Eterniseed › Curriculum › Habacuc
Habacuc 1-2 — cu Simeon
Deschidere
În cadența măsurată a căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a teologiei expozitive creată pentru Biserica Angliei. De-a lungul celor două capitole ale lui Habacuc, Simeon trasează linia de la sfințenia care nu poate privi nelegiuirea la promisiunile care nu pot eșua și la credința care singură le primește. Discursurile sale ne invită să stăm din nou sub lumina scrutătoare a Scripturii, să așteptăm pe Domnul cu umilință și să ne odihnim sufletele pe cuvântul sigur care nu va minți.
Citește
Citire
Să auzim cuvântul Domnului în primele două capitole ale profetului Habacuc. În aceste pagini solemne, Dumnezeul sfânt își declară aversiunea față de nelegiuire, promite eliberarea la timpul stabilit și contrastează sufletul înălțat cu cel drept care trăiește prin credință. Ascultați cu reverență, ca Duhul să ne pregătească inimile pentru instrucțiunea care urmează.
Studiu
Simeon începe prin a expune sfințenia lui Dumnezeu declarată în Habacuc 1:13.
Versetul 13. DISCURS: 1221 SFINȚENIA LUI DUMNEZEU Habacuc 1:13. Tu ai ochi prea curați ca să vezi răul și nu poți privi nelegiuirea. Oamenii nu contemplă îndeajuns caracterul lui Dumnezeu. Psalmistul, vorbind despre unii din vremea sa, zice: 'Aceste lucruri ai făcut și am tăcut; și tu ai crezut că eu sunt cu totul unul ca tine [Notă: Psalmii 50:21.]'. În același fel, noi, dacă nu vedem înaintea ochilor noștri unele manifestări vizibile ale nemulțumirii lui Dumnezeu, suntem gata să ne închipuim că el va îngădui ca nelegiuirile noastre să treacă nepedepsite. Dar, oricine ar fi cel ce săvârșește păcatul, fie că este un dușman declarat al lui Dumnezeu, fie unul numărat printre poporul său, să știe că 'Dumnezeu este de ochi prea curați ca să vadă răul și nu poate privi nelegiuirea' decât cu cea mai mare aversiune.El continuă să confirme același adevăr printr-un apel la lucrările divine atât în judecată cât și în îndurare.
Nebunul nu va sta în fața ta: urăști pe toți lucrătorii nelegiuirii [Notă: Psalmii 5:4-5.].' Prin apel la fapte propun să stabilesc adevărul dinaintea noastră. Vedeți cum l-a manifestat Dumnezeu, 1. În chip de judecată— [Întoarceți-vă la căderea omului în Paradis. O greșeală a fost săvârșită; o greșeală împotriva unei porunci doar pozitive; și care deci nu avea în sine nici un rău intrinsec, decât ca o încălcare a, ceea ce pot numi, o rânduială arbitrară. Totuși, iată, din pricina acelei singure greșeli, primii noștri părinți și toată posteritatea lor au fost dați morții; ba chiar și întreaga creație, rațională și irațională, însuflețită și neînsuflețită, a fost supusă unui blestem. Mergeți mai departe la vremea lui Noe, când, pentru păcatele oamenilor, întreaga lume, cu orice vietate, a fost copleșită de un potop universal; o singură familie, cu o mică selecție din creația necuvântătoare, fiind mântuită.Trecând la capitolul al doilea, Simeon dezvăluie certitudinea promisiunilor și datoria credinciosului față de ele.
El s-a uitat deci la Dumnezeu, ca să știe dacă există împrejurări ușurătoare care ar putea consola poporul în necazurile sale; și a fost favorizat cu o viziune a viitoarei lor eliberări din Babilon; și i s-a poruncit să o scrie în termeni atât de limpezi, încât cel mai neatent sau superficial observator nu putea să nu îi înțeleagă: dar deoarece promisiunea privea o perioadă îndepărtată de timp, i s-a spus să le poruncească să aștepte împlinirea ei, cu deplina încredere că în cele din urmă nu vor fi dezamăgiți. Dar nu trebuie să limităm promisiunea la acest subiect: căci în Epistola către Evrei această promisiune este citată într-un mod general, ca aplicabilă la toate necazurile cu care poporul Domnului este încercat [Notă: Evrei 10:37.]. Domnul însuși se angajează pentru sprijinul și eliberarea lor; și le poruncește să aștepte timpul său hotărât, cu așteptarea sigură că el va împlini la timpul cuvenit cuvântul său.
Considerați
Considerare
Simeon încheie prin a contrasta tendința ruinătoare a necredinței cu mântuirea care curge din credința vie.
La distrugerea Ierusalimului de către romani, credincioșii s-au folosit de un moment favorabil și au fugit la Pella și au scăpat; în timp ce întreaga națiune necredincioasă a îndurat dreapta răzbunare a unui Dumnezeu ofensat. Și cine sunt cei ce vor fi mântuiți în ziua de pe urmă? Credincioșii; și numai ei. Ei vor fi atunci recunoscuți de Dumnezeul lor: vor sta la dreapta Judecătorului lor: vor fi înălțați pe tronuri de slavă: vor trăi înaintea lui în veci. La aceasta mărturisește întreaga Scriptură sfântă. Nici o excepție de la acest adevăr nu va fi găsită vreodată: oricât de mult ar îngădui Dumnezeu ca poporul său să fie cernut, 'nici cel mai mic grăunte nu va cădea pe pământ'. 'Nu este voia Tatălui nostru ca vreunul dintre acești micuți să piară'. Nu, cu adevărat, 'ei nu vor pieri niciodată, ci vor avea viață veșnică'.] Îngăduiți acum, fraților, un cuvânt de îndemn— 1. Fiți cinstiți— [Fiți conștienți de înclinația care este asupra minților voastre.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața mea am devenit nepăsător față de sfințenia care nu poate privi nelegiuirea? În ce încercare prezentă sunt chemat să aștept promisiunea cu umilință și răbdare? Cum exersez zilnic credința care unește sufletul cu Hristos și duce la viața veșnică?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne preasfânt, care ai ochi prea curați ca să vezi răul, dă-ne har să tremurăm la cuvântul tău și să urâm orice gând care ar întrista Duhul tău. Ferește-ne de mândria care împietrește inima împotriva promisiunilor tale; învață-ne mai degrabă să te așteptăm în smerenie și credință până când viziunea va vorbi și nu va minți. Fie ca aceeași credință care îndreptățește să și sfințească, ca noi, fiind susținuți de Duhul tău cel Sfânt, să umblăm înaintea ta în dreptate toate zilele noastre; prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →