← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Efeseni

Efeseni 2 — cu Hodge

Efeseni 2Charles Hodge — Comentarii la Romani, 1-2 Corinteni, Efeseni20 min
Deschidere
În spiritul tradiției reformate, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Charles Hodge la Romani, 1 Corinteni și Efeseni. Expunerea precisă a lui Hodge asupra capitolului 2 din Efeseni desfășoară învățătura apostolului despre starea naturală a omenirii și lucrarea plină de har a lui Dumnezeu de înnoire. Atenția sa atentă la text luminează atât adâncimea nevoii noastre, cât și bogățiile milei divine în Hristos. Pe măsură ce urmăm analiza sa, suntem invitați să primim Cuvântul cu smerenie și credință, permițând adevărului său să ne modeleze înțelegerea mântuirii.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul 2 din Efeseni în întregime. Să luăm aminte la contrastul apostolului între starea noastră de odinioară și viața nouă acordată în Hristos. Să ascultăm accentul pus pe har ca singura sursă a mântuirii și chemarea de a umbla în faptele bune pregătite dinainte. Duhul să ne deschidă inimile ca să primim această parte din Scriptură cu reverență și înțelegere.
Studiu
Hodge începe prin a expune cele trei subiecte principale tratate în secțiune. Versetul 1. Capitolul II Apostolul contrastează starea spirituală a efesenilor înainte de convertirea lor cu aceea în care au fost introduși prin harul lui Dumnezeu, Efeseni 2:1-10. El contrastează starea lor anterioară ca străini cu aceea de concetățeni ai sfinților și membri ai familiei lui Dumnezeu, Efeseni 2:11-22. Efeseni 2:1-10 Analiză Există trei subiecte principale tratate în această secțiune. În primul rând, starea spirituală a efesenilor înainte de convertirea lor. În al doilea rând, schimbarea pe care Dumnezeu a operat-o în ei. În al treilea rând, scopul pentru care acea schimbare a fost efectuată. I. Starea efesenilor înainte de convertirea lor și starea naturală a oamenilor în general este una de moarte spirituală, care include — 1. O stare de păcat. 2. O stare de supunere față de Satana și de propriile afecțiuni stricate. 3. O stare de condamnare, Efeseni 2:1-3. II. Hodge urmărește apoi structura gramaticală a propoziției de început de-a lungul primelor șapte versete. El stăruie atât de mult în Efeseni 2:2, Efeseni 2:3, Efeseni 2:4 asupra stării naturale a efesenilor, încât este nevoit în versetul 5 să repete substanțial începutul versetului 1, pentru a completa propoziția începută acolo. 'Voi, morți din pricina păcatului, — în care ați umblat după cursul lumii, supuși Satanei, asociați cu copiii neascultării, printre care și noi am avut conversația noastră și am fost copiii mâniei ca și ceilalți — pe noi, morți din pricina fărădelegilor, Dumnezeu ne-a înviat.' Așa stă pasajul. Este clar, așadar, că propoziția începută în primul verset este reluată cu o ușoară variație în al cincilea. Aceasta este perspectiva adoptată de traducătorii noștri, care împrumută din al cincilea verset verbul necesar pentru a completa sensul primului. Pavel îi descrie pe cititorii săi înainte de convertirea lor ca morți. Hodge expune apoi sensul scriptural al morții spirituale ca înstrăinare de Dumnezeu. În Scriptură, cuvântul viață este termenul folosit în mod obișnuit pentru a exprima o stare de unire cu Dumnezeu, iar moartea o stare de înstrăinare de El. Viața include, așadar, sfințenie, fericire și activitate; iar moartea, stricăciune, nenorocire și neajutorare. Toate formele superioare de viață lipsesc celor morți spiritual; ei sunt izolați de toate sursele adevăratei fericiri și sunt dincolo de orice ajutor din partea creaturilor. Ei sunt morți. Versiunea engleză redă clauza 'morți în fărădelegi și păcate'. Dar nu există prepoziție în textul original și, de aceea, marea majoritate a comentatorilor consideră că apostolul indică cauza, nu natura acestei morți, 'Morți din pricina fărădelegilor și păcatelor'. Hodge arată în continuare că evreii și neamurile împărtășesc deopotrivă această stare naturală. Versetul 3. Efeseni 2:3 Printre care și noi toți am avut conversația noastră în vremurile trecute. Reiese nu numai din Efeseni 1:11, Efeseni 1:13 și din legătura din acest loc, dar și mai clar din Efeseni 2:11 și următoarele din acest capitol, că prin voi în toată epistola apostolul înțelege neamurile; iar prin noi, când pronumele sunt contrastate ca aici, pe evrei. Starea spirituală a efesenilor înainte de convertirea lor nu era proprie lor ca efeseni sau ca păgâni. Toți oamenii, evrei și neamuri, sunt prin natură în aceeași stare. Oricare ar fi diferențele de caracter individual, oricare ar fi superioritatea unei epoci sau națiuni asupra alteia, acestea sunt doar diversități subordonate. În privința punctului principal, așa cum învață acest apostol în altă parte, nu există nicio diferență; căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.
Considerați

Considerare

Hodge insistă asupra forței precise a expresiei 'prin natură copii ai mâniei'. Lucrul afirmat este declarat ca fiind natural. Este raportat la constituția sau condiția naturală, spre deosebire de ceea ce este dobândit. Conform acestui uz uniform, expresia 'Noi eram prin natură copiii mâniei' nu poate însemna decât 'Noi ne-am născut în acea condiție'. Era ceva natural. Nu am devenit copiii mâniei, ci eram deja astfel cum ne-am născut. 6 Faptul simplu este afirmat, nu rațiunea lui. Este prin natură, nu din pricina naturii, că suntem declarați aici a fi copiii mâniei. Scripturile învață într-adevăr doctrina depravării inerente, ereditare, și că acea depravare este de natura păcatului și, prin urmare, ne expune pe bună dreptate la nemulțumirea divină. Iar această doctrină poate fi implicată în mod legitim în text, dar nu este afirmată. Cu alte cuvinte, nu înseamnă depravare naturală, iar dativul nu înseamnă aici din pricina. Hodge încheie prin a afirma căderea rasei în Adam și nevoia consecutivă de răscumpărare de la naștere. Lucrul afirmat este exact opusul. Se afirmă că dragostea de adevăr, cinstea sau cruzimea sunt atribute ale naturii celor despre care se vorbește. În același mod, când se spune 'Noi suntem prin natură copiii mâniei', lucrul negat este că devenim astfel printr-un proces de dezvoltare. Afirmația este că suntem astfel prin natură, așa cum ne-am născut. Adevărul învățat aici este, așadar, acela prezentat atât de clar în alte părți ale Scripturii și confirmat pe deplin de istoria lumii și de credința Bisericii, și anume că omenirea ca rasă este căzută; ea și-a avut încercarea în Adam și, prin urmare, se naște într-o stare de condamnare. Oamenii au nevoie de răscumpărare din clipa nașterii; și, de aceea, pecetea răscumpărării le este aplicată în botez, care altfel ar fi o ceremonie lipsită de sens.
Răspunde

Răspuns

Cum adâncește recunoașterea stării noastre naturale recunoștința pentru harul care înviază pe cei morți? În ce fel accentul lui Hodge asupra credinței ca dar al lui Dumnezeu păzește împotriva încrederii în sine în viața credinciosului? Unde ar putea adevărul că ne naștem sub mânie să ne apese spre o mai mare dependență de lucrarea împlinită a lui Hristos singur?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Milostiv, care ne-ai înviat împreună cu Hristos și ne-ai ridicat cu El prin marea Ta îndurare, dă-ne să ne aducem mereu aminte de starea noastră de odinioară, morți în fărădelegi, și de bogățiile covârșitoare ale harului Tău față de noi. Fă-ne să umblăm în faptele bune pe care le-ai rânduit, încrezându-ne nu în noi înșine, ci doar în credincioșia Ta suverană a legământului. Prin Isus Hristos, Domnul nostru, Amin.

Charles Hodge — Comentarii la Romani, 1-2 Corinteni, Efeseni · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →