Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa
Apocalipsa 7 — cu Whedon
Deschidere
În spiritul devoțiunii metodiste episcopale și al încrederii arminiene în harul liber, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Expunerea atentă a lui Whedon asupra capitolului 7 din Apocalipsa dezvăluie latura însorită a destinului Bisericii, pusă în contrast cu sigiliile mai întunecate ale capitolului precedent. Cuvintele sale invită fiecare credincios să contemple slujitorii sigilați ai lui Dumnezeu și nenumărata oaste răscumpărată de Miel. Cu căldură wesleyană ne pregătim să ascultăm, să învățăm și să mulțumim pentru asigurarea că ispășirea lui Hristos nu va eșua.
Citește
Citire
Să citim acum Apocalipsa capitolul 7 în întregime, lăsând textul sacru să vorbească înainte de a ne ocupa de expunerea lui Whedon. Pauză după fiecare secțiune pentru ca imaginile sigilării și ale închinării cerești să se așeze asupra inimii. Primiți viziunea ca o mângâiere prezentă în mijlocul încercărilor vieții de probă și pregătiți-vă să reflectați cum comentariul îi dezvăluie sensul pentru poporul lui Dumnezeu.
Studiu
Whedon începe prin a prezenta tabloul opus al răsplății cerești.
Versetul 1. Tabloul opus al răsplății cerești a sfinților, Apocalipsa 7:1-17. a. Vânturile sunt reduse la tăcere, în timp ce sfinții din Vechiul Testament sunt sigilați, 144.000, Apocalipsa 7:1-8. 1. Iar cele șase sigilii din cap. vi dau latura umbrită a istoriei și a destinului omenesc; acest capitol dă latura însorită. În timpul acelei istorii întunecate a existat o Biserică, uneori luptând și uneori triumfătoare, în lume. Și acum, pentru a ușura scena și a înveseli inima creștină, un tablou al acelei Biserici este răspândit în contrast înaintea noastră în gloria ei. Rezultă că istoria completă a lumii nu este profană și fără glorie, nici o înfrângere a ispășirii și a conducerii lui Hristos asupra neamului. 'El va vedea din truda sufletului Său și va fi mulțumit.' Îngerul sigiliilor poruncește îngerilor vânturilor să potolească orice adiere în timp ce el marchează slujitorii lui Dumnezeu, Apocalipsa 7:1-3.El distinge apoi cele două companii din cadrul Bisericii universale.
O sută patruzeci și patru de mii sunt sigilați dintre cele douăsprezece seminții ale lui Israel, Apocalipsa 7:4-8. Apoi marele trup nenumărat răscumpărat dintre toate neamurile este văzut stând înaintea tronului teofanic, (în mijlocul unui cor de îngeri care îi înconjoară,) iar starea lor paradisiacă este explicată de unul dintre bătrâni, Apocalipsa 7:9-17. Este o mare întrebare printre comentatori cine sunt cei 144.000? și cine este marea mulțime din Apocalipsa 7:9? Prin modul nostru de interpretare, răspunsul pare clar și simplu. Ei sunt, după cum se poate arăta pe deplin în notele noastre, Biserica Vechiului Testament și Biserica Noului Testament; iar răscumpărarea lor este prezentată aici în mod pictural în contrast cu condamnarea lumii profane, așa cum este prezentată în cele șase sigilii ale capitolului precedent. După aceste lucruri Această jumătate contrastantă nu aparține seriei sigiliilor, ci este un corespondent contrastiv.Whedon dezvăluie apoi identitatea marii mulțimi dinaintea tronului.
Versetul 9. b. Numărul sfinților din Noul Testament prea mare pentru a fi numărat, cu cântare, Apocalipsa 7:9-10. 9. O mare mulțime Întrebarea este dezbătută, ce simbolizează cele douăsprezece seminții de mai sus și această mare mulțime? Dusterdieck face ca primele să însemne Israelul natural; Alford, sfinții în viață la venirea lui Hristos; Hengstenberg și Wordsworth identifică atât semințiile cât și mulțimea ca fiind, de fapt, un singur trup, și anume singura Biserică creștină. Punctul nostru de vedere, așa cum s-a afirmat mai sus, este că ele sunt o singură Biserică universală, privită totuși sub aspectele Vechiului Testament și Noului Testament. Astfel, cei douăzeci și patru de bătrâni sunt reprezentanți ai Bisericii una în două aspecte, iar aceste seminții și mulțime sunt constituenții în masă ai acelor douăzeci și patru de reprezentanți. Sfântul Ioan este astfel loial vechii Biserici, din care a ieșit Hristos, dar extinde sfera pentru a cuprinde Biserica universală.El înaintează apoi spre explicația bătrânului despre starea lor cerească.
Versetul 13. d. Explicația BĂTRÂNULUI și tabloul glorios al stării lor CERESTI, Apocalipsa 7:13-17. 13. Unul dintre bătrâni Era potrivit ca unul dintre reprezentanții Bisericii să dezvăluie tainele Bisericii triumfătoare. Nici nu trebuie să ne încurcăm să știm cum unul dintre cercul de bătrâni, învăluit în mulțimea marii mulțimi și acela înconjurat de cercul nenumăraților îngeri, ar putea să se adreseze unui străin, ca Ioan, care stă și cercetează întreaga adunare. Permiteți libertatea unei viziuni cerești. Cercurile interioare din cadrul cercurilor exterioare pot fi văzute transparent cu ochiul supranatural, căci cercurile exterioare sunt transparente, deși vizibile privirii sale. Iar în ținutul duhovnicesc distanța nu este un obstacol pentru rostire și auzire. Cereștii (și Ioan era acum temporar ceresc) pot conversa fără voce, prin simpla împărtășire a gândului. Vezi nota noastră la 2 Corinteni 12:4.
Considerați
Reflectare
Whedon încheie cu doctrina sfințirii prin ispășire.
Marea necaz este, așadar, lupta vieții de probă sub presiunea lumii, a cărnii și a diavolului. Acele versuri frumoase ale lui Wesley, Cine sunt aceștia îmbrăcați în alb, Mai strălucitori decât soarele de amiază, Cei dintâi dintre fiii luminii, Cei mai aproape de tronul veșnic? în măsura în care îi reprezintă pe aceștia ca martiri sau suferinzi speciali pentru Hristos par a fi o greșeală. Toți creștinii sunt acești martiri. Și-au spălat hainele Și-au curățit caracterele. Aceasta este o imagine foarte vie a sfințirii prin ispășire. Ea ilustrează cât de profundă este doctrina ispășirii menținută în apocalipsă. Dar trebuie să privim prin imaginea intensă la faptul literal și să nu permitem imaginației noastre să se piardă în imagine. Nu există o haină literală, nici o spălare literală a hainei în sânge.Cu privire la aplicarea capitolului el apasă în cele din urmă caracterul ceresc, nu pământesc, al viziunii.
Căci, ca în Apocalipsa 21:4, unde această făgăduință este repetată, odată cu moartea toată durerea, toată întristarea dispar, iar ochiul uită pentru totdeauna să plângă. Iar Cel care alungă astfel pentru totdeauna lacrimile noastre nu este altul decât Tatăl nostru iubitor, Dumnezeu. Aplicarea acestui capitol la stabilirea creștinismului sub Constantin în imperiul roman, așa cum este făcută de interpreții supra-istorici, ca Newton și Elliott, pare să nu aibă nevoie de o respingere. Ea pare inaplicabilă, atât în poziție cât și în natură. În poziție, căci nu există nimic în șirul narațiunii care să ne aducă la eveniment. Primele patru sigilii sunt clar corelative și, deși urmează în ordine temporală, nu sunt cronologice. La fel de ne-cronologică este strigătul martirilor din al cincilea sigiliu sau dizolvarea lumii din al șaselea. Nu avem nici o punte care să ne ducă peste epoca lui Constantin. Nici în natură, căci este o scenă cerească, nu una pământească.
Răspunde
Răspuns
Cum întărește asigurarea sfinților sigilați încrederea voastră în victoria finală a lui Hristos? În ce feluri lărgește viziunea mulțimii nenumărate speranța voastră pentru întreaga familie umană? Unde ar putea invita imaginea hainelor spălate în sângele Mielului la o încredere mai profundă în harul sfințitor prezent?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale lui Daniel D. Whedon și pentru lumina pe care comentariul său o revarsă asupra cuvântului Tău sfânt. Dă-ne, prin Duhul, să ne vedem pe noi înșine printre slujitorii sigilați și oastea îmbrăcată în alb. Ține-ne statornici în marea necaz a acestei vieți, ca să fim găsiți spălați și sfințiți prin Miel. Fie ca viziunea închinării cerești să ne atragă inimile în sus până când ne vom alătura acelui cântec fără sfârșit. În numele lui Iisus ne rugăm. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →