← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Leviticul

Leviticul 1-2 — cu Simeon

Leviticul 1-2Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În paginile lui Charles Simeon din Horae Homileticae suntem invitați să medităm asupra rânduielilor antice din capitolele 1 și 2 din Levitic. Expunerea răbdătoare a lui Simeon deschide sistemul sacrificial ca o mărturie vie despre Hristos și viața de credință. Cuvintele sale ne ghidează prin arderea de tot și darul de mâncare cu reverența măsurată a amvonului anglican. Ascultăm după același Duh care a rânduit odinioară aceste rituri să ne rânduiască și nouă apropierea de Dumnezeu. Fie ca studiul să ne întărească înțelegerea ispășirii și sfințirii deopotrivă.
Citește

Citire

Să auzim acum capitolele rânduite. Într-un loc liniștit, citește Leviticul 1 și 2 încet, lăsând fiecare rânduială privind darurile să se așeze în minte. Observă insistența repetată asupra a ceea ce este fără cusur și oferit de bunăvoie. Cere Domnului să pregătească inima pentru instrucțiunea care urmează.
Studiu
Simeon începe prin a prezenta arderea de tot însăși. Dintre jertfele de ispășire avem socoteală de nu mai puțin de șase feluri diferite; (toate fiind enunțate în primele șapte capitole ale Leviticului;) 'arderea de tot, darul de mâncare, jertfa pentru păcat, jertfa pentru greșeală, jertfa de sfințire și jertfa de pace [Notă: Leviticul 7:37. Ele nu erau cu totul de ispășire; dar sunt numărate cu cele de ispășire, deoarece erau în parte arse pe altarul de aramă.]'. Despre prima dintre acestea vom vorbi acum. Vom observa, I. Jertfa însăși— [Arderea de tot era cea mai veche și mai cinstită dintre toate jertfele și totodată cea mai frecventă; fiind două în fiecare zi a anului, în afară de zilele de Sabat, când numărul era întotdeauna dublat. Lucrurile din care consta variau după puterea celui ce aducea: putea fi luată din turmă, din cireadă sau din păsări [Notă: , 10, 14. El dezvăluie apoi cerințele indispensabile puse asupra celui ce aduce jertfa. Un lucru era indispensabil; ca jertfa, fie din cireadă fie din turmă, să fie 'un mascul și fără cusur'. Trebuia să fie cel mai ales din felul său, pentru a prefigura mai potrivit însușirile Dumnezeului nostru întrupat; care singur, dintre toți cei ce au împărtășit firea noastră, a fost cu adevărat fără păcat. Dacă i s-ar fi atașat cea mai mică imperfecțiune, nu ar fi putut fi o jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Trebuia deci să se ia cea mai mare grijă la cercetarea jertfelor care îl prefigurau, ca ele să exemplifice, pe cât posibil, desăvârșirea lui fără pată.] II. Felul în care era adusă— Aici observăm de asemenea îndrumări foarte amănunțite privitoare la, 1. Cel ce aduce jertfa— [Trebuia să-și aducă jertfa 'de bunăvoie'. Trebuia să simtă nevoia de îndurare și să fie foarte dornic s-o obțină. Trecând la darul de mâncare, Simeon începe cu făina aleasă. Arderea de tot prefigura exclusiv ispășirea lui Hristos: darul de mâncare prefigura sfințirea noastră prin Duhul. Cât despre darurile de mâncare care însoțeau arderile de tot statornicite, ele, împreună cu darurile de băutură aferente, erau mistuite în întregime pe altar; dar cele aduse de sine stătător erau arse doar în parte; restul fiind dat preoților pentru întreținerea lor. Despre acestea vom vorbi acum. Materialele diferite din care constau ne vor servi pentru o împărțire ușoară și firească a subiectului. Primul lucru de observat este 'făina aleasă'— [Orice vedem ars pe altarul de aramă, putem fi siguri că prefigura ispășirea lui Hristos: fie că era carnea animalelor, fie roadele pământului, nu era nicio deosebire în acest sens: prefigura deopotrivă jertfa lui. El îndreaptă apoi atenția asupra untdelemnului ce trebuia să-l însoțească. ] Următorul lucru ce cere atenția noastră este 'untdelemnul'— [Deși jertfa lui Hristos este temelia tuturor nădejdilor noastre, totuși ea nu va folosi la primirea noastră finală de la Dumnezeu, dacă nu vom fi 'înnoiți în duhul minții noastre' și făcuți 'vrednici de moștenirea cerească'. Dar pentru a împlini aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, prin ale cărui lucrări harice singure putem 'omorî faptele trupului' și dobândi chipul dumnezeiesc în sufletele noastre. De aceea, când se apropiau de Dumnezeu cu darul lor de mâncare, trebuiau să amestece untdelemn cu făina sau să ungă făina cu untdelemn, după ce o făcuseră mai întâi turtiță. Nu tăgăduim că această parte a rânduielii putea reprezenta, într-o anumită privință, înzestrările lui Hristos, care a fost uns pentru lucrarea sa și pregătit pentru ea printr-o măsură peste măsură de bogată a Duhului Sfânt [Notă: Luca 4:18 și Ioan 3:34.
Considerați

Considerare

Simeon încheie cuvântarea apăsând chemarea la imitare. Iar acele lucruri pe care, dacă nu ți le-ar cere Dumnezeu prin purtarea providenței sale, le-ai putea păstra în mod nevinovat, adu-le la altar cu propriile tale mâini și, de bunăvoie, oferă-le lui Dumnezeu: nu cruța nimic nici măcar o clipă, dacă stă în concurență cu datoria ta și cu păstrarea unei bune conștiințe înaintea lui Dumnezeu. Într-un cuvânt, 'aduceți-vă pe voi înșivă ca o jertfă vie; căci aceasta este slujirea voastră cuvenită; și va fi primită de Dumnezeul vostru [Notă: Romani 12:1.]'.
Răspunde

Răspuns

Cât de de bunăvoie aduc lui Dumnezeu ceea ce mă costă ceva? Unde mai caut încă primire prin propriile mele eforturi mai degrabă decât prin singura jertfă de ajuns? În ce fel concret mă voi aduce astăzi ca o jertfă vie, încrezându-mă în legământul pecetluit în sângele lui Hristos?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care ai rânduit arderea de tot și jertfa de mâncare ca să preînchipuiască oblația desăvârșită a Fiului Tău, dă-ne harul să ne înfățișăm pe noi înșine ca o jertfă vie, sfântă și bineplăcută Ție, și să fim sfințiți de Duhul Tău. Curățește-ne de orice aluat al fățărniciei și unește-ne tot mai strâns de legământul rânduit în toate și sigur, prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →