Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 81-82 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanonic)
Deschidere
În ritmul rugăciunii Bisericii psalmii lui Asaf se înalță ca tămâia de pe altarul poporului legământului. Psalmii 81 și 82 așază credincioșii înaintea Dumnezeului celui viu care și cheamă adunarea la sărbătoare și stă la judecată printre păzitorii ei rânduiți. Aceste cântări aparțin liturgiei amintirii și socotelii unde amintirea izbăvirii din Egipt se ciocnește cu cerința ca stăpânitorii și poporul deopotrivă să facă dreptate celor umili. Tradiția aude în ele aceeași voce care va vorbi mai târziu prin profeți și în cele din urmă prin Cuvântul întrupat chemând Biserica să celebreze tainele cu integritate și să exercite autoritatea după chipul lui Hristos Judecătorul. Pe măsură ce credincioșii se adună la Liturghie sunt invitați să recunoască atât bucuria celor răscumpărați cât și avertismentul solemn adresat celor încredințați cu grija sufletelor și a societății.
Citește
Citire
Citiți cei doi psalmi cu încetineală lăsând cadența liturgică să modeleze inima. Observați chemarea trâmbiței care deschide sărbătoarea în Psalmul 81 și trecerea bruscă la tânguirea dumnezeiască peste un popor care nu vrea să asculte. În Psalmul 82 priviți curtea cerească unde Dumnezeu se ridică să judece pe 'dumnezei' păzitorii rânduiți ai pământului. Urmăriți cum strigătul pentru dreptate în numele orfanului și al săracului devine însăși pricina pentru care temeliile lumii se clatină. Lăsați contrastul dintre amintirea sărbătorească și socoteala judecătorească să pregătească sufletul pentru taina Euharistiei unde același Domn și hrănește și cercetează casa sa.
Studiu
Psalmul 81 începe cu o chemare grabnică de a suna trâmbița la lună nouă și lună plină marcând sărbătorile rânduite care pomenesc fapta cea puternică a Domnului de a scoate pe Israel din Egipt. Porunca nu este doar ceremonială ci este o reînnoire a legăturii legământului. Poporul este amintit că Dumnezeul care le-a răspuns în necazul lor la apele Meribei continuă să vorbească: 'Deschide-ți larg gura și ți-o voi umple'. Totuși aceeași voce care oferă pâine din belșug consemnează și refuzul poporului de a asculta întorcându-se în schimb la dumnezei străini ale căror sărbători făgăduiesc siguranță fără ascultare. Tânguirea dumnezeiască atinge nota cea mai ascuțită când Domnul declară că Israel nu a vrut să i se supună și de aceea l-a lăsat în voia inimilor sale încăpățânate. Tradiția vede aici tiparul repetat în fiecare veac: închinarea sacramentală care nu este însoțită de convertire lăuntrică devine ritual gol iar darurile legământului sunt primite în zadar.
Psalmul 82 se mută din sanctuar în sfatul ceresc. Dumnezeu își ia locul în adunarea dumnezeiască și rostește judecata asupra celor ce poartă autoritatea lui delegată. 'Dumnezeii' cărora li se adresează sunt judecătorii și prinții lui Israel oameni puși deoparte ca să oglindească dreptatea Celui Preaînalt. Eșecul lor este măsurat nu prin corectitudinea rituală ci prin felul cum îi tratează pe cei slabi: apără pe cel nedrept arată părtinire celui rău și neglijează pe orfan pe cel umil și pe cel lipsit. Pentru că temeliile pământului se clatină din pricina unei asemenea nedreptăți psalmul se încheie cu un apel ca Dumnezeu însuși să se ridice și să judece neamurile. Biserica a citit întotdeauna această judecată în lumina Fiului întrupat care va veni din nou să despartă oile de capre și care exercită deja acea discernere în taina pocăinței și la altar unde cei nevrednici sunt avertizați să nu mănânce și să nu bea judecată asupra lor înșiși.
Considerați
Reflecție
Acești psalmi stau într-o vie convorbire cu mărturia scripturală mai largă despre împărăția dumnezeiască și isprăvnicia omenească. Trâmbița Psalmului 81 răsună proclamarea jubileului din Levitic și anticipează trâmbița îngerească ce va vesti întoarcerea Domnului. Scena sălii de judecată din Psalmul 82 își află împlinirea în cuvintele lui Isus înaintea Sinedriului și în învățătura apostolică că orice autoritate este supusă judecății lui Hristos. În tradiție aceleași texte hrănesc reflecția asupra slujirii episcopale și asupra răspunderii conducătorilor creștini amintind credincioșilor că harul sacramental nu este niciodată despărțit de faptele milei. Liturghia Bisericii așază deci acești psalmi aproape de sărbătorile care celebrează atât împărăția lui Hristos cât și pomenirea celor adormiți când dreptatea lui Dumnezeu este chemată peste vii și peste morți.
Răspunde
Răspuns
Cum modelează amintirea faptelor mântuitoare ale lui Dumnezeu în propria ta viață felul în care te apropii astăzi de taine și unde ai putea rezista plinătății pe care El o oferă? În domeniile în care deții vreo formă de răspundere — familie muncă parohie sau viață civică — ce atenție concretă acorzi orfanului săracului și celor fără apărare? Când auzi tânguirea Domnului peste un popor încăpățânat ce parte a inimii tale te invită El la o mai mare supunere înaintea cuvântului Său?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne al oștirilor care odinioară ai chemat pe Israel la sărbătoare și care încă aduni Biserica în jurul altarului Mielului deschide gurile noastre ca să fim umpluți cu pâinea cerului. Dăruiește ca trâmbița laudei noastre să nu sune niciodată fără ascultarea inimilor noastre. Ridică-Te Dumnezeule în mijlocul judecătorilor pământului apără pe orfan și pe cel umil și nu lăsa temeliile dreptății să se clatine în zilele noastre. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților care au păzit legământul cu Tine modelează-ne într-un popor care și celebrează îndurările Tale și practică dreptatea Ta până în ziua când vei veni din nou să judeci viii și morții. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.