Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 27 — cu Maclaren
Deschidere
În această lecție extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren, ne întoarcem la capitolul 27 din Matei pentru a contempla răstignirea Domnului nostru cu ochi proaspăt și inimi reverente. Reflecțiile măsurate ale lui Maclaren ne ghidează prin detaliile sumbre și rezistența tăcută a lui Iisus, invitându-ne să trecem dincolo de observația de suprafață într-o credință mai profundă. Pe măsură ce urmăm expunerea sa, ni se amintește că crucea dezvăluie mult mai mult decât puteau percepe soldații sau mulțimea. Acest studiu ne cheamă să zăbovim la Calvar, permițând Duhului să ne deschidă ochii la misterul mântuirii și la sacrificiul voluntar care schimbă totul.
Citește
Citire
Pregătește-ți inima pe măsură ce citești capitolul 27 din Matei în întregime. Lasă narațiunea să se desfășoare încet, observând tăcerea lui Iisus, acțiunile soldaților și batjocurile mulțimii. Permite greutății răstignirii să se așeze fără a te grăbi spre explicații. Cere Duhului Sfânt să liniștească distragerile pentru ca cuvintele Scripturii să vorbească direct sufletului tău astăzi.
Studiu
Maclaren începe prin a descrie locul Calvarului și vinul oferit.
Sugestia lui Conder cu privire la locul Calvarului ca un mic deal în afara orașului pare posibilă. Este acum un mic deal golaș, cu o piele rară de vegetație peste stâncă, iar prin forma sa rotunjită și stâncozitatea osoasă explică de ce a fost numit 'craniu'. Stă aproape de drumul principal spre Damasc, astfel încât ar fi fost mulți 'trecători' în acea zi de sărbătoare. Vârful său oferă o vedere peste ziduri în incinta templului, unde, chiar în ceasul morții lui Iisus, mielul pascal era poate jertfit. Ajunși la loc, călăii își îndeplinesc sarcina cu precizie stoică. Ce însemna răstignirea unui alt evreu sau a doi pentru ei? Înainte de a ridica crucea sau de a-și fixa prizonierul pe ea, o mică atingere de milă, sau poate doar respectarea obiceiului obișnuit, îi determină să ofere o înghițitură de vin, în care fusese amestecat un calmant, pentru a amorți agonia. Dar paharul pe care El trebuia să-l bea necesita ca El să fie în deplină posesie a tuturor sensibilităților Sale la durere și a întregii Sale fermități neclintite de hotărâre; și astfel buzele Sale răbdătoare s-au închis împotriva milei oferite. El nu a vrut să bea pentru că voia să sufere, și a vrut să sufere pentru că voia să răscumpere. Ultimul Său act înainte de a fi pironit pe cruce a fost un act de refuz voluntar al unei uși deschise de scăpare de o parte din durerile Sale.Maclaren se îndreaptă apoi spre indiferența stoică a soldaților la picioarele crucii.
Câștigul fusese primul lor gând, confortul al doilea. Erau puțin obosiți de marșul și munca lor, și trebuiau să rămână acolo de pază pentru un timp nedefinit, fără nimic de făcut decât să mai răstignească doi prizonieri: așa că se odihnesc și păzesc fără tragere de inimă pe El până va muri. Cât de posibil este să privești suferințele lui Hristos și să nu vezi nimic! Acești legionari neciopliți au privit ore întregi la ceea ce a atins lumea de atunci și la ceea ce îngerii au dorit să privească, și nu au văzut decât un evreu murind. S-au gândit la valoarea hainelor sau la cât timp vor trebui să stea acolo, și în prezența celui mai uimitor fapt din istoria lumii au rămas cu toții nemișcați. Și noi putem privi la cruce și să nu vedem nimic. Și noi putem privi la ea fără emoție, pentru că fără credință sau orice conștiință a ceea ce poate însemna pentru noi. Doar cei care văd acolo jertfa pentru păcatele lor și ale lumii văd ceea ce este acolo.Maclaren subliniază apoi natura voluntară a morții lui Hristos.
Apoi a venit sfârșitul. Strigătul puternic al lui Hristos murind merită să fie consemnat; căci răstignirea ucidea de obicei prin epuizare, iar acest strigăt era dovada unei vitalități abundente rămase. În conformitate cu aceasta, faptul morții este exprimat printr-o frază care, deși folosită pentru morți obișnuite, exprimă totuși în mod natural voluntarismul lui Hristos. 'Și-a trimis duhul', ca și cum ar fi poruncit să plece, iar el a ascultat. Fie că expresia poate fi apăsată atât de departe sau nu, faptul este același: Iisus a murit nu pentru că a fost răstignit, ci pentru că a ales. El era Domnul și Stăpânul Morții; și când a poruncit purtătorului Său de armură să lovească, sclavul a lovit, iar Regele a murit, nu ca Saul pe câmpul înfrângerii sale, ci un biruitor în și prin și peste moarte.
Considerați
Considerare
Maclaren trage concluzia practică că este posibil să privești la cruce și să nu vezi nimic.
III. Și acum ultima lecție, și cea pe care doresc cel mai mult să o pun pe inimile voastre, este aceasta: cât de posibil este să privești la Hristos pe cruce și să nu vezi nimic.Maclaren încheie îndemnându-ne să ne rugăm ca ochii noștri să fie deschiși pentru a vedea crucea cum se cuvine.
Să ne rugăm ca ochii noștri să fie curățiți, ca să vedem și, văzând, să imităm acea dragoste muribundă a Domnului veșnic iubitor.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața mea zilnică sunt cel mai tentat să tratez crucea ca pe un fapt familiar mai degrabă decât ca pe o realitate vie? Cum remodelează caracterul voluntar al morții lui Iisus înțelegerea mea despre dragostea Sa pentru mine? În ce mod specific mă invită Duhul să privesc la cruce cu credință proaspătă astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Isuse, deschide ochii noștri la minunea jertfei Tale de bunăvoie din Matei 27, unde dragostea Te-a ținut pe cruce. Izbăvește-ne de a trata Calvarul ca pe ceva obișnuit și întipărește în inimile noastre chipul suferinței și al biruinței Tale. Învață-ne să trăim în răspuns recunoscător față de Împăratul care domnește de pe lemn, prin puterea Duhului Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →