← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Plângerile lui Ieremia

Lamentații 3 — cu Clarke

Plângerile lui Ieremia 3Comentariul lui Adam Clarke la Biblie20 min
Deschidere
Bine ați venit la lecția acestei zile extrasă din Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii. În tratarea sa a capitolului 3 din Plângerile lui Ieremia, Clarke călăuzește credinciosul prin călătoria profetului de la adânca suferință la încrederea reînnoită în îndurarea dumnezeiască. Expunerea sa simplă deschide textul pentru orice inimă care caută, arătând cum mustrarea duce la sfințenie practică și la o nădejde statornică. Înrădăcinat în harul wesleyan călduros, comentariul ne invită să ne examinăm propriile încercări în lumina compasiunii niciodată slăbite a lui Dumnezeu și să umblăm în dependență smerită de Domnul care restaurează sufletul.
Citește

Citire

Să auzim acum Cuvântul Domnului în Plângerile lui Ieremia, capitolul 3. Pe măsură ce citiți, luați aminte la lamentarea cinstită a profetului și la întoarcerea statornică spre nădejde care urmează. Lăsați Duhul să vă cerceteze inima, pentru ca sensul simplu al Scripturii să trezească atât pocăință cât și încredere în îndurările lui Dumnezeu care sunt noi în fiecare dimineață.
Studiu
Clarke urmărește mai întâi mișcarea profetului de la plângerea amară la supunerea smerită. Versetul 20. Versetul 20. Sufletul meu este smerit în mine. — Este evident că în versetele precedente există o amărăciune a plângerii împotriva amărăciunii adversității, care nu se potrivește omului când se află sub mâna mustrătoare a lui Dumnezeu; și, în timp ce se lăsa purtat de acest sentiment, orice nădejde a fugit. Aici găsim un sentiment diferit; el se smerește sub mâna puternică a lui Dumnezeu, și atunci nădejdea lui reînvie, Plângerile 3:21. Clarke prezintă apoi compasiunile neșovăielnice ale Domnului care îl păstrează pe cel pocăit. Versetul 22. Versetul 22. Din îndurările Domnului nu suntem nimiciți — Fiind astfel smerit și văzându-se pe sine și păcătoșenia sa într-o lumină potrivită, află că Dumnezeu, în loc să-l trateze cu judecată, l-a tratat cu îndurare; și că, deși suferința a fost excesivă, totuși a fost mai mică decât merita nelegiuirea sa. Dacă, într-adevăr, vreun păcătos este ținut departe de iad, este pentru că compasiunea lui Dumnezeu nu încetează. Clarke arată apoi necesitatea nădejdii unite cu așteptarea liniștită a lui Dumnezeu. Versetul 26. Versetul 26. Este bine ca omul să nădăjduiască — Nădejdea este esențial necesară credinței; cel ce nu nădăjduiește nu poate crede; dacă nu există așteptare, nu poate exista încredere. Când un om nădăjduiește mântuirea, nu trebuie doar să o aștepte, ci să folosească toate mijloacele care pot duce la ea; căci nădejdea nu poate trăi dacă nu există exercițiu. Dacă nădejdea devine nerăbdătoare, credința va fi imposibilă: căci cine poate crede pentru mântuirea sa când mintea îi este agitată? Trebuie deci să aștepte liniștit. Trebuie să aștepte și totuși să tacă, după cum cuvintele implică; simțind mereu nevrednicia sa desăvârșită; și, fără a murmura, să lupte spre viață. Clarke subliniază adevărul că Dumnezeu nu necăjește de bunăvoie, ci spre folosul nostru. Versetul 33. Versetul 33. Căci El nu necăjește de bunăvoie — Nu este o plăcere pentru Dumnezeu să necăjească pe oameni. El nu găsește nicio bucurie în durerea și nenorocirea noastră: totuși, asemenea unui părinte blând și înțelept, folosește nuiaua; nu ca să se mulțumească pe Sine, ci ca să ne fie de folos și să ne mântuiască.
Considerați

Considerare

Clarke încheie avertizând pe cei vii împotriva murmurării sub mâna Domnului. Versetul 39. Versetul 39. De ce s-ar plânge omul viu — Cel căruia i s-a împrumutat încă viața are puțin motiv de plângere. Oricât de mare ar fi suferința sa, el este încă viu; de aceea, poate căuta și găsi îndurare spre viața veșnică. De aceasta, moartea l-ar lipsi; de aceea să nu se plângă omul viu. Clarke declară în cele din urmă sfârșitul solemn al celor ce se împietresc împotriva îndurării dumnezeiești. Versetul 65. Versetul Plângerile 3:65. Dă-le durere de inimă — Vor avea o inimă împietrită, acoperită de îndărătnicie, și blestemul Tău. Cea dintâi este starea lor, cea din urmă este soarta lor. Aceasta este consecința împietririi inimilor lor față de frica Ta. Blayney traduce: 'Vei da cu o inimă plină de consimțământ blestemul Tău asupra lor.' Adică, Îl vei da fără reținere; arătând că Dumnezeu nu mai simte nicio milă pentru ei. Mai înainte, El trimitea pedepsele cu reticență, cât timp exista vreo nădejde de îndreptare: dar, în cazul de față, situația era atât de fără nădejde, încât Dumnezeu acționează după principiul simplu al dreptății răzbunătoare. Profetul îi consideră deci la marginea extremă a reprobării finale: încă un pas, și sunt pierduți pentru totdeauna.
Răspunde

Răspuns

1. În ce încercare prezentă vă invită Domnul să schimbați plângerea cu încredere smerită? 2. Cum ați putea practica așteptarea liniștită a lui Dumnezeu folosind totuși mijloacele harului pe care El le-a rânduit? 3. Unde vă îndeamnă Duhul să vă supuneți mai deplin mustrării care produce sfințenie?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru lumina Cuvântului Tău deschisă nouă prin slujitorul Tău Adam Clarke. Dă-ne har să urmăm calea profetului de la suferință la nădejde, smerindu-ne sub mâna Ta puternică. Fie ca îndurările Tale, noi în fiecare dimineață, să ne întărească să așteptăm liniștiți și să purtăm jugul cu răbdare. Formează în noi acea sfințenie practică ce marchează copiii împărăției Tale. Păzește-ne de murmurare și învață-ne să credem că Tu necăjești doar spre binele nostru veșnic. În numele lui Iisus Hristos, Domnul nostru, Amin.

Comentariul lui Adam Clarke la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →