în urmă. Fapta rea anume a lui Saul nu mai este pomenită în istorie; nici nu pare să fi fost luată în seamă de vreunul dintre oameni. Cruzimea lui faţă de ghibeoniţi fusese într-adevăr vestită; dar, fiindcă ghibeoniţii erau cei mai de jos dintre oameni şi nu se trăgeau din Avraam, asuprirea pe care o îndurau nu trezea nici o simpatie sau milă. Dumnezeu însă s-a mâniat; şi se va mânia pentru nedreptăţile ce se fac, oricât de umili ar fi cei ce suferă sau oricât de mari ar fi tiranii ce le pricinuiesc. Iar dacă am întreba pe Domnul, n-am putea găsi oare vreo pricină pentru lungul război în care am fost angajaţi şi pentru repetatele pierderi ale recoltelor noastre de grâu? Simeon apasă apoi necesitatea de a îndepărta tot ce este neplăcut lui Dumnezeu. Dar, deşi nu putem lucra întocmai ca David sau ghibeoniţii, putem, atât la nivel naţional cât şi individual, să îndepărtăm relele care L-au mâniat pe Dumnezeul nostru; şi într-adevăr, toţi fără excepţie suntem datori să 'răstignim trupul împreună cu poftele şi dorinţele lui'. Numai în acest fel putem nădăjdui să abatem de la noi judecăţile dumnezeieşti; căci, deşi nimic altceva decât sângele lui Hristos nu poate spăla păcatul, acesta nu va folosi niciodată la iertarea celor ce nu se întorc la Dumnezeu într-o viaţă nouă.] De aici putem învăţa: 1. Primejdia păcatului — [Păcatul, oricât de uitat de noi, este ţinut minte de Dumnezeu; da, toate păcatele noastre, chiar de la cea mai timpurie perioadă a existenţei noastre, sunt tot atât de aproape de privirea nemijlocită a lui Dumnezeu ca şi cum ar fi fost săvârşite chiar în ziua aceasta: şi va veni o vreme când va trebui să dăm socoteală de ele toate.
Considerați

Cugetare

Simeon încheie subliniind primejdia păcatului ţinut mult timp în minte de Dumnezeu. Să ne pocăim deci de păcat şi să-l îndepărtăm; căci el va aduce cu siguranţă mânia lui Dumnezeu peste toţi cei ce îl păstrează nelamentat şi nebiruit.] 2. Folosul ispăşirii lui Hristos — [Sângele fiilor lui Saul a fost vărsat ca jertfă pentru dreptatea naţională şi ca mijloc de a abate mânia dumnezeiască; şi a fost socotit de Dumnezeu ca o ispăşire pentru păcatul săvârşit de Saul. Cu cât mai mult va primi Dumnezeu, pentru noi, sângele Fiului Său, care a fost trimis în lume anume ca să ispăşească vina noastră şi să ne dobândească împăcarea cu Dumnezeul nostru cel ofensat! Gândiţi-vă la aceasta, voi toţi cei acuzaţi de Satana şi de propriile conştiinţe şi care tremuraţi de teama judecăţilor dumnezeieşti; şi ştiţi că sângele Său odată vărsat pe Calvar este acum la îndemână pentru voi, tot atât de mult ca în clipa în care a fost vărsat: este un izvor în care, dacă vă veţi scălda, vă va curăţi cu adevărat de tot păcatul — — —] 3. În cele din urmă, el subliniază importanţa cercetării inimilor noastre înaintea Domnului. Importanţa cercetării propriilor inimi — [Crima lui Saul a fost socotită probabil o faptă vrednică atât de el însuşi cât şi de cei pe care i-a folosit ca unelte în prigoană; căci ni se spune că a căutat să-i nimicească pe ghibeoniţi 'din râvnă pentru copiii lui Israel şi ai lui Iuda'. Dar Dumnezeu nu a judecat cum a judecat el; nici nu-şi va face El socoteala purtării noastre după părerea noastră despre ea: iubirea de sine ne orbeşte lesne şi ne face să socotim bune multe lucruri pe care Dumnezeu le urăşte. El însă va judeca faptele noastre după calitatea lor în ochii Săi. Să ne 'cercetăm şi să ne încercăm căile şi să ne întoarcem la Domnul'; şi, întrucât suntem orbiţi de influenţa propriilor stricăciuni, să-L rugăm să ne 'cerceteze şi să ne încerce inimile şi să ne conducă pe calea veşniciei'.
Răspunde

Răspuns

Unde simt în viaţa mea sau în comunitatea mea că Domnul mă cheamă să-I urmăresc mâna mai degrabă decât să mă mulţumesc cu cauzele secundare? Ce călcare de legământ sau ce păcat ascuns aş putea fi chemat să aduc la lumină printr-o cercetare smerită? Cum îmi voi rândui pocăinţa astfel încât sângele ispăşitor al lui Hristos să fie singura mea pledorie şi înnoirea mea zilnică?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care nu treci cu vederea călarea legămintelor nici strigătul celor asupriţi, dă-ne har să primim judecăţile Tale ca chemări la pocăinţă. Curăţeşte pământul şi inimile noastre de tot păcatul care stârneşte neplăcerea Ta; şi, întrucât nu putem repara ce am stricat, primeşte singura jertfă îndestulătoare a Fiului Tău preaiubit. Condu-ne zilnic să ne cercetăm şi să ne încercăm căile, ca, întorcându-ne la Tine într-o viaţă nouă, să ne odihnim sub ocrotirea milei Tale; prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →