← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Marcu

Marcu 14 — cu Ryle

Marcu 14J.C. Ryle — Gânduri explicative asupra Evangheliilor20 min
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la clasicul lui J.C. Ryle, Expository Thoughts on the Gospels, pentru o analiză concentrată a capitolului 14 din Marcu. Expunerea clară și pastorală a lui Ryle ne conduce prin zilele finale dinaintea crucii, evidențiind atât suveranitatea lui Dumnezeu cât și chemarea la o devotare din toată inima. Cuvintele sale ne invită să zăbovim asupra textului cu reverență și autoexaminare, pregătindu-ne inimile pentru evenimentele sacre consemnate acolo.
Citește

Citire

Pune deoparte un moment liniștit pentru a citi capitolul 14 din Marcu încet și cu rugăciune. Lasă narațiunea despre Paște, ungere, trădare și instituirea Cinei Domnului să se desfășoare fără grabă. Observă greutatea fiecărei scene și cere Duhului să-ți deschidă inima la ceea ce Domnul ți-ar arăta astăzi.
Studiu
Ryle începe prin a considera puterea lui Dumnezeu de a zădărnici planurile rele. Să observăm mai întâi în aceste versete cum Dumnezeu poate dezamăgi planurile oamenilor răi și le poate folosi spre slava Sa. Ryle examinează apoi ungerea din Betania și răspunsul pe care l-a provocat. Să observăm, în ultimul rând, cât de mult prețuiește Domnul nostru Isus Hristos orice slujire făcută Lui. Nicăieri, poate, în Evanghelii, nu găsim laude atât de puternice acordate vreunei persoane, ca cele pe care le primește această femeie aici. Trei puncte, în special, ies în evidență în cuvintele Domnului nostru, la care mulți care acum ridiculizează și blamează pe alții din cauza religiei lor ar face bine să ia aminte. Ryle explorează apoi legătura intenționată dintre timpul Paștelui și moartea lui Hristos. Trebuie să remarcăm, în al doilea rând, în acest pasaj, legătura intenționată dintre timpul Paștelui evreiesc și timpul morții lui Hristos. Nu putem îndoi nici o clipă că nu a fost întâmplare, ci prin rânduiala providențială a lui Dumnezeu, că Domnul nostru a fost răstignit în săptămâna Paștelui și chiar în ziua în care era junghiat mielul de Paște. Aceasta a fost menită să atragă atenția națiunii evreiești asupra Lui ca adevăratul Miel al lui Dumnezeu. A fost menită să le aducă în minte adevăratul obiect și scop al morții Sale. Fiecare jertfă, fără îndoială, a fost destinată să îndrepte pe evreu spre singura mare jertfă pentru păcat pe care a adus-o Hristos. Dar niciuna, cu siguranță, nu a fost o figură și un tip atât de izbitor al jertfei Domnului nostru, ca junghierea mielului de Paște. A fost preeminent o rânduială care a fost un „învățător spre Hristos”. (Galateni 3:24.) Niciodată nu a existat un tip atât de plin de înțeles în întregul cerc al ceremoniilor evreiești, ca Paștele la instituirea sa inițială. Ryle îndreaptă atenția spre chemarea la autoexaminare înainte de a primi Cina Domnului. Să învățăm din pasajul dinaintea noastră că autoexaminarea trebuie să preceadă primirea Cinei Domnului. Nu putem îndoi că acesta a fost unul din obiectivele avertizării solemne a Domnului nostru: „Unul dintre voi care mănâncă cu Mine Mă va vinde”. El a vrut să trezească în mințile ucenicilor Săi tocmai acele căutări ale inimii care sunt consemnate aici atât de mișcător: „Au început să se întristeze și să-I spună unul câte unul: Sunt eu? și altul a zis: Sunt eu?” El a vrut să învețe întreaga Sa Biserică din întreaga lume că timpul apropierii de masa Domnului trebuie să fie un timp pentru o cercetare diligentă de sine.
Considerați

Considerare

Ryle încheie secțiunea cu o chemare practică de a închina tot ce avem lui Hristos. Să părăsim pasajul cu o aplicare practică la noi înșine. Să ne închinăm, ca această sfântă femeie al cărei comportament tocmai l-am auzit descris, pe noi înșine și tot ce avem, spre slava lui Hristos. Poziția noastră în lume poate fi umilă, iar mijloacele noastre de utilitate puține. Dar să facem, ca ea, „ce putem”. Ryle încheie subliniind necesitatea credinței vii pentru orice beneficiu din sacrament. Să fie un principiu statornic în creștinismul nostru că niciun necredincios nu trebuie să meargă la masa Domnului și că sacramentul nu va face sufletelor noastre nici cel mai mic bine dacă nu-l primim cu pocăință și credință. Cina Domnului nu este o rânduială care să convertească sau să îndreptățească, iar cei care vin la ea neconvertiți și neîndreptățiți vor pleca nu mai buni decât au venit, ci mai răi. Este o rânduială pentru credincioși, nu pentru necredincioși, pentru cei vii și nu pentru cei morți. Este menită să susțină viața, dar nu să o dea — să întărească și să sporească harul, dar nu să-l dea — să ajute credința să crească, dar nu să o semene sau să o planteze. Să lase aceste lucruri să se așeze în inimile noastre și să nu fie uitate niciodată.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața ta ai văzut pe Dumnezeu transformând răul intenționat în bine neașteptat? Cum ar putea devotarea costisitoare a femeii să provoace orice tendință spre o slujire prudentă sau măsurată? În ce fel îți pregătești inima înainte de a te apropia de masa Domnului în această săptămână?
Roagă-te

Rugăciune

O Doamne Iisuse Hristoase, Care în patima Ta Te-ai supus voii Tatălui în mijlocul trădării oamenilor, dă-ne har să vedem mâna Ta suverană lucrând în toate lucrurile și să-Ți închinăm inimile noastre întregi fără rezervă. Pregătește-ne, Te rugăm, să ne apropiem de sfânta Ta masă cu pocăință, credință și recunoștință vie pentru jertfa Ta ispășitoare; întărește-ne zilnic prin puterea crucii Tale, ca să trăim spre slava Ta. Amin.

J.C. Ryle — Gânduri explicative asupra Evangheliilor · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →