Eterniseed › Curriculum › Eclesiastul
Eclesiastul 7-8 — cu Whedon
Deschidere
În spiritul cercetării wesleyene și al vieții sfinte, ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament pentru expunerea sa cumpătată a capitolelor 7 și 8 din Eclesiastul. Cu căldura arminiană și cu evlavia metodistă față de Scriptură, Whedon ne călăuzește prin sfatul înțeleptului despre prudență, limitele înțelepciunii omenești și supunerea răbdătoare sub providența lui Dumnezeu. Cuvintele sale ne invită să cântărim discreția în fața tainelor vieții și ale morții, îndreptându-ne mereu spre o credință care se încrede în mâna nevăzută. Să lase acest studiu inimile noastre statornice în clipa de față, în timp ce așteptăm lumina mai deplină a evangheliei.
Citește
Citire
Cu atenție liniștită, deschide textul sfânt la Eclesiastul 7 până la 8. Ascultă vocea cumpătată a lui Qohelet în timp ce el cântărește valoarea unui nume bun, disciplina durerii, primejdiile excesului și chemarea la ascultare răbdătoare sub autoritate. Citește încet, lăsând fiecare proverb să se așeze în inimă și observă cum Predicatorul revine mereu la teama de Dumnezeu în mijlocul nesiguranțelor vieții. Lasă Duhul să facă din aceste cuvinte străvechi un sfat viu pentru astăzi.
Studiu
Whedon începe prin a introduce discuția lui Qohelet despre sfera și avantajul prudenței.
Introducere. Qohelet discută apoi sfera și avantajul prudenței și al discreției, ceea ce grecii numesc sophrosyne, dar pentru care engleza nu are un termen unic, decât poate pe cel neîndemânatic de 'dreaptă cugetare'. Gustul și obiceiul Răsăritului, precum și obiceiul său profesional de hakim sau învățător public, îl determină pe Qohelet să folosească stilul proverbial sau sentențios, numit uneori gnomic. 'A căutat și a rânduit multe proverbe.'El abordează apoi sfatul împotriva dreptății excesive din perspectiva simplei discreții.
Versetul 16. 16. Să nu fii prea drept. Ebraica este foarte săracă în cuvintele mici care călăuzesc gândurile și ușurează tranzițiile, cum ar fi 'de asemenea', 'deci', 'mai mult' etc. Acest verset se sprijină pe cel precedent și ar trebui introdus prin 'deci'. Să nu fii, deci, etc. Amintește-ți că acesta este limbajul prudenței. Bunul-simț nu face martiri. Aceștia vin dintr-un sentiment mai înalt. El vede puțin bine în lepădarea de sine, deși mult în moderație. El face media lucrurilor și ține o 'cale de mijloc'. Dacă Qohelet ar fi prevăzut cât de mult avea să tulbure și să scandalizeze acest verset pe mulți oameni buni, cu greu ar fi avut curajul să-l scrie. Dar el a vorbit cu credincioșie din punctul său de vedere al simplei discreții. Există un adevăr în această poruncă pentru toate timpurile. În generația aceasta niciun om nu a fost atât de popular ca domnul Lincoln, care a fost larg dar moderat în politică, și domnul Beecher, care este larg dar moderat în religie. Nu trebuie să-i numim cei mai înalți ai zilei, ca oameni de stat sau teologi, dar ei au atras cele mai mari mase și, într-o anumită măsură, spre binele lor.Trecând la capitolul opt, el explorează valoarea prudenței în legătură cu supunerea față de conducători.
Introducere. Valoarea prudenței în legătură cu supunerea față de conducători este acum discutată. Ideea greacă și romană despre independența personală era ceva mândru, iritabil și sfidător. Un sentiment diferit răsuflă din acest capitol. În încercările grele ale multor veacuri și în multe țări, evreii au fost un popor răbdător: 'Răbdarea este semnul tuturor celor din seminția noastră'. Filosofia și avantajul răbdării sunt acum desfăcute.
Considerați
Reflectare
Whedon își încheie căutarea afirmând că invențiile omului însuși explică răutatea neamului.
Versetul 29. 29. Omul... multe invenții. Singurul rezultat statornic și mereu adevărat al căutării lui Qohelet este acesta: că 'invențiile', născocirile inimii omului însuși, sunt de ajuns pentru a explica toată înspăimântătoarea răutate a neamului. Nicio necesitate de a păcătui nu este înscrisă în alcătuirea noastră originară sau pusă asupra noastră de rânduiala providenței.În cele din urmă, el subliniază incomprehensibilitatea absolută a căilor lui Dumnezeu printre oameni.
Versetul 17. 17. Un om nu poate găsi. Trista și greoaia concluzie este că felul și lucrarea lui Dumnezeu printre oameni sunt absolut dincolo de înțelegere. Orice efort de a le calcula este cu totul zadarnic. Multe, multe întrebări pot fi puse la care lui Dumnezeu îi place să nu răspundă și pe care omul, în cea mai înțeleaptă înțelepciune a sa, nu le poate. Problema, mereu nerezolvată, îl privește ca sfinxul din pustiu, 'cu ochi calmi, veșnici'.
Răspunde
Răspuns
1. Unde, în mersul meu zilnic, simt că Duhul mă invită la o cale de mijloc prudentă mai degrabă decât la un exces neliniștit? 2. Cum pune la încercare chemarea la supunere răbdătoare sub autoritate încrederea mea în rânduiala nevăzută a lui Dumnezeu asupra evenimentelor? 3. În ce împrejurare prezentă sunt ispitit să cârtesc în loc să primesc atât prosperitatea cât și adversitatea ca din mâna Domnului?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, îți mulțumim pentru lumina statornică a Cuvântului Tău și pentru tâlcuitorii credincioși care au mers înaintea noastră. Dă-ne, prin Duhul Tău, prudența care se teme de Tine fără a deznădăjdui de îndurările Tale. Ferește-ne de nebunia mâniei grabnice și de prezumția care ar vrea să descâlcească sfaturile Tale. Învață-ne să primim atât bucuria cât și durerea ca înțeleaptă rânduială a Ta și să umblăm înaintea Ta în libertatea sfintei iubiri. Aceeași har care L-a înviat pe Domnul nostru Iisus din morți să ne întărească ca să răbdăm și să facem binele în ziua lucrurilor mici. În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →