Eterniseed › Curriculum › Geneza
Geneza 3-4 — cu Benson
Deschidere
În spiritul cald al devoțiunii wesleyene, deschidem Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament, permițând expunerii sale măsurate să lumineze narațiunea solemnă a capitolelor 3 și 4 din Geneza. Perspectiva pastorală a lui Benson ne conduce cu rugăciune prin misterul primei transgresiuni și consecințele sale de anvergură, pentru ca inimile noastre să fie atât smerite cât și atrase spre Răscumpărătorul promis.
Citește
Citire
Să citim acum cu reverență relatarea sacră din capitolele 3 și 4 ale Genezei, ascultând glasul Scripturii care povestește intrarea păcatului, sentința judecății și prima licărire a speranței răscumpărătoare. Duhul să ne pregătească mințile să primească cuvântul și inimile să răspundă în credință smerită.
Studiu
Benson începe prin a stabili caracterul adevărat al ispititorului.
Cuvântul din urmă, ערום, de asemenea, este tradus corect, însemnând în primul rând subtil sau viclean, de la ערם, caliditate usus est, și este astfel redat în Iov 5:12, și interpretat astfel în 2 Corinteni 11:3, unde este folosit cuvântul πανουργια, care cu siguranță nu înseamnă inteligență, ci întotdeauna viclenie sau subtilitate. Decât orice fiară a câmpului. Șerpii, în general, au multă subtilitate. Dar acesta avea o măsură extraordinară a ei, fiind fie doar un șarpe în aparență și în realitate un înger căzut, fie prințul îngerilor căzuți, Satana; sau un șarpe real posedat și acționat de el. De aceea diavolul este numit șarpele cel vechi, Apocalipsa 20:2-3. El i-a zis femeii, pe care probabil a găsit-o singură. În ce fel i-a vorbit nu ni se spune, dar pare cel mai probabil că a fost prin semne de vreun fel.Benson urmărește apoi etapele succesive prin care femeia a cedat.
Versetul 6. Geneza 3:6. Când femeia a văzut (sau a perceput). Dar cum? Cu siguranță prin a crede pe Satana și a nu crede pe Dumnezeu. Aici vedem în ce a sfârșit dialogul ei cu ispititorul; Satana, în cele din urmă, își atinge scopul; Dumnezeu îngăduind aceasta pentru scopuri înțelepte și sfinte. Și îl atinge: 1. Prin injectarea necredinței față de declarația divină. 2. Prin pofta cărnii: ea a văzut că pomul era bun de mâncare, plăcut la gust și nutritiv. 3. Prin pofta ochilor, că era plăcut ochiului. 4. Prin mândria vieții, un pom nu numai că nu trebuia temut, ci dorit pentru a face pe cineva înțelept. În mod similar Satana ispitește și astăzi și prea adesea biruiește: prin necredință și prin poftele lor, oamenii, fiind ispitiți și atrași (ἐξελκόμενος, scoși din Dumnezeu, Iacov 1:14) de frica și dragostea Lui și de ascultarea de voia Lui, sunt ademeniți, prinși în cursă și biruiți.Benson expune apoi sentința rostită asupra șarpelui.
Versetul 14. Geneza 3:14. Dumnezeu i-a zis șarpelui. Rostind sentința, Dumnezeu începe de unde a început păcatul, cu șarpele, care, deși doar o creatură irațională și deci nu supusă unei legi, nici capabilă de păcat și vinovăție, totuși, fiind instrumentul vicleșugurilor și răutății diavolului, este pedepsit așa cum au fost pedepsite alte fiare când au fost abuzate de păcatul omului, și aceasta parțial pentru pedeapsa și parțial pentru instruirea omului, domnul și guvernatorul lor. Pe pântecele tău vei merge. Și „nu mai pe picioarele tale sau pe jumătate ridicat”, spun Dl. Henry și Dl. Wesley, (așa cum este probabil că acest șarpe și alții din aceeași specie au făcut înainte) „ci te vei târî, pântecele tău lipindu-se de pământ”, praful căruia îl vei lua cu hrana ta. Și tu și tot neamul tău veți fi socotiți cei mai disprețuiți și detestabili (Isaia 65:25, Mica 7:17) și veți fi obiectele constante ale urii omenirii. Dar această sentință, îndreptată împotriva șarpelui, a privit în principal spiritul infernal care l-a acționat, iar blestemul lui este intenționat sub cel al șarpelui și este exprimat în termeni care, într-adevăr, au convenit în mod propriu și literal șarpelui; dar trebuiau înțelese în mod mistic ca împlinite în diavol; care este „blestemat mai presus de toate animalele iraționale; este lăsat sub puterea nebuniei și răutății invincibile și, în dizgrație, este coborât sub cele mai josnice fiare și sortit unei mizerii de nespus când ele sunt nesimțitoare în moarte”. Brown.
Considerați
Considerare
Benson subliniază conflictul perpetuu și promisiunea eliberării.
În acest verset, așadar, se dă de știre despre o ceartă perpetuă începută între împărăția lui Dumnezeu și împărăția diavolului printre oameni: războiul este proclamat între sămânța femeii și sămânța șarpelui, Apocalipsa 12:7. Este rodul acestei vrăjmășii, 1. Că există un conflict continuu între poporul lui Dumnezeu și el. Cerul și iadul nu se pot împăca niciodată, nici Satana și un suflet sfințit. 2. Că există de asemenea o luptă continuă între cei răi și cei buni. Și toată răutatea prigonitorilor împotriva poporului lui Dumnezeu este rodul acestei vrăjmășii, care va continua cât timp va fi un om evlavios de această parte a cerului și un om rău de această parte a iadului. Dar, 3. O promisiune plină de har este de asemenea făcută aici despre Hristos, ca eliberatorul omului căzut de sub puterea Satanei.
Răspunde
Răspuns
Unde în mersul meu zilnic mai dialoghez cu ispititorul așa cum a făcut Eva odinioară? Cum întărește victoria promisă a seminței femeii rezistența mea la păcat astăzi? În ce mod concret pot trăi ca unul care aparține seminței care biruiește șarpele?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, îți mulțumim pentru lumina revărsată de Joseph Benson asupra acestor adevăruri străvechi, dar mereu prezente. Ține-ne treji împotriva dușmanului subtil, grabnici să ne recunoaștem greșelile și statornici în speranța acelei Semințe care zdrobește capul șarpelui. Fie ca vrăjmășia pe care ai pus-o între împărății să aducă rod în vieți sfinte, până vom sta desăvârșiți în Hristos. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →