Eterniseed › Curriculum › Ezra
Ezra 9-10 — cu Simeon
Deschidere
În paginile operei Horae Homileticae a lui Charles Simeon, vocea unui pastor credincios încă ghidează Biserica prin Scripturi cu o căldură măsurată și claritate evanghelică. Astăzi ne întoarcem cu el la capitolele finale din Ezra, unde exilații întorși se confruntă cu durerea necredincioșiei reînnoite. Discursurile lui Simeon despre aceste versete ne invită să împărtășim atât durerea profetului, cât și speranța care izvorăște din jertfa de seară. Fie ca același Duh care l-a mișcat pe Ezra să ne miște și pe noi la o mărturisire smerită și la o ascultare reînnoită.
Citește
Citire
Să dăm acum ascultare cuvântului lui Dumnezeu din Ezra capitolele nouă și zece. Aflăm cum scribul, abia sosit la Ierusalim, află de căsătoriile nelegiuite ale poporului cu neamurile dimprejur și cum își varsă sufletul înaintea Domnului la vremea jertfei de seară. Să luăm aminte și la întrebările pătrunzătoare ce se ridică din judecățile și îndurările amestecate ale lui Dumnezeu. Fie ca citirea să ne pregătească inimile pentru reflecțiile ce urmează.
Studiu
Simeon începe prin a expune împrejurarea sosirii lui Ezra și descoperirea care l-a umplut de durere.
Versetele 5-6. DISCURS: 437 UMILIREA LUI EZRA PENTRU PĂCATELE POPORULUI SĂU Ezra 9:5-6. Iar la jertfa de seară m-am ridicat din întristarea mea; și, după ce mi-am rupt haina și mantia, am căzut în genunchi și mi-am întins mâinile către Domnul Dumnezeul meu și am zis: Dumnezeule, mi-e rușine și roșesc să-mi ridic fața către Tine, Dumnezeul meu, căci nelegiuirile noastre s-au înmulțit peste capul nostru și fărădelegea noastră a crescut până la ceruri. Este obișnuit atât pentru persoane, cât și pentru Biserici să pară pline de speranță înaintea oamenilor, când o cunoaștere mai apropiată ne-ar oferi pricini abundente de durere și rușine. La venirea lui Ezra la Ierusalim, cam la optzeci de ani după robia babiloniană, el a găsit templul zidit și rânduielile religiei săvârșite statornic. Dar, cercetând mai îndeaproape starea celor ce locuiau acum în Țara Sfântă, a primit informații care l-au umplut de cea mai adâncă durere.El descrie apoi expresiile violente ale durerii ce au marcat prima clipă a necazului lui Ezra.
Dacă ar privi în jur și ar vedea vătămarea pe care alții au suferit-o în sufletele lor prin asemenea purtare, s-ar opri și nu ar îndrăzni să cumpere vreun bine închipuit cu un preț atât de mare.] Cât de mare a fost durerea lui în această împrejurare, putem judeca din II. Expresiile ei — Ceea ce cere întâi atenția noastră este expresia durerii sale în clipa în care a fost înștiințat de purtarea lor rea — [Aceasta a fost mai violentă decât oricare alta despre care citim în Sfintele Scripturi. Adesea oamenii și-au rupt mantia și hainele; dar despre el singur ni se spune că 'a smuls părul capului și al bărbii sale'. În primul acces al durerii sale era aproape nebun; ba chiar era atât de copleșit încât nu putea vorbi sau acționa: de aceea 'a stat jos uimit', ca unul cu totul împietrit de prea multă durere. Și să socotim toate acestea exagerate?Apoi atrage atenția asupra posturii smerite pe care Ezra a luat-o înaintea lui Dumnezeu la jertfa de seară.
Nu, cu adevărat, dacă apreciem cum se cuvine răul pe care l-au săvârșit și primejdia la care a fost redusă întreaga națiune [Notă: ver. 14.]. Ni se spune despre David că 'l-a cuprins groaza' și că 'râuri de lacrimi i-au curs pe obraji, din pricina celor ce nu păzeau Legea lui Dumnezeu'; iar Sfântul Pavel se roagă lui Dumnezeu însuși că a avut 'mare durere și întristare necurmată în inimă pentru frații săi [Notă: Romani 9:1-3.]'. Putem fi siguri, așadar, că durerea arătată de Ezra nu a fost mai mult decât cerea împrejurarea.] Dar smerenia lui înaintea lui Dumnezeu este aceea care cere mai cu seamă atenția noastră — ['La vremea jertfei de seară', ca și cum ar fi fost înviat și încurajat de gândul la marea ispășire, 's-a ridicat din întristarea sa, a căzut în genunchi și și-a întins mâinile către Domnul Dumnezeul său' și a mărturisit cu rușine și durere de inimă atât păcatele sale, cât și păcatele întregului popor.El mai explică răspunderea colectivă ce revine fiecărui membru al națiunii.
Ce vedere dreaptă avea el despre fărădelegile naționale! Mulți ar fi socotit că, deoarece dezaproba răul săvârșit, nu avea nicio parte din vina contractată de ele și nici nicio pricină să se smerească înaintea lui Dumnezeu din pricina lor: dar membrii trupului politic sunt, în capacitatea lor colectivă, asemenea membrilor trupului firesc, toți într-o anumită măsură răspunzători pentru acele rele care, deși nu universal, prevalează în general printre ei. La ziua judecății, într-adevăr, nimeni nu va avea să răspundă decât pentru ceea ce el însuși a fost personal vinovat; dar în această lume, unde numai națiunile pot fi tratate ca națiuni, trebuie să ne socotim ca participând la tot ce privește națiunea în ansamblu. Și aici nu putem decât să admirăm smerenia cu care a mărturisit păcatele națiunii înaintea lui Dumnezeu și râvna cu care a cerut iertarea lor.
Considerați
Cugetare
Simeon îndreaptă inima către singura jertfă de seară adevărată, acum adusă în Hristos.
].' O, să ne fixăm ochii pe 'Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!' Să întindem înaintea Lui atât fărădelegile noastre naționale, cât și pe cele personale; și să le punem pe toate pe capul acelei jertfe cerești; fără a ne îndoi că, 'dacă ne mărturisim păcatele, Dumnezeu este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de toată nedreptatea [Notă: 1 Ioan 1:9.]'.El încheie prin a apăsa asupra conștiinței singurul răspuns cuvenit la asemenea îndurări nenumărate.
Să fie aceasta, așadar, îmbunătățirea pe care hotărâm, prin har, să o facem din purtările actuale ale lui Dumnezeu. Să reflectăm asupra lor ca mijloace de a ne trezi la ascultare sfântă; și să se cutremure fiecare dintre noi la gândul de a mai călca vreodată cea mai mică dintre poruncile lui Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
Unde, în viețile noastre sau în viața comună, am devenit nepăsători față de poruncile limpezi ale Domnului? Cum ne mișcă vederea jertfei ispășitoare a lui Hristos la o durere mai adâncă pentru păcat? Ce singur act de pocăință sau îndreptare ne cere acum Duhul?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care ai primit smerenia slujitorului Tău Ezra și ai cruțat poporul Tău de dragul jertfei de seară, dă-ne aceeași inimă zdrobită și smerită. Mărturisim că nelegiuirile noastre s-au înmulțit peste capetele noastre; totuși privim la Mielul care ridică păcatul lumii. Curățește Biserica Ta de orice alianță necurată și învață-ne să umblăm în ascultare voioasă și deplină de cuvântul Tău. Păzește-ne de nebunia de a răsplăti îndurările Tale cu fărădelege reînnoită și fă-ne un popor râvnitor pentru fapte bune, prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →