Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ioan 17 — cu Brown
Deschidere
În această lecție ne inspirăm din Comentariul asupra întregii Biblii al lui Robert Jamieson, A.R. Fausset și David Brown, pe măsură ce explică Rugăciunea Arhierească a Domnului nostru în Ioan capitolul 17. Tratamentul lor verset cu verset ne conduce prin sfânta mijlocire cu claritate reverentă și căldură evanghelică. Ascultăm cum acești exponenți de încredere urmăresc cuvintele Mântuitorului de la slavă la păzire, de la sfințire la unitate. Perspectivele lor ne invită să zăbovim asupra textului cu inimile deschise către Duhul care l-a inspirat. Fie ca același Domn care S-a rugat pentru ai Săi să Se apropie și să facă cuvântul Său viu pentru noi astăzi.
Citește
Citire
Să citim acum cu glas tare întregul capitol al șaptesprezecelea din Evanghelia după Ioan. Ascultă cadența măsurată a rugăciunii care face legătura între odaia de sus și Ghetsimani. Lasă fiecare cerere să se așeze în inimă înainte de a trece la următoarea. Citește încet, oprindu-te după versetele care vorbesc despre slavă, păzire, sfințire și unitate. Lasă cuvintele lui Isus să devină cuvintele pe care le purtăm noi înșine în rugăciune.
Studiu
Jamieson, Fausset și Brown deschid capitolul cu cadrul rugăciunii.
Introducere. CAPITOLUL 17 :- . RUGĂCIUNEA DE MIJLOCIRE. (Vezi la :- ). Dacă această rugăciune nu ar fi fost consemnată, ce cititor reverent nu ar fi exclamat: O, să fi fost în auzul unei asemenea rugăciuni, care a încheiat toată slujirea Sa trecută și a format punctul de trecere către scenele întunecate care au urmat imediat! Dar iată-o aici, și cu o asemenea pecete a buzelor care au rostit-o, încât ni se pare că o auzim mai degrabă de la El Însuși decât o citim din pana credinciosului Său reporter.Ei desfășoară apoi cererea pentru slava Tatălui asupra Fiului.
Versetul 1. 1-3. Aceste cuvinte le-a rostit Isus și Și-a ridicat ochii —„Ioan descrie foarte rar gesturile sau privirile Domnului nostru, ca aici. Dar aceasta a fost o ocazie a cărei impresie a fost de neșters, iar privirea în sus nu putea fi trecută cu vederea” [ALFORD]. Tată, a sosit ceasul —(Vezi la Ioan 17:1 ). slăvește pe Fiul Tău —Pune cinste asupra Fiului Tău, sprijinindu-L, susținându-L și purtându-L prin acel „ceas”.Comentariul explică apoi darul vieții veșnice pentru cei dați lui Hristos.
Versetul 3. 3. aceasta este —aceea. viață veșnică, ca ei să —să poată. cunoască, etc.—Această viață veșnică, deci, nu este doar existență conștientă și fără sfârșit, ci o viață de cunoaștere a lui Dumnezeu în Hristos ( :- ). pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat —singurul Dumnezeu personal viu, în contrast glorios atât cu politeismul păgân, cât și cu naturalismul filozofic și panteismul mistic. și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu —Acesta este singurul loc în care Domnul nostru Își dă Sieși acest nume compus, devenit ulterior atât de obișnuit în predicare și scrierile apostolice. Aici termenii sunt folosiți în sensul lor strict —„ISUS”, pentru că El „își mântuiește poporul de păcatele sale”; „HRISTOS”, ca uns cu plinătatea nemăsurată a Duhului Sfânt pentru exercitarea slujbelor Sale mântuitoare (vezi la :- ); „PE CARE L-AI TRIMIS TU”, în plinătatea autorității și puterii divine, spre mântuire. „Chiar juxtapunerea aici a lui Isus Hristos cu Tatăl este o dovadă, prin implicație, a dumnezeirii Domnului nostru. Cunoașterea lui Dumnezeu și a unei creaturi nu ar putea fi viață veșnică, iar o asemenea asociere a unuia cu celălalt ar fi de neconceput” [ALFORD].Ei continuă cu cererea ca Tatăl să-i păzească pe ucenici în numele Său.
Versetul 11. 11. Eu nu mai sunt în lume —(Vezi la Ioan 17:1 ). dar aceștia sunt în lume —adică, Deși luptele Mele s-au sfârșit, ale lor nu; deși am trecut dincolo de scena conflictului, nu Mă pot despărți în duh de ei, lăsați în urmă și abia intrând în marele lor conflict. Sfinte Tată —o expresie pe care nu o mai folosește nicăieri altundeva. „Tată” este apelativul Său obișnuit, dar „Sfinte” este pus aici înainte, pentru că apelul Său era la acea desăvârșire a firii Tatălui, de a-i „păzi” sau păstra de a fi întinați de atmosfera nesfântă a „lumii” în care se aflau încă. păzește-i prin numele Tău —mai degrabă, „în numele Tău”; în exercitarea acelui caracter plin de har și sfânt prin care era cunoscut. ca ei să fie una —(Vezi la Ioan 17:1 ).
Considerați
Considerare
Jamieson, Fausset și Brown insistă asupra cererii pentru unitatea vizibilă între toți credincioșii viitori.
Versetul 21. 21. ca toți să fie una, după cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine, ca și ei să fie una în Noi —Duhul lăuntric al Tatălui și al Fiului este legătura desăvârșită de unire, împletind într-o unitate vie, mai întâi pe toți credincioșii între ei; apoi, această unitate într-una și mai înaltă, cu Tatăl și cu Fiul. (Observă că Hristos nu Se amestecă niciodată cu ucenicii Săi așa cum Se asociază cu Tatăl, ci spune Eu în EI și EI în NOI). ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis —M-ai trimis. Astfel, marea impresie asupra lumii în general, că misiunea lui Hristos este divină, trebuie să fie făcută prin unitatea ucenicilor Săi. Desigur, atunci, trebuie să fie ceva vizibil sau perceptibil pentru lume. Ce este, deci? Nu, cu siguranță, o unitate doar formală, mecanică, a mașinăriei ecleziastice.Ei încheie urmărind lucrarea finală a iubirii Tatălui în inimile celor răscumpărați.
Versetul 26. 26. Și le-am făcut cunoscut —Am făcut cunoscut sau am comunicat. numele Tău —în slujirea Sa trecută. și-l voi face cunoscut —în măsură și mai mare, prin darul Duhului Sfânt la Cincizecime și prin toate veacurile următoare. ca dragostea cu care M-ai iubit —M-ai iubit. Tu să fie în ei, și Eu în ei —Această iubire veșnică a Tatălui, odihnindu-se mai întâi asupra lui Hristos, este împărtășită de Duhul Său și își ia sălașul permanent în toți cei ce cred în El; și „El rămânând în ei și ei în El” ( Ioan 15:5 ), ei sunt „un duh”. „Cu acest gând înalt, Răscumpărătorul încheie rugăciunea Sa pentru ucenicii Săi și, în ei, pentru Biserica Sa de-a lungul veacurilor. El a comprimat în ultimele clipe date Lui pentru convorbire cu ai Săi cele mai sublime și glorioase sentimente rostite vreodată de buze muritoare. Dar abia a murit sunetul ultimului cuvânt, când El trece cu ucenicii peste pârâul Cedron spre Ghetsimani —și conflictul amar se apropie. Sămânța lumii noi trebuie sămânțată în moarte, ca de acolo să răsară viața” [OLSHAUSEN].
Răspunde
Cum modelează cunoașterea singurului Dumnezeu adevărat și a lui Isus Hristos felul în care trăiești astăzi? În ce domenii ai nevoie cel mai mult de puterea de păzire a Tatălui împotriva influenței lumii? Unde te-ar putea îndemna Duhul să urmărești o unitate mai profundă cu alți credincioși de dragul lumii care privește?
Roagă-te
Sfinte Tată, Îți mulțumim pentru mijlocirea Fiului Tău consemnată în Ioan 17. Dă-ne har să Te cunoaștem pe Tine și pe Cel pe care L-ai trimis, ca să posedăm viața veșnică în adevăr. Păzește-ne în numele Tău în mijlocul unei lumi ostile și sfințește-ne prin cuvântul Tău. Unește-ne cu toți cei ce aparțin lui Hristos, ca lumea să creadă că Tu L-ai trimis. Fie ca slava pe care I-ai dat-o Fiului să se odihnească asupra noastră prin Duhul cel lăuntric. Fie ca dragostea cu care L-ai iubit să rămână în noi, și Hristos Însuși să locuiască în noi. Cerem aceasta spre slava Ta și spre binele multora, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →