← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul

Deuteronomul 23-24 — cu Wesley

Deuteronomul 23-24Notele Explicative ale lui John Wesley20 min
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la Notele Explicative ale lui John Wesley despre capitolele 23 și 24 din Deuteronom. Aceste comentarii concise verset cu verset din partea fondatorului metodismului luminează legile antice privind curăția, îndurarea și dreptatea. Stilul concis și pătrunzător al lui Wesley distilează fiecare pasaj în îndrumări practice pentru o viață sfântă. În timp ce studiem, ascultăm cum aceste note mai vorbesc și astăzi despre credincioșia legământului și dragostea față de aproape. Pregătește-ți inima să primească atât textul Scripturii cât și expunerea credincioasă a lui Wesley.
Citește

Citire

Așază-te într-un loc liniștit și citește Deuteronomul 23-24 cu încetineală. Observă hotarele atent trasate în jurul adunării, chemarea la milostivire față de cei vulnerabili și protecțiile date săracilor și străinilor. Lasă ritmul acestor porunci să te atragă în inima dreptății și îndurării lui Dumnezeu.
Studiu
Wesley începe prin a examina primul verset din capitolul 23. Versetul 1. Cel ce este rănit în părțile rușinoase sau are membrul tăiat să nu intre în adunarea Domnului. Cel ce este rănit — O expresie care denotă un famen. Să nu intre în adunarea Domnului — Să nu fie admis la onoruri și slujbe nici în biserică nici în obștea lui Israel; astfel adunarea Domnului nu înseamnă aici trupul poporului, ci societatea bătrânilor sau conducătorilor poporului. La aceasta se adaugă faptul că cuvântul ebraic Kahal înseamnă în general o adunare sau o adunare de oameni; de aceea nu poate fi înțeles în mod potrivit despre tot trupul poporului, care nu s-ar fi putut niciodată aduna într-un singur loc, ci despre conducătorii principali, care o făceau adesea. Nu este de mirare că famenii sunt excluși de la cârmuire, atât pentru că astfel de persoane sunt de obicei lipsite de curajul necesar unui conducător, cât și pentru că, fiind de obicei disprețuite, autoritatea în mâinile lor era expusă aceleiași disprețuiri. întoarce-te la 'Începutul paginii' Wesley continuă cu nota despre slujitorii fugari. Versetul 15. Să nu-l dai stăpânului său pe slujitorul care a fugit de la stăpânul său la tine. Slujitorul — Al celor ce aparțineau cananeenilor sau altor neamuri vecine, căci dacă ar fi trăit în țări îndepărtate, nu este probabil să fi fugit atât de departe ca să-și evite stăpânul sau ca stăpânul să-l urmărească atât de departe ca să-l recupereze. Pentru cananeeni această hotărâre era cu totul dreaptă, deoarece și ei și ai lor erau cu toții dați pierzării înaintea lui Dumnezeu și a lui Israel, iar tot ce aveau era prin îngăduință specială. Iar pentru ceilalți vecini pare de asemenea drept, deoarece atât stăpânii cât și slujitorii acestor neamuri și ale altora se află fără îndoială la dispoziția Domnului, Făcătorul și Stăpânitorul lor suveran. Înțelege de asemenea despre aceia care, la cercetare, se dovedesc a fi fost nedreptățiți de stăpânii lor. Nu este de mirare dacă marele Dumnezeu, care urăște toată tirania și se numește pe Sine adăpostul celor asupriți, își interpun autoritatea ca să-i scape pe astfel de persoane de la stăpânii lor cruzi. întoarce-te la 'Începutul paginii' Wesley tratează apoi legea divorțului de la începutul capitolului 24. Versetul 1. Când un bărbat își ia o soție și se căsătorește cu ea, și se întâmplă ca ea să nu mai găsească har în ochii lui, pentru că a găsit vreo necurăție în ea, atunci să-i scrie o carte de despărțire, să i-o dea în mână și s-o trimită din casa lui. Vreo necurăție — Un lucru urât, vreo boală a trupului sau însușire a minții neobservată înainte de căsătorie; sau vreo purtare ușoară, cum înseamnă de obicei această expresie, dar fără a ajunge la adulter. Să-i scrie — Aceasta nu este o poruncă, cum au înțeles-o unii dintre iudei, nici o îngăduință și aprobare, ci doar o îngăduință a acelei practici pentru a preveni rele mai mari, și aceasta doar până la vremea reformei, până la venirea Mesia, când lucrurile trebuiau să se întoarcă la prima lor rânduială și la starea cea mai curată. întoarce-te la 'Începutul paginii'
Considerați

Reflectare

Wesley încheie cu principiul responsabilității personale. Versetul 16. Părinții să nu fie omorâți pentru copii și nici copiii să nu fie omorâți pentru părinți; fiecare om să fie omorât pentru păcatul său. Să nu fie omorâți — Dacă unul este lipsit de vina păcatului celuilalt, în afară de acele cazuri în care Stăpânul suveran al vieții și al morții, înaintea căruia nimeni nu este nevinovat, a poruncit aceasta, ca în Deuteronom 13:1-18; Iosua 7:24. Căci deși Dumnezeu vizitează păcatele tatălui asupra copiilor, Exod 20:5, totuși El nu va îngădui oamenilor să facă la fel. întoarce-te la 'Începutul paginii'
Răspunde

Răspuns

Unde simt că Dumnezeu trasează o hotar pentru sfințenia mea? Cum aș putea întinde îndurare cuiva care se simte exclus sau vulnerabil? În ce domeniu al vieții mele mă cheamă Dumnezeu să practic responsabilitatea personală în loc să arunc vina asupra altora?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule milostiv, sfințește inimile noastre prin harul Tău, ca să cinstim sfințenia Ta și să umblăm fără prihană înaintea Ta. Formează în noi o tandră compasiune față de străin și de sărac, ca să ne purtăm cu dreptate în orice angajament și să ne ținem jurămintele cu integritate. Scrie legea Ta în ființa noastră cea mai lăuntrică, ca viețile noastre să reflecte atât puritatea cât și mila pe care le poruncești. Amin.

Notele Explicative ale lui John Wesley · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →