← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ieremia

Obediența recabiților și Cuvântul care nu poate fi ars

Ieremia 35-36Comentariu la Vechiul Testament al Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)22 min
Deschidere
Dumnezeu îi dă lui Iuda o lecție printr-o familie de străini. Fiii lui Recab fuseseră legați de strămoșul lor Ionadab să nu bea vin, să nu zidească case, să nu semene țarine, ci să locuiască în corturi — și de-a lungul generațiilor au păzit cuvântul acestuia fără greș. Când Ieremia, la porunca lui Dumnezeu, le pune vin înainte, ei refuză: nu pentru că vinul ar fi oprit de Lege, ci pentru că tatăl lor l-a oprit. Fericitul Teodoret se minunează de ei — oameni care, sub Legea nedesăvârșită a Vechiului Legământ, au îmbrățișat o filosofie atât de înaltă încât, dacă ar fi auzit Evanghelia, nici o înălțime nu le-ar fi fost inaccesibilă. Ascultarea lor față de porunca unui om simplu devine o sabie împotriva lui Iuda, care nu a vrut să asculte de Dumnezeul cel viu, deși El le-a trimis prorocii dimineața și seara. Capitolul al treizeci și șaselea pune alături de această credincioșie un portret al disprețului: toată prorocia este scrisă pe un sul, citită în templu și adusă regelui Ioiachim — care, pe măsură ce fiecare coloană este citită, o taie și o aruncă în focul de pe vatră. Totuși arderea papirusului nu distruge nimic. Cuvântul este scris din nou și se mai adaugă; căci Legea dumnezeiască nu poate pieri în flăcări. Aici Teodoret vede o prefigurare a tainei celei mai adânci: precum trupul sulului a ars, iar cuvântul lui a rămas viu, tot așa, când trupul asumat a pătimit, Cuvântul a rămas nepătimitor.
Citește
Citește Ieremia 35 — porunca de a-i aduce pe cei din casa recabiților în casa Domnului și de a le da vin să bea; refuzul lor: „Nu vom bea vin, căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a poruncit, zicând: Să nu beți vin, nici voi, nici fiii voștri în veci; nici să nu zidiți casă, nici să nu semănați sămânță, nici să nu sădiți vie… ci în toate zilele voastre să locuiți în corturi”; mărturia lor că au ascultat în toate lucrurile, locuind în corturi până când venirea babilonienilor i-a silit să intre în cetate; cuvântul Domnului rostit împotriva lui Iuda — aceștia au păzit porunca tatălui lor, dar voi nu ați voit să ascultați de Mine, deși am trimis pe robii Mei prorocii, sculându-Mă de dimineață și trimițându-i; sentința cu tot răul vestit; și făgăduința către casa lui Recab: „Ionadab, fiul lui Recab, nu va duce lipsă de om care să stea înaintea Mea în veci.” Citește mai departe în Ieremia 36 — porunca de a scrie pe un sul toate cuvintele pe care le-a rostit Domnul, ca poate casa lui Iuda va auzi și se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea; Baruh scriind din gura prorocului și citind în templu în ziua postului; frica dregătorilor și raportul lor către rege; Iehudi citind sulul regelui în casa de iarnă, iar regele tăindu-l cu cuțitul de scris și aruncându-l în focul de pe vatră până când tot sulul a fost mistuit; porunca regelui de a-l prinde pe Baruh și pe Ieremia, dar Domnul i-a ascuns; și cuvântul Domnului de a scrie din nou toate cuvintele de mai înainte pe un alt sul, cu sentința împotriva lui Ioiachim — „Nu va avea pe nimeni care să șadă pe tronul lui David” — și multe cuvinte asemenea adăugate pe deasupra.
Studiu
Teodoret îi ridică pe recabiți nu pentru litera înfrânării lor, ci pentru duhul ascultării și libertatea pe care le-a dat-o. El laudă atât înțeleapta rânduială a tatălui, cât și păzirea neclintită a acesteia de către copii: Demn de admirație sunt atât legislația tatălui, cât și ascultarea promptă a fiilor și a descendenților. Ceea ce admiră mai mult este libertatea lăuntrică pe care ascultarea le-a câștigat-o — o viață neîmpovărată de grija agonisirii de bunuri, toată grija încredințată lui Dumnezeu: au iubit o viață fără griji și fără averi și, lucru mai presus de toate, deși aveau copii, nu au luat în seamă dobândirea de proprietăți, încredințând toate cele ce-i priveau nădejdii dumnezeiești. Și trage lecția limpede pentru cititorul creștin: dacă asemenea înălțimi au fost atinse sub Legea mai slabă și pregătitoare, cu cât mai mult se cere de la cei ce au auzit Evanghelia — dacă, în vremea Legii, care nu avea desăvârșire din pricina slăbiciunii celor de sub ea, au îmbrățișat o filosofie atât de înaltă, ce fel de oameni ar fi devenit dacă ar fi auzit Legea evanghelică. Făgăduința către casa lui Recab Teodoret nu o va mărgini la un singur neam; răsplata este pentru orice suflet care păzește asemenea porunci: oricine păzește acele legi este numit fiu al lui Ionadab, fiul lui Recab.
Considerați

Consideră

Ce se întâmplă când un rege ia cuțitul la cuvântul lui Dumnezeu? Ioiachim a tăiat și a ars sulul coloană cu coloană — și nu a izbutit nimic împotriva cuvântului însuși. Teodoret citește scena ca pe o pildă a nestricăciunii cuvântului dumnezeiesc și o înalță îndată la taina cea mai înaltă a credinței: deși papirusul a fost ars, Legea dumnezeiască a rămas nevătămată. Tot așa, când trupul asumat a pătimit, Cuvântul a rămas nepătimitor. Precum focul a mistuit materialul scrierii, dar nu a putut atinge adevărul purtat de acesta, tot așa Crucea a mistuit trupul pe care Cuvântul și-l asumase, în timp ce Cuvântul Însuși, în firea Sa dumnezeiască, a rămas dincolo de suferință — însăși inima mărturisirii Bisericii despre un singur Hristos în două firi. Iar dovada nestricăciunii cuvântului nu este lăsată la îndoială: Dumnezeu poruncește pur și simplu ca toată prorocia să fie scrisă din nou și să i se mai adauge — mânia regelui înmulțind tocmai amenințările pe care a căutat să le nimicească. Sulul pe care l-a ars din ciudă se întoarce mai lung decât înainte. Teodoret se întoarce apoi de la disprețul regelui la răspunsul cititorului. Capitolul și întreaga carte nu ni se dau ca să ne temem în zadar sau să deznădăjduim, ci ca să fim mișcați atât de amenințări, cât și de făgăduințe spre o viețuire vrednică. El încheie comentariul la Ieremia cu acea îndemnare pastorală: noi, vă rog, și să ne temem de amenințările dumnezeiești și să ne încredem în bunele făgăduințe și să umblăm vrednici de chemarea cu care am fost chemați. Cuvântul pe care regele nu l-a putut arde este cuvântul care, primit cu frică și încredere, ne duce la viață.
Răspunde
Lasă-i pe recabiți să te rușineze și să te cheme. Ei au păzit porunca unui om de-a lungul generațiilor, cu o credincioșie care le-a câștigat o viață fără griji — și au făcut-o sub o Lege care era doar umbră. Tu ai auzit Legea evanghelică, însăși Evanghelia lui Hristos; ce filosofie ți-ar mai fi atunci de neatins? Întreabă-te dacă o casă de nomazi care păzește rânduiala tatălui lor nu îți pune la rușine propria ascultare față de Dumnezeul cel viu. Și apoi privește la Ioiachim cu cuțitul lui de scris. Există un fel de „citire” a cuvântului lui Dumnezeu care este de fapt o încercare de a tăia părțile care ne rănesc și de a le arde pe vatra noastră — de a reduce la tăcere coloana care ne numește păcatul. Nu izbutește nimic. Cuvântul pe care regele l-a ars s-a întors mai lung; cuvântul pe care încerci să-l editezi te va întrece. Mai bine să tremuri la el ca dregătorii decât să-l tai ca regele. Și mângâie-te în taina pe care Teodoret a aflat-o în flăcări: precum papirusul arzând nu a putut atinge Legea dumnezeiască, tot așa Crucea nu a putut vătăma Cuvântul nepătimitor — mântuirea ta se sprijină pe un Cuvânt care nu poate fi nimicit. Primește-l întreg, teme-te de amenințările lui, încrede-te în făgăduințele lui și umblă vrednic de chemarea cu care ai fost chemat.
Roagă-te
O, Dumnezeule, al cărui cuvânt nici un foc nu-l poate mistui și a cărui Lege rămâne nevătămată deși oamenii iau cuțitul la ea: dă-mi ascultarea promptă a fiilor lui Recab, care au păzit porunca tatălui lor și au câștigat o inimă fără griji, încredințând Ție toate cele ce-i priveau. Am auzit nu umbra, ci Evanghelia lui Hristos al Tău; să nu fiu întrecut în credincioșie de cei ce au trăit sub Legea mai slabă. Păzește-mă de cuțitul de scris al lui Ioiachim — de a tăia cuvintele care mă rănesc și de a arde adevărul care îmi numește păcatul — și învață-mă mai degrabă să tremur la cuvântul Tău și să-l păzesc întreg. Mă închin Ție în taina pe care flăcările au descoperit-o: că atunci când trupul asumat a pătimit, Cuvântul Tău a rămas nepătimitor, iar mântuirea mea se sprijină pe un Cuvânt care nu poate pieri. Fă-mă să mă tem de amenințările Tale și să mă încred în făgăduințele Tale și să umblu vrednic de chemarea cu care am fost chemat; prin Hristos Dumnezeul nostru, cu care și cu Duhul cel prea-sfânt, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Comentariu la Vechiul Testament al Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →