← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Romani

Romani 10 — cu Benson

Romani 10Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În spiritul pastoral cald al metodismului timpuriu ne adunăm în jurul Comentariului lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament, permițând expunerea sa măsurată a capitolului 10 din Romani să ne călăuzească inimile. Benson scrie cu afecțiunea statornică a unuia care tânjește după mântuirea tuturor, evrei și neamuri deopotrivă. Cuvintele sale ne invită să zăbovim asupra adâncii preocupări a apostolului, a dreptății care vine prin credință și a largheții milei lui Dumnezeu. Pe măsură ce ascultăm, același Duh care a mișcat pana lui Benson să ne trezească propria dorință de sfințenie și să trezească o încredere proaspătă în Hristos, sfârșitul legii pentru oricine crede.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul 10 din Romani într-un spirit de atenție rugătoare. Ascultă dorul apostolului pentru poporul său, distincția sa clară între dreptatea legii și dreptatea credinței și declarația sa îndrăzneață că mântuirea este oferită fără părtinire tuturor celor care cheamă pe Domnul. Citește încet, lăsând fiecare verset să se așeze în inimă și cere Duhului să deschidă din nou Cuvântul prin comentariul credincios al lui Benson.
Studiu
Benson începe prin a introduce temele principale ale capitolului. Introducere. A.M. 4064. D.H. 60. În acest capitol apostolul (1) își exprimă marea preocupare față de rătăcirea iudeilor care căutau dreptatea și mântuirea prin legea lui Moise și respingeau metoda rânduită de Dumnezeu pentru dobândirea acestor binecuvântări, Romani 10:1-4. (2) El arată deosebirea dintre dreptatea legii, prin care ei se așteptau să fie îndreptățiți, și dreptatea credinței descoperită în evanghelie, Romani 10:5-10. (3) El arată că, în ce privește mântuirea și modul de a o obține, nu este nicio deosebire între iudei și neamuri, ci binecuvântarea este la fel de liberă pentru cei din urmă ca și pentru cei dintâi și în aceleași condiții pe care le-au vestit profeții iudei Ioel, Isaia și Moise, Romani 10:11-21. El examinează apoi mărturia personală a apostolului cu privire la râvna lui Israel. Versetele 1-3. Romani 10:1-3. Fraților, dorința inimii mele, etc. Aici apostolul continuă să arate pricina acelei lepădări a iudeilor despre care vorbise în capitolul precedent, și anume lepădarea de către ei a acelei căi de a dobândi dreptatea și mântuirea rânduite de Dumnezeu. Și ca nu cumva ei să creadă că vorbește din prejudecată și rea-voință față de ei, își mărturisește dorința arzătoare pentru mântuirea lor. Iar rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israel este ca ei să fie mântuiți. El nu s-ar fi rugat pentru aceasta dacă ar fi fost absolut reprobați. Căci le dau mărturie sunt gata să mărturisesc, din ceea ce știu bine despre ei din propria mea observație și experiență; că ei, adică mulți dintre ei, au o râvnă pentru Dumnezeu o râvnă pentru acea închinare și slujire a Lui instituită de Moise, prin care ei cred că promovează slava Lui; dar nu după cunoștință, nu călăuzită de o cunoaștere potrivită a adevăratei căi de a deveni drept și nici a scopului legii. Benson arată apoi cum Hristos este prezentat ca sfârșit al legii. Versetul 4. Romani 10:4. Căci faptul că ei nu s-au supus căii lui Dumnezeu de a deveni drepți este evident prin aceasta, că ei îl resping pe Hristos, prin care singur se poate dobândi dreptatea; Hristos este sfârșitul legii scopul și ținta ei; pentru dreptate. Observă, întâi, dreptatea despre care se vorbește aici este în mod evident aceea care este necesară pentru viața veșnică și duce la ea (vezi Romani 5:21), numită dreptatea lui Dumnezeu prin credință, Filipeni 3:9; implicând nu numai îndreptățirea, Romani 3:24, Tit 3:7, fără de care noi, păcătoși vinovați și osândiți, nu putem avea niciun drept la viața veșnică, fiind singurul mijloc de a anula vina noastră și de a ne elibera de osândă; ci și sfințirea, despre care se vorbește în Efeseni 4:17-24, Tit 2:5-6, fără de care nu suntem în Hristos, 2 Corinteni 5:17, și nu avem nicio potrivire pentru cer; și ascultarea practică care decurge de aici, Efeseni 2:10, marea dovadă că suntem drepți, Luca 1:6, 1 Ioan 3:7. El trece la oferta universală a mântuirii prin credință. Versetele 11-13. Romani 10:11-13. Căci Scriptura zice, etc. El continuă să dovedească, prin Scripturi, efectele mântuitoare ale credinței și mărturisirii, despre care s-a vorbit în ultimele două versete. Se referă la Isaia 28:16 și poate și la Psalmii 25:3. Sau vrea să spună că aceasta este doctrina generală a Scripturilor: Oricine crede în El, fie iudeu fie neam, nu va fi rușinat, nu va fi dezamăgit de așteptarea sa de mântuire și nici pus la rușine în nicio împrejurare imaginabilă. Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec în ce privește modul de a obține îndreptățirea și mântuirea; căci același Domn al tuturor, Creatorul, Păzitorul, Cârmuitorul și Binefăcătorul întregii rase omenești, este bogat, plin de îndurare și har; astfel încât binecuvântările Lui nu se vor epuiza niciodată și El nu este niciodată incapabil sau nevrednic să le dăruiască celor care sunt pregătiți să le primească; sau celor care-L cheamă, pentru ele, cu sinceritate, stăruință și credință.
Considerați

Considerare

Benson duce expunerea la concluzia sa cea mai grea cu privire la adevăratul scop al legii. Astfel încât însăși scopul și ținta legii a fost să-i aducă pe oameni să creadă în Hristos, pe care ea L-a arătat și L-a indicat, pentru îndreptățire, înnoire și sfințenie universală. El încheie subliniind mâinile răbdătoare și întinse ale Domnului către un popor care se împotrivește. Neamurile erau prea mult ocupate cu închinarea la idolii lor ca să se gândească vreodată să se închine sau chiar să-L caute pe adevăratul Dumnezeu. Cu toate acestea, chiar și lor, în această stare, Dumnezeu, prin propovăduirea evangheliei, S-a făcut cunoscut și S-a oferit să fie obiectul închinării lor și Dumnezeul lor în legământ. Dar către Israel zice, deși știa că cuvintele Lui vor fi invidioase pentru o națiune atât de nerăbdătoare la mustrare: Toată ziua Mi-am întins mâinile Mele în cele mai stăruitoare și afectuoase adrese; către un popor neascultător și împotrivitor, care obiectează și cârtește neîncetat; pe care nicio înduplecare nu-l poate determina să-și aibă în vedere propria fericire, astfel încât să fie gata să admită dovada adevărului și sfaturile înțelepciunii; și al cărui caracter este exact opus celui al celor care cred cu inima și mărturisesc cu gura.
Răspunde

Răspuns

Unde în propria mea viață mai caut încă să stabilesc o dreptate a mea în loc să mă supun dreptății lui Dumnezeu? Cum mă mângâie și mă provoacă deopotrivă apropierea cuvântului credinței astăzi? În ce feluri sunt invitat să-mi întind mâinile în rugăciune și mărturie către cei care nu au crezut încă?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale lui Joseph Benson, al cărui comentariu deschide Cuvântul Tău cu atâta claritate și afecțiune. Dă-ne, asemenea apostolului, o dorință a inimii și o rugăciune pentru mântuirea tuturor. Fie ca Hristos să fie cu adevărat sfârșitul legii pentru noi, ca să credem cu inima spre dreptate și să mărturisim cu gura spre mântuire. Întinde-Ți mâinile către noi în ziua aceasta, Doamne, și atrage-ne mai aproape de Tine. Același Duh care a mișcat pana lui Benson să lucreze în viețile noastre, producând credință, dragoste și ascultare sfântă, până când Te vom vedea față către față. Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →