Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor 7 — cu Simeon
Deschidere
În spiritul căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a înțelepciunii omiletice anglicane. În al șaptelea capitol din Faptele Apostolilor, Simeon urmărește curajul lui Moise și martiriul lui Ștefan, arătând cum amândoi îndreaptă Biserica spre dragostea jertfitoare și credința statornică. Expunerile sale măsurate dar fervente ne invită să cântărim folosirea propriilor talente și disponibilitatea noastră de a suferi pentru Evanghelie. Fie ca aceste reflecții să aprindă în noi aceeași râvnă care i-a animat pe primii martori.
Citește
Citire
Să auzim acum însăși mărturia inspirată. În Faptele Apostolilor capitolul șapte, Ștefan reia istoria lui Israel înaintea Sinedriului și își pecetluiește mărturia cu sângele său. Pe măsură ce cuvintele sunt citite, luați aminte la curajul lui Moise în tinerețea sa timpurie și la rugăciunile muribunde ale lui Ștefan, ca același Domn care i-a întărit pe ei să ne întărească și pe noi.
Studiu
Simeon începe prin a prezenta râvna lui Moise.
Versetele 22-23. DISCURS: 1756 RÂVNA LUI MOISE Faptele Apostolilor 7:22-23. Iar Moise a fost învățat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte. Și când a împlinit patruzeci de ani, i-a venit în inimă să-și cerceteze frații, fiii lui Israel. I s-a adus lui Ștefan acuza că era dușman al lui Moise și al legilor date prin el. El, apărându-se de această acuzație, îl înalță pe Moise la maximum, ca pe cel mai mare prieten al lui Israel, care, cu primejdia vieții sale și cu pierderea tuturor lucrurilor, a înfăptuit eliberarea lor din robia din Egipt. În nădejdea că Dumnezeu, din milostivirea Sa, va ridica dintre noi astfel de prieteni ai lui Israel, voi încerca să arăt, I. Folosul la care Moise și-a pus talentele sale deosebite — Desigur, talentele sale erau de cel mai înalt fel — [În privința rangului, el era al doilea doar după Faraon însuși, în întregul regat egiptean.El reflectă apoi asupra nevoii de misiuni.
Lumina pe care purtarea sa o aruncă asupra subiectului general al Misiunilor — Mi se pare că aruncă o mare lumină, 1. Asupra nevoii care există de Misiuni — [Starea israeliților în Egipt ilustrează foarte puternic starea omenirii în general sub robia păcatului și a Satanei. Cu adevărat „dumnezeul acestei lumi” stăpânește peste oameni cu cea mai tiranică putere; „ducându-i captivi după voia lui” și răsplătindu-i cu nimic altceva decât rău pentru cele mai ostenitoare eforturi ale lor. Într-un sens, vasalii Satanei se află într-o situație mult mai rea decât aceia; căci ei nu sunt conștienți de robia lor și chiar își iubesc lanțurile. Nu numai acolo unde predomină întunericul păgânismului, ci chiar și acolo unde strălucește lumina creștinătății, oamenii sunt înrobiți de poftele și patimile lor; și totuși sunt gata să socotească robia lor ca fiind libertate [Nota: 2 Petru 2:19.]; inconștienți, de asemenea, de ceea ce va aduce acea robie.Trecând la Ștefan, Simeon examinează prilejul morții sale.
Ei relatează acestea cu perfectă indiferență, împreună cu metoda adoptată de ei pentru a preveni distragerea izvorâtă dintr-o prea mare multiplicitate de preocupări. Apoi, după ce ne-au spus cine au fost aleși de Biserică să supravegheze preocupările lor temporale, ei trec la istoria unuia a cărui evlavie a fost cea mai distinsă și al cărui sfârșit a fost cel mai glorios; și care, fiind primul martir din Biserica creștină, trebuia să fie un exemplu pentru imitare de către creștini în toate veacurile viitoare. În legătură cu această istorie a lui Ștefan, sunt două lucruri pe care ne propunem să le observăm; I. Prierul morții sale — Fiind înzestrat cu daruri foarte eminente, el a întreținut o controversă cu cei mai învățați evrei din diferite țări; și i-a încurcat atât de mult cu argumentele sale, încât ei nu au avut altă alternativă decât să-și recunoască greșelile sau să-l reducă la tăcere prin forță.El încheie relatarea cu viziunea lui Ștefan despre Hristos.
Ștefan știa mai înainte că Isus era la dreapta lui Dumnezeu: dar când L-a văzut acolo și L-a văzut „stând” acolo, gata să-l ajute pe slujitorul Său asuprit și să-i răzbune cauza, mintea i s-a întărit și moartea a fost lipsită de toate spaimele ei.] Astfel a fost prilejul morții lui Ștefan. Trecem acum să observăm, II. Felul ei — Oricât de violente au fost acțiunile dușmanilor săi, el a fost cu totul liniștit. Iată, 1. Credința sa — [El „știa în cine a crezut” și că „El este în stare să-l mântuiască pe deplin”. El știa că sufletul, când este eliberat de trup, va continua să existe; și că fericirea sa constă în comuniunea cu Hristos. De aceea, binecuvântatul martir s-a adresat acum lui Hristos în rugăciune și și-a încredințat sufletul în mâinile Mântuitorului.
Considerați
Considerare
Simeon afirmă excelența adevăratei religii.
[Recunoaștem că mulți păgâni au arătat o minunată liniște în moarte, ba chiar și o bucuroasă exultare în ea: dar atunci ei au fost susținuți de mândrie și vanitate și de nădejdea laudei omenești: niciun caz de un astfel de sfârșit ca al lui Ștefan nu s-a întâmplat vreodată, decât printre închinătorii lui Iehova. Nimic altceva decât harul divin nu poate da o asemenea blândețe și fortitudine, o asemenea credință și dragoste, o asemenea liniște și bucurie ca cele pe care le-a manifestat Ștefan în acea oră de încercare. Pe de altă parte, harul divin va produce aceste lucruri oriunde domnește în suflet: în proporție cu măsura harului oricărui om va fi și progresul său în aceste virtuți. Comparați atunci omul duhovnicesc cu unul care este încă sub influența firii sale stricate; comparați, de exemplu, mintea lui Pavel după convertirea sa la credința în Hristos, cu starea ei în timp ce păzea hainele ucigașilor lui Ștefan.El invită cititorul să aleagă fericirea adevăratului creștin.
Un om, prin lașitate, se poate retrage de la suferințe; dar niciun om nu poate pune la îndoială care dintre aceste părți se afla într-o stare mai de invidiat: și cu cât mai puțin ar putea pune la îndoială dacă ar privi la ei în starea lor prezentă; unul exultând în sânul Mântuitorului său, iar celălalt primind dreapta răsplată a păcatelor lor? O, să cugete toți, fie asupritori sau asupriți, la aceasta și apoi să facă alegerea lor: „Ale cui vor fi și pe cine vor sluji.”
Răspunde
Răspuns
Unde a pus Domnul talente în grija ta care ar putea fi oferite, asemenea lui Moise, pentru eliberarea altora? În ce încercare prezentă ești invitat să-ți încredințezi duhul lui Hristos așa cum a făcut Ștefan? Cum ar putea Biserica de astăzi să redobândească spiritul misionar pe care îl laudă Simeon?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne Isuse, care ai stat la dreapta Tatălui ca să primești duhul slujitorului Tău Ștefan, dă-ne har să cheltuim orice înțelepciune sau putere ne-ai dat în slujba poporului Tău. Formează în noi aceeași credință care privește cu statornicie spre cer și aceeași dragoste care se roagă pentru cei ce se împotrivesc adevărului. Fie ca talentele noastre, asemenea celor ale lui Moise, să fie așezate la picioarele Tale și fie ca sfârșitul nostru, ori de câte ori va veni, să fie pașnic în grija Ta. Prin același Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →