Eterniseed › Curriculum › Ieremia
Ier 49-50 — cu Matei Henry
Deschidere
Comentariul verset cu verset al lui Matei Henry rămâne un ghid prețios pentru credincioși care caută să înțeleagă judecățile cuprinzătoare consemnate în Scriptură. Pe măsură ce ne îndreptăm spre Ieremia 49–50, expunerea atentă a lui Henry luminează felul în care Dumnezeu Se poartă cu națiunile înconjurătoare, subliniind totodată scopurile statornice ale Domnului față de poporul Său legământal. Reflecțiile sale ne invită să urmărim atât asprimea cât și îndurarea care străbat aceste oracole străvechi. Lecția de astăzi se inspiră direct din tratarea lui Henry asupra amoniților, edomiților și a temei mai largi a dreptății divine. Fie ca cuvintele sale să trezească o nouă uimire față de dreptatea lui Dumnezeu și să ne adâncească încrederea în purtarea Sa suverană.
Citește
Citire
Așază-te într-un loc liniștit și citește capitolele 49 și 50 din Ieremia cu încetineală. Ascultă chemarea repetată de a bea cupa tremurului și verdictele specifice rostite asupra Amonului, Edomului, Damascului, Chedarului și asupra Babilonului însuși. Observă cum mândria și cruzimea fiecărei națiuni sunt răspunse de Domnul oștirilor. Lasă ritmul profețiilor să-ți pregătească inima pentru perspectivele pe care le desfășoară Matei Henry.
Studiu
Henry începe prin a-i așeza pe amoniți înaintea scaunului de judecată al dreptății divine.
Amoniții erau următorii, atât prin rudenie cât și prin vecinătate, după moabiți și de aceea sunt puși următorii la judecată. Țara lor se învecina cu cea a celor două seminții și jumătate de dincolo de Iordan și era un vecin rău; totuși, fiind vecini, vor avea parte în aceste profeții circulare. 1. O acțiune este adusă aici, în numele lui Dumnezeu, împotriva amoniților, pentru o încălcare ilegală a posesiunilor de drept ale seminției lui Gad, care le era alăturată, v. 1. O poruncă de cercetare este adusă pentru a descoperi ce titlu aveau ei asupra acelor teritorii care, după ducerea în robie a gadiților de către regele Asiriei (2 Împărați 15:29; 1 Cronici 5:26), fuseseră lăsate aproape fără locuitori, cel puțin nepăzite și o pradă ușoară pentru următorul invadator. 'Ce! Se confiscă din lipsă de sânge — din lipsă de moștenitor? Nu are Israel fii? Nu are el moștenitor? Nu au rămas gaditi cărora să le aparțină dreptul de moștenire? Sau, dacă nu erau, nu au rămas israeliți, niciunul din Iuda, care să le fie mai apropiat decât voi?' De ce atunci regele lor, ca și cum ar fi îndreptățit la moșiile confiscate, sau Milcom, idolul lor, ca și cum ar avea dreptul să-l împartă închinătorilor săi, moștenește Gad și poporul său locuiește în cetățile care au căzut prin sorți acelei seminții a poporului lui Dumnezeu. Ba mai mult, existau fii și moștenitori din trupul lor, în pântecele mamei lor, iar amoniții, pentru a le preveni revendicarea, i-au ucis în chipul cel mai barbar (Amos 1:13): Au rupt pântecele femeilor însărcinate din Galaad, ca să-și lărgească hotarul, astfel încât, după ce l-au luat, nimeni să nu se ridice mai târziu să li-l ia înapoi. Astfel s-au mândrit împotriva hotarului lor și s-au lăudat că este al lor, Țefania 2:8. Observă că, deși printre oameni puterea biruie adesea dreptul, acea putere va fi stăpânită de Cel Atotputernic, care șade pe tron judecând cu dreptate; și cei care cred că tot ce pot pune mâna pe el sau ce nu pare încă revendicat este al lor se vor înșela. Așa cum există dreptate datorată proprietarilor, tot așa și moștenitorilor lor, când aceștia au murit, pe care este un mare păcat să-i jefuiești, chiar dacă ei fie nu-și cunosc dreptul, fie nu știu cum să-l obțină. Aceasta va fi socotită în mod deosebit când astfel de nedreptăți sunt făcute poporului lui Dumnezeu. 2. Judecata este dată aici împotriva lor pentru această violență. (1.) Grozăvii vor veni peste ei: Dumnezeu va face să se audă un semnal de război chiar în Raba, cetatea lor capitală și foarte tare, v. 2. Domnul Dumnezeu al oștirilor, care are toate armatele la porunca Sa, va aduce o frică peste ei din partea tuturor celor din jurul lor, v. 5. Observă că Dumnezeu are multe căi de a înfricoșa pe cei care au fost o groază pentru poporul Său. (2.) Cetățile lor vor fi prefăcute în ruine: Raba, cetatea-mamă, va fi o grămadă pustiită, iar fiicele ei, celelalte cetăți care depind de ea și primesc lege de la ea ca niște fiice, vor fi arse cu foc; astfel încât locuitorii vor fi siliți să le părăsească și vor striga și se vor încinge cu sac, ca și cum ar fi pierdut tot ce aveau și nu ar ști încotro să se îndrepte. (3.) Țara lor, de care erau atât de mândri, va fi pustiită (v. 4): 'Pentru ce te lauzi în văi și te încrezi în comorile tale, fiică necredincioasă?' Ei sunt acuzați de necredință sau de îndepărtare de Dumnezeu și de închinarea Lui, căci erau urmașii lui Lot cel drept. Este adevărat că ei nu fuseseră niciodată în legământ cu Dumnezeu așa cum era Israel; totuși, toți închinătorii la idoli pot fi numiți necredincioși, căci închinarea la adevăratul Dumnezeu a precedat-o pe cea la dumnezei mincinoși. Erau îndărătnici și nesupuși (așa citesc unii); și, când L-au părăsit pe Dumnezeul lor, s-au lăudat în văile lor, în special una numită valea curgătoare, pentru că curgea cu toate lucrurile bune. Pe acestea le luaseră cu violență de la Israel și se lăudau cu ele după ce făcuseră astfel. Se lăudau cu tăria văilor lor, atât de înconjurate de munți încât erau de neatins, se lăudau cu roadele lor, se lăudau cu comorile adunate din ele, zicând: 'Cine va veni la mine?' În timp ce se scăldau în plăcerile țării lor, se lingușeau cu gândul că nu vor fi tulburați niciodată în bucuria lor: 'Mâine va fi ca ziua aceasta'; de aceea L-au sfidat pe Dumnezeu și judecățile Sale; sunt mândri, desfrânați și siguri; dar de ce faci așa? Observă că cei care se îndepărtează și se întorc de la Dumnezeu au puțin motiv fie să se mulțumească, fie să pună încredere în orice bucurie lumească, Osea 9:1. (4.) Poporul lor, de la cel mai mic la cel mai mare, va fi silit să iasă din țară. Unii vor fugi căutând adăpost, alții vor fi duși în robie, astfel încât țara lor va fi complet evacuată: regele lor și căpeteniile sale, ba chiar și Milcom, dumnezeul lor, și preoții lui, vor merge în robie (v. 3), și fiecare om va fi alungat drept înainte, va lua calea cea mai apropiată și va face tot ce poate mai bine în fuga sa (v. 5), uitând văile, văile curgătoare, care acum îi părăsesc. Și, pentru a le împlini nenorocirea, nimeni nu-l va aduna pe cel care rătăcește, nimeni nu-și va deschide ușile pentru ei, ca Iael pentru Sisera, ca să-i primească; și cei care fug vor fi atât de preocupați să se asigure pe ei înșiși încât nu vor lua seama la alții, nici măcar la cei mai apropiați, care rătăcesc și nu știu încotro să meargă, ca în Ieremia 47:3. (5.) Atunci țara amoniților va cădea în mâinile israeliților rămași (v. 2): Atunci Israel va moșteni pe cei care i-au fost moștenitori, își va lua în stăpânire pământul celor care și-au luat în stăpânire al lui, prin represalii. Observă că echitatea providenței divine trebuie recunoscută când pierderile celor nedreptățiți sunt răsplătite din câștigurile nedrepte ale celor nedrepți. Deși vrăjmașii lui Israel ai lui Dumnezeu pot face pradă din ei pentru o vreme, mesele se vor întoarce curând. 3. Totuși li se dă o perspectivă de îndurare mai târziu (v. 6), ca și mai înainte Moabului. Va veni ziua când robia copiilor lui Amon va fi adusă înapoi; căci așa este în treburile omenești: roata se învârte.Întorcându-se apoi la Edom, Henry detaliază pustiirea care vine.
I. Că țara Edomului va fi cu totul pustiită și făcută goală, că nenorocirea lui Esau va veni peste el, nenorocirea pe care a meritat-o și pe care Dumnezeu a plănuit-o de mult pentru păcatele sale vechi, v. 8. Timpul este aproape când Dumnezeu îl va cerceta și îl va chema la socoteală, și atunci vor fugi de sabie, se vor întoarce din luptă și vor locui adânc în niște peșteri strâmte, unde se vor ascunde. Tot ce au va fi luat de biruitor; în timp ce culegătorii de struguri vor lăsa niște rămășițe, și chiar hoții știu când au destul și nu vor distruge mai mult, cei care îi distrug nu vor fi niciodată sătui (v. 9, 10); îl vor face pe Esau cu totul gol, îi vor dezbrăca pe edomiți de tot ce au, vor găsi căi și mijloace să ajungă la comoara lor cea mai ascunsă, vor descoperi chiar locurile ascunse unde au crezut că își pot asigura bogăția și le vor jefui, astfel încât niciunul dintre ei nu-și va salva bogăția, nici pe ei înșiși, nici pe copiii lor, care ar fi putut fi ascunși într-o cameră mică: El nu va putea să se ascundă, iar sămânța lui este și ea jefuită. Frații săi, moabiții, și vecinii săi, filistenii, de la care s-ar fi putut aștepta ajutor sau cel puțin adăpost, sunt jefuiți și ei și împiedicați să-i facă vreun serviciu. Și el nu este, sau nu este nimeni pentru el, nimeni nu i-a rămas, care să poată spune ce urmează (v. 11): 'Lasă-ți copiii orfani, îi voi păstra în viață.' Când fug sau mor, nu va rămâne nimeni, nicio rudă, niciun prieten, nici măcar vreun ofițer parohial care să aibă grijă de soțiile și copiii pe care îi lasă în urmă. Edom nu este, este tăiat și plecat; și nu este nimeni care să spună: 'Lasă-mi orfanii tăi.' Dacă stăpânul unei familii este tăiat sau silit să plece, este o oarecare mângâiere dacă are un prieten căruia să-i lase familia, în care să poată avea încredere; dar ei nu vor avea așa ceva, căci vor fi cu toții implicați în aceeași nenorocire. Targumul face ca acestea să fie cuvintele lui Dumnezeu către poporul Său, deosebindu-i de edomiți în această nenorocire; și citesc: 'Dar voi, casă a lui Israel! nu vă veți lăsa orfanii; îi voi asigura și vă voi lăsa văduvele să se odihnească pe cuvântul Meu. Orice s-ar întâmpla cu văduvele și orfanii edomiților, Eu voi avea grijă de ai voștri.' Observă că este o mângâiere de nespus pentru poporul lui Dumnezeu, când mor, că își pot lăsa rudele supraviețuitoare cu Dumnezeu, pot, în credință, să li le încredințeze și să le încurajeze să se încreadă în El; și, deși nu pot promite lucruri mari în lume pentru ei, totuși pot spera că El îi va păstra în viață, totdeauna, cu condiția să se încreadă în El. Lăsați-i pe edomiți, din partea lor, să conteze pe nimic altceva decât să fie făcuți o pustiire și o ocară; căci hotărârea a ieșit; Dumnezeu a jurat pe Sine Însuși (v. 13) că cetățile lor vor fi pustiite, ba chiar vor fi pustiiri veșnice, vor fi făcute mici și disprețuite; făcuseră o figură puternică, dar Dumnezeu îi va face mici printre neamuri; și cei care au disprețuit poporul lui Dumnezeu vor fi ei înșiși disprețuiți printre oameni (v. 15, Obadia 2), ba chiar vor fi făcuți monstruoși și chiar o minune (v. 17): Edom va fi o astfel de pustiire încât oricine trece pe acolo va fi uimit; ba mai rău încă, vor fi făcuți o groază; Edom va fi făcut ca Sodoma și Gomora, nimeni nu va dori să se apropie de ruinele sale, niciun om nu va locui acolo (v. 18), un loc atât de înspăimântător va fi făcut.Henry arată apoi cum fiecare încredere falsă a Edomului se prăbușește.
III. Că toate încrederile edomiților vor da greș în ziua necazului lor. 1. S-au încrezut în înțelepciunea lor, dar aceasta nu le va folosi deloc. Acesta este primul lucru pe care se insistă în această profeție împotriva Edomului, v. 7. Acea națiune obișnuia să fie vestită pentru înțelepciune, iar oamenii lor de stat erau considerați excelenți în politică; și totuși acum vor lua măsuri atât de greșite în toate sfaturile lor și vor fi atât de încurcați în toate planurile lor, încât oamenii vor întreba cu mirare: 'Ce s-a întâmplat cu edomiții? Nu mai este înțelepciune în Teman? Au devenit nebuni înțelepții din țara răsăritului (1 Împărați 4:30)? Sunt cei care erau considerați a avea monopolul prudenței la capătul minții lor? A pierit sfatul de la oamenii pricepuți?' Așa este când Dumnezeu plănuiește ruina unui popor; căci pe cine vrea să distrugă îl înnebunește. Vezi Iov 12:20. A dispărut înțelepciunea lor? Este obosită? (așa unii); este uzată? (așa alții); a devenit inutilă? așa alții. Da, nu le va fi de niciun folos când Dumnezeu va ieși să Se certe cu ei. 2. S-au încrezut în puterea lor, dar nici aceea nu le va folosi, v. 16. Fuseseră o groază pentru toți vecinii lor; toată lumea îi temea și se supunea lor, și aceasta îi făcea mândri și încrezuți în ei înșiși și în propria lor putere și foarte siguri; pentru că nicio națiune vecină nu îndrăznea să se atingă de ei, credeau că nicio națiune din lume nu îndrăznea. Țara lor era în mare parte muntoasă, având multe trecători pe care credeau că le pot apăra împotriva oricărui invadator; dar această grozăvie a lor i-a înșelat și tot așa și inaccesibilitatea lor imaginară; nu s-au dovedit atât de tari pe cât erau de înfricoșători, nici atât de siguri pe cât erau de siguri. Oricât de sus ar fi, Dumnezeu îi va coborî; căci, după cum nu este înțelepciune, tot așa nu este putere împotriva Domnului. Vezi aceste expresii, Obadia 3, 4, 8.
Considerați
Considerare
Henry încheie subliniind inevitabilitatea judecății Edomului.
IV. Că distrugerea lor va fi inevitabilă și foarte remarcabilă. 1. Dumnezeu a hotărât-o (v. 12); a spus-o; ba (v. 13), a jurat-o, că edomiții nu vor rămâne nepedepsiți, ci că vor bea cupa tremurului, care este pusă în mâinile tuturor vecinilor lor; chiar și aceia a căror judecată, sau osândă, nu era să bea din cupă, care nu o meritaseră atât de bine ca ei, națiuni care nu fuseseră astfel de vrăjmași ai lui Israel ca ei, sau Israel însuși, care era poporul deosebit al lui Dumnezeu și printre care erau mulți, foarte mulți, care păzeau rânduielile Sale, din care cauză s-ar fi putut aștepta o scutire; și totuși fuseseră făcuți să bea din cupa amară; și vor crede edomiții că o vor trece? Nu; vor bea cu siguranță din ea. Observă că atunci când Dumnezeu pedepsește pe cel mai puțin vinovat este o nebunie pentru cel mai vinovat să-și promită impunitate; și când judecata începe de la casa lui Dumnezeu va ajunge la străini. 2. Toată lumea va lua seama la ea (v. 21): Pământul se mișcă și toate națiunile sunt puse în îngrijorare la zgomotul căderii lor; știrea despre ea îi va face să tremure. Zgomotul strigătului se aude până la Marea Roșie, care curgea pe coastele Edomului. Atât de tare vor fi strigătele biruitorilor și țipetele celor biruiți, și un zgomot atât de puternic va face știrea acestei distrugeri a Idumeei în națiuni, încât va fi auzită printre corăbiile care stau în Marea Roșie ca să ia încărcătură (1 Împărați 9:26), și atunci vor duce știrea la țărmul cel mai îndepărtat. Observă că căderea celor care au afectat să facă zgomot cu pompa și puterea lor va face cu atât mai mare zgomot.
Răspunde
Răspuns
1. Unde mi-am pus încrederea în propria mea putere sau înțelepciune mai degrabă decât în Domnul?
2. Cum modelează dreptatea lui Dumnezeu față de națiuni vederea mea asupra evenimentelor actuale ale lumii?
3. În ce feluri sunt invitat să mă încred în Dumnezeu cu cei pe care va trebui într-o zi să-i las în urmă?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Suveran, pe măsură ce medităm la Cuvântul Tău din Ieremia, care vestește judecata asupra națiunilor mândre, cercetează inimile noastre și îndepărtează orice refugiu mincinos. Învață-ne să locuim în siguranță doar în Tine și dă-ne harul să încredințăm copiii și pe cei dragi nouă îngrijirii Tale credincioase. Formează în noi o încredere smerită care se odihnește în mila Ta dreaptă și păzește-ne veghetori până în ziua arătării Tale. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →