← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Evrei

Evrei 2 — cu Benson

Evrei 2Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În duhul cald al devoțiunii wesleyene ne întoarcem astăzi la Comentariul asupra Vechiului și Noului Testament al lui Iosif Benson, lăsând expunerea sa cumpătată a capitolului 2 din Epistola către Evrei să ne întărească inimile în Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.
Citește

Citire

Să citim Epistola către Evrei capitolul 2 cu încetineală și cu rugăciune, luând aminte la fiecare avertizare și la fiecare făgăduință, ca cuvântul rostit de Fiul să se afunde adânc în sufletele noastre și să aducă rod în credință statornică.
Studiu
Benson începe prin a expune deducția apostolului din demnitatea lui Hristos. Versetul 1. Evrei 2:1. De aceea, etc. Expunerea anterioară a măreției Fiului lui Dumnezeu fiind menită să convingă omenirea de marea excelență și importanță a acelei Evanghelii al cărei autor este El și de marea vină a neascultării, neglijării sau apostaziei de la ea, apostolul trece acum la a-i avertiza pe cititori împotriva acestor rele, avertizându-i solemn cu privire la consecințele înfricoșătoare ale acestora și îndemnându-i să acorde cea mai mare atenție lucrurilor pe care le-au auzit de la Iisus și de la apostolii Săi, adică conținutului Evangheliei în general, fie istoric, doctrinar, preceptiv, făgăduitor sau amenințător. Cu privire la datoria atenției, el subliniază nevoia unei luări-aminte mai stăruitoare decât cea pe care a dat-o odinioară Israel Legii. De aceea, spune el, δια τουτο, din această pricină, pentru că Fiul, prin care Dumnezeu ne-a vorbit în aceste zile din urmă și ne-a dat Evanghelia Sa, este o persoană atât de slăvită, infinit superioară chiar și sfinților îngeri și cu mult mai mult oricărui sol pur uman trimis odinioară de Dumnezeu la oameni; trebuie să dăm mai multă luare-aminte stăruitoare la ea decât au dat israeliții odinioară Legii, care nu a avut un autor atât de nemijlocit, și decât am dat noi înșine odinioară Evangheliei însăși, când eram mai puțin familiarizați cu excelența și importanța ei. Trebuie să luăm seama ca să nu ne pierdem interesul în ea; la lucrurile pe care le-am auzit. Astfel exprimă apostolul doctrina Evangheliei cu privire la felul și modul prin care a fost comunicată, și anume prin propovăduire, o rânduială pe care o preamărește, făcând din ea, ca pretutindeni, marele mijloc de a naște credință în oameni, Romani 10:14-15. Trecând la comparația cu Legea, el întreabă cum vom scăpa noi dacă vom neglija o mântuire atât de mare. Expresia ενδικος μισθαποδοσιν, redată prin „o dreaptă răsplătire”, înseamnă o răsplată proporțională cu vina, potrivit judecății lui Dumnezeu, care este infinit de dreaptă și de nepărtinitoare, și implică faptul că cei ce săvârșesc păcatul sunt vrednici de moarte, Romani 1:32; și se referă în mod deosebit la pedeapsa vremelnică a tăierii lor din pământul celor vii, potrivit rânduielii Legii la care erau supuși israeliții. Cum vom scăpa de pedeapsa aspră dacă vom neglija Αμελησαντες, nepăsând de ea, neprimind-o și nefolosind-o; o mântuire atât de mare, adică atât doctrina mântuirii, Evanghelia care ne aduce vești despre ea, ne arată lipsa noastră de ea, ni se oferă și este cel mai puternic mijloc de a ne aduce s-o bucurăm; cât și mântuirea însăși, vestită prin această doctrină și vestită și arătată în această Evanghelie. Apoi arată cum cuvântul a fost întărit pentru noi de cei ce L-au auzit pe Domnul și prin mărturia Duhului Sfânt. „Faptele care s-au petrecut înainte de vremea noastră și la care nu am putut fi noi înșine martori oculari sunt lesne crezute pe baza relatărilor altora. Iar când cei ce relatează sunt persoane de credibilitate și reputație și nu relatează decât ceea ce declară că au văzut și au cunoscut cu siguranță, și sunt de asemenea numeroși și consimt exact în mărturia lor, și nimic nu se aduce împotriva lor de către alții, în special de către cei interesați să le invalideze relatarea dacă ar fi posibil, socotim că avem toate motivele din lume să primim mărturia lor. Toate aceste împrejurări concură în mod evident la întărirea Evangheliei.” Pierce. Dumnezeu însuși mărturisind împreună cu ei cu privire la adevărul și importanța doctrinei lor; atât prin semne și minuni multe și minunate.
Considerați

Cugetare

Benson încheie cu vinovăția agravată și pierderea sigură ce îi așteaptă pe toți cei ce neglijează această mântuire. Adevărul, în privința aceasta, este, întâi, că omenirea în general, fiind prin fire și prin faptă într-o stare pierdută, o stare de neștiință și păcat, de vinovăție, osândă și mânie, de stricare, slăbiciune și nenorocire; iar această mântuire fiind rânduită pentru refacerea ei, cei ce o neglijează rămân, firește, în acea stare pierdută, neiluminați, nepierdonați, neschimbați, nesfinți și nefericiți. Ei păcătuiesc împotriva leacului, singurul leac pe care înțelepciunea lui Dumnezeu l-a găsit pentru refacerea omului și de aceea trebuie să piară fără leac. Aceasta nu este totul; ei au, în al doilea rând, de așteptat o nenorocire adăugată și sporită pentru că au neglijat mântuirea slăvită rânduită pentru ei; rânduită cu un atât de mare preț de dragoste și suferințe și cu un atât de mare aparat de har și îndurare. Acest pasaj dovedește acest punct până la demonstrație; la fel și celelalte paragrafe la care s-a făcut trimitere mai sus.
Răspunde

Răspuns

1. Unde, în auzirea zilnică a Evangheliei, sunt cel mai ispitit să las cuvântul să alunece? 2. Cum mă mișcă slava Fiului să dau o luare-aminte mai stăruitoare decât am dat până acum? 3. Ce pas unic de pocăință sau de ascultare înnoită voi face astăzi ca să nu neglijez o mântuire atât de mare?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, prin sângele Fiului Tău și prin puterea Duhului Tău, păzește-ne de orice neglijare nepăsătoare a Evangheliei. Dă ca cuvântul odinioară rostit de Iisus și întărit prin semne și minuni să rămână în noi, producând frică sfântă, credință vie și răbdare statornică în facerea binelui. Înformează-ne zilnic după Căpetenia mântuirii noastre, ca la urmă să moștenim veacul ce va să fie împreună cu toți moștenitorii făgăduinței; prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →