← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iosua

Iosua 15-16 — cu Whedon

Iosua 15-16Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În disciplina liniștită a studiului zilnic al Scripturii ne întoarcem din nou la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Cu atenție reverentă și claritate wesleyană acest savant metodist din secolul al nouăsprezecelea ne ghidează prin alocările consemnate în Iosua. Lucrarea sa ne invită să urmărim credincioșia lui Dumnezeu în moștenirea lui Iuda ținând totodată ferm la încrederea arminiană că fiecare promisiune este oferită inimilor ascultătoare. Duhul care a inspirat textul să ne deschidă înțelegerea pe măsură ce ascultăm.
Citește

Citire

Cu Scriptura deschisă înaintea noastră citim acum capitolele cincisprezece și șaisprezece din Iosua. Să lase cadența măsurată a relatării străvechi să se așeze asupra inimii. Observă granițele atente orașele numite și curajul liniștit al casei lui Caleb. Citește încet permițând fiecărui nume de loc să devină o mărturie a providenței divine și a responsabilității omenești.
Studiu
Whedon începe prin a consemna lotul inițial al lui Iuda. Versetele 1-63. LOTUL INIȚIAL AL LUI IUDA Iosua 15:1-63. [Seminția lui Iuda a primit prima alocare și o parte disproporționat de mare din Țara Făgăduinței căci teritoriul său cuprindea aproape jumătate din Palestina de vest. Acest lot inițial a fost totuși micșorat ulterior prin atribuirea unei părți din el lui Simeon. Iosua 19:1. Granițele originale districtele și orașele lui Iuda sunt detaliate cu mare minuțiozitate în acest capitol și într-o măsură mult mai mare decât cele ale oricărei alte seminții. Grove sugerează că „aceasta se poate datora fie faptului că listele au fost reduse la forma lor actuală într-o perioadă ulterioară când monarhia rezida la Iuda și când s-ar fi acordat în mod natural mai multă grijă acestora decât celor ale oricărei alte seminții fie faptului că teritoriul era mai important și mai dens acoperit cu orașe și sate decât orice altă parte a Palestinei”. Dicționarul biblic al lui Smith. El urmărește apoi granițele detaliate ale acelei moșteniri. Versetul 12. 12. Spre marea cea mare și țărmul Adică țărmul Mării Mediterane de la Iebneel spre sud a format granița vestică a lui Iuda. Scriitorul după ce a dat acum granițele lui Iuda este pe cale să dea o listă a orașelor din aceste hotare. Dar înainte de a proceda la aceasta el introduce o scurtă relatare a cuceririi de către Caleb a porțiunii sale pe care i-o alocase Iosua. Vezi Iosua 14:6-15. Deoarece posesiunea lui Caleb includea cel mai important oraș și sediul central al întregii seminții a lui Iuda este firesc ca faptul cuceririi sale să fie consemnat aici. Deoarece Iosua 15:13-19 sunt aproape identice cu Judecători 1:10-20 unii au presupus că acest pasaj din Iosua a fost copiat din cel din Judecători iar alții dimpotrivă susțin că pasajul din Judecători a fost luat din acesta. Keil însă susține că ambele pasaje au fost extrase dintr-o sursă comună un document mai vechi decât fie Cartea lui Iosua fie cea a Judecătorilor.] Whedon aranjează apoi orașele în patru diviziuni geografice. Versetul 19. 19. O binecuvântare O favoare specială un dar. Izvoare de apă Deoarece porțiunea ei era un câmp expus spre sud la soare arzător și vânturi dogoritoare ea argumentează oportunitatea eminentă de a completa darul prin adăugarea unei suprafețe alăturate bine udate. El i-a dat izvoarele de sus și pe cele de jos o întindere de deal și vale abundând în apă. Orașele lui Iuda sunt grupate în patru diviziuni corespunzătoare geografiei fizice a lotului lui Iuda: NEGEBUL sau țara de sud Iosua 15:21-32; ȘEFELA sau valea Iosua 15:33-47; MUNTELE Iosua 15:48-60; și PUSTIUL Iosua 15:61-62. Orașele din Șefela și Munte sunt enumerate pe grupuri. Aceste orașe sunt aproape toate necunoscute. Pentru o încercare elaborată de a le identifica vezi Negeb-ul lui Wilton Partea a III-a pagina 70. În notele următoare nu se spune nimic despre numele acelor locuri pentru care nu s-a descoperit cu certitudine nicio urmă modernă.
Considerați

Considerare

Whedon reflectează asupra binecuvântărilor profetice care au odihnit asupra porțiunii lui Iuda. Multe și mari au fost binecuvântările profetice rostite asupra lui Iuda de tatăl său. Geneza 49:8-12. El urma să fie mândria și gloria fraților săi cuceritorul puternic al cărui simbol era leul și a cărui preeminență era reprezentată de sceptru și de toiagul conducătorului care nu trebuia să se îndepărteze „până va veni Silo”. Aceeași binecuvântare profetică a caracterizat și secțiunea sa din Țara Făgăduinței. „Înălțarea dealurilor și a podișurilor lui Iuda este clima adevărată a viței de vie iar la Hebron conform tradiției evreiești a fost sediul ei primordial. El a legat «mânzul său de viță și mânzul măgăriței sale de vița aleasă; și-a spălat hainele în vin și veșmintele în sângele strugurilor». Geneza 49:11. O vie pe un deal de măslini cu «gardul» și «pietrele strânse» și «turnul din mijlocul ei» este figura naturală care atât în relatările profetice cât și în cele evanghelice reprezintă împărăția lui Iuda. El încheie secțiunea cântărind discrepanța numerică dintre orașele listate. Versetul 32. 32. Toate orașele sunt douăzeci și nouă Aceasta nu se potrivește cu numele detaliate în text care sunt cel puțin treizeci și șase. Pentru a înlătura această discrepanță rabinii presupun că orașele date lui Simeon nu sunt numărate. Dar au fost douăsprezece sau cincisprezece date acelei seminții. Alții sugerează că mai multe dintre aceste locuri erau simple cătune și nu au fost numărate sau că nume compuse au fost separate sau epitete prefixate au fost transformate în nume; alții încă că un loc putea avea mai multe nume sau că există o eroare în literele numerice pentru douăzeci și nouă. Siriacul citește treizeci și șase o schimbare evidentă în acea versiune pentru a rezolva dificultatea. Este mai probabil ca mai multe nume să fi fost adăugate de o mână ulterioară după ce țara a fost mai dens populată posibil pentru a satisface mândria locală iar numărul douăzeci și nouă nu a fost schimbat.
Răspunde

Răspuns

Cum stârnește porțiunea generoasă dată lui Iuda recunoștința pentru moștenirea pe care am primit-o în Hristos? În ce feluri provoacă credința statornică a lui Caleb propria noastră disponibilitate de a revendica promisiunile lui Dumnezeu? Unde ar putea ordonarea atentă a orașelor lui Iuda să ne invite să administrăm propriile noastre alocări zilnice cu o credincioșie mai mare?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule milostiv al lui Avraam al lui Isaac și al lui Iacov Îți mulțumim pentru cuvântul sigur păstrat în Iosua și luminat de slujitorul Tău Whedon. Dă-ne același duh de cucerire și mulțumire care a marcat casa lui Caleb. Fie ca granițele pe care le-ai trasat pentru poporul Tău să devină pentru noi căi de sfințenie și slujire. Păzește-ne de a murmura asupra porțiunii noastre și umple-ne de râvnă să ocupăm fiecare oraș pe care l-ai rânduit. Prin Iisus Hristos Domnul nostru Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →