Eterniseed › Curriculum › Matei
Pericolul unei inimi împărțite
Deschidere
În scrierile ei despre narațiunile evanghelice, Ellen G. White dezvăluie cu tandrețe luptele interioare ale celor care au umblat cu Isus, arătând cum dragostea lui Dumnezeu întâlnește fiecare inimă omenească în marea controversă. Astăzi ascultăm cum ea deschide povestea unui ucenic ale cărui alegeri fac ecou întâlnirii tânărului bogat din Matei 19, invitându-ne să ne examinăm propria predare lui Hristos, nădejdea noastră.
Citește
Citire
Să citim împreună Matei 19, oprindu-ne mai ales asupra întrebării tânărului bogat și chemarea Mântuitorului la ucenicie din toată inima. Cereți Duhului Sfânt să vă pregătească inima pentru lecțiile pe care White le extrage din acest capitol sacru.
Studiu
White urmărește mai întâi creșterea unui viciu în viața lui Iuda:
Iuda avea în mod natural o dragoste puternică pentru bani; dar nu fusese întotdeauna atât de corupt încât să facă o faptă ca aceasta. El a hrănit duhul cel rău al lăcomiei până când acesta a devenit motivul dominant al vieții sale. Dragostea de mamona a cântărit mai mult decât dragostea lui pentru Hristos. Devenind sclavul unui singur viciu, s-a dat pe sine Satanei, ca să fie mânat la orice lungime în păcat.Ea arată apoi cum Iuda s-a alăturat mai întâi cercului ucenicilor:
Iuda s-a alăturat ucenicilor când mulțimi Îl urmau pe Hristos. Învățătura Mântuitorului le mișca inimile pe măsură ce atârnau extaziați de cuvintele Lui, rostite în sinagogă, lângă mare, pe munte. [717] Iuda i-a văzut pe bolnavi, pe șchiopi, pe orbi, venind în mulțime la Isus din cetăți și orașe. I-a văzut pe cei muribunzi așezați la picioarele Lui. A fost martor la lucrările puternice ale Mântuitorului în vindecarea bolnavilor, alungarea demonilor și învierea morților. A simțit în propria persoană dovada puterii lui Hristos. A recunoscut că învățătura lui Hristos era superioară oricărui lucru pe care îl auzise vreodată. L-a iubit pe Marele Învățător și a dorit să fie cu El. A simțit dorința de a fi schimbat în caracter și viață și a sperat să experimenteze aceasta prin legarea de Isus. Mântuitorul nu l-a respins pe Iuda. I-a dat un loc printre cei doisprezece. L-a încredințat cu lucrarea unui evanghelist. L-a înzestrat cu putere să vindece bolnavii și să alunge demonii. Dar Iuda nu a ajuns la punctul de a se preda pe deplin lui Hristos. Nu a renunțat la ambiția lui lumească sau la dragostea de bani. În timp ce a acceptat poziția de slujitor al lui Hristos, nu s-a supus el însuși modelării divine. A simțit că își poate păstra propria judecată și opinii și a cultivat o dispoziție de a critica și acuza.White se întoarce apoi la reacția lui Iuda când Isus a vorbit cu tânărul bogat:
Când Isus i-a prezentat tânărului bogat condiția uceniciei, Iuda a fost nemulțumit. A crezut că s-a făcut o greșeală. Dacă astfel de oameni ca acest conducător ar putea fi legați de credincioși, ei ar ajuta să susțină cauza lui Hristos. Dacă Iuda ar fi fost primit doar ca sfetnic, credea el, ar putea sugera multe planuri pentru avantajul micii biserici. Principiile și metodele lui ar diferi oarecum de ale lui Hristos, dar în aceste lucruri se considera mai înțelept decât Hristos. [720]În cele din urmă, ea descrie ultimul apel tandru făcut lui Iuda:
Totuși Iuda nu a făcut nicio opoziție deschisă și nici nu părea să pună la îndoială lecțiile Mântuitorului. Nu a murmurat în exterior până la timpul ospățului din casa lui Simon. Când Maria a uns picioarele Mântuitorului, Iuda și-a manifestat dispoziția lacomă. La mustrarea din partea lui Isus, însăși duhul lui părea transformat în fiere. Mândria rănită și dorința de răzbunare au doborât barierele, iar lăcomia atât de mult îngăduită l-a ținut sub control. Aceasta va fi experiența oricui persistă în a se juca cu păcatul. Elementele depravării care nu sunt rezistate și biruite răspund ispitei lui Satana, iar sufletul este dus captiv la voia lui. Dar Iuda nu era încă pe deplin împietrit. Chiar și după ce se angajase de două ori să-L trădeze pe Mântuitor, mai era ocazie de pocăință. La cina de Paște, Isus Și-a dovedit divinitatea prin revelarea scopului trădătorului. El l-a inclus cu tandrețe pe Iuda în slujirea către ucenici. Dar ultimul apel al dragostei a rămas neascultat. Atunci cazul lui Iuda a fost decis, iar picioarele pe care Isus le spălase au mers la lucrarea trădătorului.
Considerați
Considerare
White ne atrage la privirea plină de milă a Mântuitorului asupra trădătorului Său:
Mântuitorul nu l-a mustrat pe trădătorul Său. El știa că Iuda nu se pocăia; mărturisirea lui a fost smulsă din sufletul lui vinovat de un simțământ groaznic de condamnare și de așteptarea judecății, dar nu simțea nicio durere adâncă, sfâșietoare de inimă că L-a trădat pe Fiul fără pată al lui Dumnezeu și L-a tăgăduit pe Sfântul lui Israel. Totuși Isus nu a rostit niciun cuvânt de condamnare. S-a uitat cu milă la Iuda și a spus: Pentru ceasul acesta am venit în lume.
Răspunde
Răspuns
Unde ar putea o singură dorință nesupusă să-mi modeleze în tăcere alegerile astăzi? Cum vorbește dragostea răbdătoare a lui Hristos față de Iuda oricărei zone pe care am ținut-o înapoi de la El? În ce fel binecuvântata nădejde a revenirii Sale apropiate îmi întărește dorința de predare deplină?
Roagă-te
Rugăciune
Mântuitor iubitor, îți mulțumim pentru avertismentul și mila arătate în aceste pagini. Păzește-ne inimile de orice dragoste ascunsă care ar intra în competiție cu Tine. Modelează-ne pe deplin prin Duhul Tău ca să putem reflecta viața Ta neegoistă. Fie ca marea controversă să se încheie curând cu triumful Tău și să stăm desăvârșiți în Tine la arătarea Ta. În numele lui Isus, singura noastră nădejde, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →