← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Cronici

2 Cronici 13-16 — cu Maclaren

2 Cronici 13-16Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În 2 Cronici 13-16 observăm doi regi ai lui Iuda descoperind același secret: victoria vine din a se încrede cu totul în Domnul în mijlocul unor șanse imposibile. Paragrafele clare și pătrunzătoare ale lui Maclaren ne ghidează prin bătăliile lui Abia și Asa, arătând cum neîncrederea în sine și rugăciunea îndrăzneață deschid ușa pentru puterea lui Dumnezeu. Lăsați aceste scene antice să vorbească direct conflictelor noastre zilnice.
Citește

Citire

Așezați-vă într-un loc liniștit și citiți 2 Cronici capitolele 13 până la 16. Observați regii contrastanți, crizele subite și modelul repetat de întoarcere la Domnul. Lăsați ritmul narațiunii să vă pregătească inima pentru expunerea lui Maclaren despre încrederea care se sprijină cu tărie și rugăciunea care precede acțiunea.
Studiu
Maclaren începe prin a desface metafora vie din Vechiul Testament pentru încredere. 'Ei s-au sprijinit', spune cronicarul, 'pe Domnul'. Cuvântul tradus prin 's-au sprijinit' este unul dintre mai multe cuvinte pitorești prin care Vechiul Testament, despre care ni se spune uneori, cu mare etalare de erudiție, că nu pomenește 'credința', exprimă 'încrederea' prin metafore luate din acțiuni trupești care simbolizează actul duhovnicesc. Cuvântul de aici înseamnă literal a se rezema, așa cum o mână slabă s-ar rezema de un toiag sau un braț tremurând de unul puternic. Și nu poartă oare această imagine multă lumină asupra a ceea ce este esența 'încrederii' din Vechiul Testament sau a 'credinței' din Noul Testament? Dacă ne gândim la credință ca la o rezemare, nu vom cădea în acea concepție sărăcită care o reduce la un simplu consimțământ intelectual. Vom vedea că în ea bate un puls mult mai plin de simțire. Un om care se rezema de un sprijin o face pentru că știe că propria lui putere este insuficientă pentru nevoia lui. Maclaren pune apoi alături fața de sus și fața de jos a credinței. Scopul și sfârșitul contemplării de sine care ne face conștienți de slăbiciunea noastră este să ne conducă la contemplarea lui Dumnezeu, tăria noastră nemuritoare. Asigurarea lui Abia că 'Dumnezeu este cu noi la capul nostru' a răsunat triumfător. Credința are o față de sus și una de jos: cea de jos este neîncrederea în sine; cea de sus, încrederea în Dumnezeu. Nu se va rezema niciodată cu toată greutatea de un sprijin cel ce își închipuie că poate sta singur sau că are alte reazeme care să-l țină. Maclaren arată apoi cum un moment de rugăciune precede atacul hotărâtor. Textul pune într-o formă izbitoare o altă lecție vrednică de învățat: în crizele cele mai mari, niciun timp nu este mai bine folosit decât timpul petrecut în rugăciune. Un asalt asupra vrăjmașului nu ar fi slujit scopului lui Abia aproape la fel de bine ca acea clipă de pauză pentru a striga către Domnul, înainte de atacul său. Mâinile ridicate spre cer sunt înzestrate cu putere să apuce sabia și să lovească cu bărbăție. Nu este doar că ostașii lui Hristos trebuie să lupte și să se roage, ci că ei luptă rugându-se. Aceasta este adevărat în micile conflicte și împotriviri ale vieții fiecăruia dintre noi și este adevărat în privința bătăliei de veacuri împotriva neștiinței și a păcatului. Sabia lui Christian se numea 'Toată-rugăciunea'.
Considerați

Considerare

Maclaren încheie secțiunea urmărind legătura dintre căutarea Domnului și odihna statornică. Experiența lui Asa întruchipează un adevăr care se împlinește în mod substanțial în națiuni și în indivizi; căci ascultarea aduce odihnă, adesea liniște exterioară, totdeauna calm lăuntric. Observați seriozitatea sporită exprimată prin repetarea expresiei 'Noi am căutat pe Domnul' în 2 Cronici 14:7 și marea asigurare a bunăvoinței Lui ca izvor al bunăstării în propoziția care urmează: 'și El ne-a dat odihnă de jur împrejur'. Așa este totdeauna și va fi și cu noi. Dacă Îl căutăm din toată inima, ținându-L mereu înaintea noastră în mijlocul distragerilor vieții, luându-L ca țintă și dorință și întinzând mereu vlăstarele inimilor noastre ca să-L simțim și să-L cuprindem, totul în jur și înlăuntru va fi liniștit, și chiar în război vom păstra o pace neîntreruptă.
Răspunde

Răspuns

Unde simțiți, în presiunile voastre actuale, nevoia de a vă rezema cu toată greutatea de Dumnezeu mai degrabă decât de propriile resurse? Cum ar putea schimba o scurtă și sinceră strigare către Domnul felul în care întâmpinați următoarea provocare de astăzi? Ce pas practic de ascultare ar exprima încrederea descrisă de Maclaren?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne al oștirilor, venim rezemați cu tărie pe Tine, așa cum au învățat Abia și Asa să facă. Învață-ne slăbiciunea binecuvântată care deschide ușa puterii Tale. Când primejdia ne înconjoară deodată, preface primul nostru gând într-o grabnică strigare către cer. Dă-ne curajul de a înainta după ce Te-am chemat pe câmpul de luptă. Fie ca ascultarea noastră să țină deschise canalele păcii Tale, astfel încât odihna pe care o dai să devină puterea prin care slujim. În numele puternic al lui Isus ne rugăm, Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →