Eterniseed › Curriculum › Ieremia
Ieremia 7-8 — cu Whedon
Deschidere
În moștenirea devoțiunii metodiste episcopale și a fidelității arminiene-wesleyene deschidem Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament pentru a auzi chemarea profetului plângător la adevărata pocăință. Expunerea atentă a lui Whedon asupra capitolelor șapte și opt din Ieremia plasează oracolele templului în momentul lor istoric sub Ioiachim și urmărește insistența divină asupra ascultării lăuntrice mai degrabă decât asupra prezumției rituale. Cuvintele sale ne invită să examinăm dacă încrederea noastră proprie se sprijină pe forme exterioare sau pe Dumnezeul cel viu care cercetează inima. Duhul care a călăuzit pe scribul antic să ne călăuzească studiul de astăzi.
Citește
Citire
Cu atenție reverentă să citim acum capitolele șapte și opt din Ieremia, îngăduind cadenței cuvintelor profetului să se așeze asupra duhurilor noastre. Ascultați chemarea repetată de a îndrepta căile, avertismentul tras din Șilo și diagnosticul tandru, dar neînduplecat, al refuzului încăpățânat al unui popor de a se întoarce. Citiți încet, îngăduind textului să cerceteze motivele din spatele fiecărei observanțe religioase.
Studiu
Whedon începe prin situarea discursului din punct de vedere istoric.
Introducere. Următoarele patru capitole trebuie luate împreună. Dacă nu conțin chiar cuvintele rostite de Ieremia într-o anumită ocazie, ele trebuie privite ca alcătuite din discursurile pe care obișnuia să le rostească în acest timp și, prin urmare, ca reprezentând, chiar și prin limbaj, învățăturile sale. Pentru cadrul istoric al acestui pasaj, întoarceți-vă la capitolul douăzeci și șase. Ioiachim fusese așezat pe tron de regele Egiptului în locul fratelui său mai mic, Ioahaz, care fusese preferat de popor, probabil pentru că Ioiachim aparținea partidului care favoriza alianța cu Egiptul. Toată nădejdea succesului și perenității reformei lui Iosia dispăruse. De aceea, marele obiectiv al discursului era să lucreze în popor convingerea păcatului și a primejdiei lor și, dacă era posibil, să-i conducă înapoi, prin pocăință și umilință, la vechea lor credință. Partea cea mai ofensatoare a adresei lui Ieremia consta în referirea sa la ruinele Șilo și în insinuarea că până și Ierusalimul, sanctuarul Celui Preaînalt, ar putea avea o soartă similară. După cum aflăm din capitolul douăzeci și șase, Ieremia ar fi plătit pentru fidelitatea sa cu viața dacă nu ar fi fost pentru prietenii influenți. Discursul se împarte în trei diviziuni principale: 1. Templul și închinarea sa nu constituie un temei adecvat de încredere, Ieremia 7:1 până la Ieremia 8:3. 2. Creșterea nelegiuirii conducătorilor și învățătorilor, Ieremia 8:4 până la Ieremia 9:24. 3. Mijloacele de scăpare, Ieremia 9:25 până la Ieremia 10:25.El examinează apoi încrederea înșelătoare pusă în templu.
Versetul 4. 4. Cuvinte mincinoase Cuvinte de înșelăciune, rătăcindu-i în privința încrederii lor. Eroarea consta în a presupune ca fapt că, deoarece Ierusalimul conținea templul Domnului, ea nu stătea în niciun pericol de pedeapsă din cauza apostaziei și nelegiuirii sale. Aceasta era un fel de fetișism național, cum a avut multe ilustrații în istorie. Repetarea de trei ori a expresiei „templul Domnului” servește la indicarea plinătății și a accentului încrederii lor. Acestea Probabil făcând aluzie la sălile, curțile și diversele structuri ale sanctuarului.Whedon expune apoi rugămintea ritualistă care caută să compenseze răzvrătirea morală.
Versetele 9-10. 9, 10. Veți fura… și veți arde tămâie lui Baal Gândul precis al acestui pasaj notabil este obscurizat, dacă nu, într-adevăr, schimbat material, în Versiunea Autorizată. Nu este rugămintea fatalistului, ci a ritualistului, care este aici mustrată. Păcatul și blasfemia lor constau în a pune slujbele religioase în fața imoralităților cele mai grosolane din viețile lor, astfel încât, deși făceau toate aceste urâciuni, pretindeau că sunt eliberați, adică, eliberați de toate consecințele venind și stând înaintea lui Dumnezeu în casa Sa. Nu a fost prima instanță și, vai! nu ultima în care „închinarea trupului” a fost presupusă a ispăși păcatele sufletului.El trece la a doua diviziune despre nepocăință și consecințele ei.
Versetul 4. NEPOCĂINȚĂ ȘI PEDEAPSĂ, Ieremia 8:4-12. 4. Vor cădea ei, etc. Mai bine, Cad oamenii și nu se ridică? etc., expresia fiind impersonală. Dacă oamenii cad, ei nu continuă să zacă pe pământ. Dacă un om își pierde calea, el nu persistă în a merge înainte, ci se întoarce pentru a-și retrasa pașii. Aici începe a doua diviziune a acestui discurs, în care profetul expune obstinația poporului în nelegiuire și teama judecății lor.
Considerați
Considerare
Whedon apasă realitatea solemnă a respingerii naționale.
Versetul 29. RESPINGEREA NAȚIUNII DE CĂTRE IEHOVA, Ieremia 7:29-34. 29. Părul Aici vorbit ca o coroană, sensul literal al originalului fiind diademă. Vezi Numeri 6:7. Versiunea Engleză, „sfințire”. Cuvântul a fost aplicat inițial diademei marelui preot, (Exod 29:6,) și, după cum crede Keil, a fost transferat părului deoarece părul netăiat al nazireului era semnul consacrării sale Domnului, exprimând ceea ce exprima diadema marelui preot. Așa cum nazireul pângărit trebuia să taie părul capului său pentru că încetase să mai fie un simbol al relației sale particulare și intime cu Dumnezeu, tot așa Ierusalimul este chemat să-și tundă părul din același motiv. Ea nu mai este cea consacrată a Domnului. Ea a devenit pângărită; de aceea lepădată și abandonată.El încheie secțiunea întrebând dacă mai rămâne vreun remediu pentru poporul rănit.
Versetul 22. 22. Balsam în Galaad Una dintre prețioasele producții ale Palestinei. Vezi Facere 43:11; Ieremia 46:11; Ieremia 51:8, etc., etc. Acolo Unde este leacul, acolo ar trebui să fie și priceperea pentru folosirea lui. „Preoții și profeții lui Israel erau medicii a căror slujbă era să învețe leacul pentru păcatul și nenorocirea omenească. Are atunci Israel niciun balsam pentru sine? Nu este niciun medic în ea care să poată lega rana ei?” Comentariul Vorbitorului. Sănătate… redobândită Keil traduce, de ce, atunci, nu se pune niciun plasture pe fiica poporului meu? Dar Furst și Nagelsbach susțin Versiunea comună.
Răspunde
Răspuns
Unde în închinarea sau obiceiurile noastre zilnice riscăm să tratăm locurile sau practicile sfinte ca talismane mai degrabă decât ca mijloace ale harului? Cum confruntă chemarea la o îndreptare deplină a căilor orice tendință de a separa observanța religioasă de ascultarea etică? În ce feluri ar putea biserica de astăzi să redobândească priceperea medicului care aplică balsamul din Galaad propriilor sale răni?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule milostiv, a cărui cuvântare prin Ieremia încă cercetează inima, dăruiește-ne harul adevăratei pocăințe care îndreaptă atât obiceiurile cât și faptele. Izbăvește-ne de orice formă de fetișism național sau personal care se încrede în templu neglijând dreptatea și mila. Ridică în zilele noastre exponenți credincioși care, asemenea profetului plângător, vorbesc cu curaj, dar plâng cu compasiune. Vindecă rănile poporului Tău cu balsamul care curge de la Calvar și învață-ne să aplicăm acel remediu unii altora. În numele lui Hristos, care este atât preotul cât și medicul nostru, ne rugăm. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →