← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Baruh

Baruh 5-6 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanon)

Baruh 5-6Eterniseed Original — Vocea Catolică22 min
Deschidere
Capitolele al cincilea și al șaselea din Baruh aduc cartea la împlinirea ei eshatologică în două mișcări distincte, ambele primite de tradiția catolică ca parte integrantă a mesajului profetic. Capitolul al cincilea desfășoară o viziune luminoasă a Ierusalimului restaurat, îmbrăcat în haina dreptății și încoronat cu diadema slavei, adunându-și copiii exilați de la răsărit și de la apus. Capitolul al șaselea, cunoscut tradițional ca Scrisoarea lui Ieremia și păstrat în canonul catolic ca ultimul capitol al lui Baruh, ridică o polemică susținută împotriva idolilor neputincioși ai Babilonului și îndeamnă Israelul să-și păstreze închinarea nedivizată adusă Dumnezeului celui viu în mijlocul seducțiilor unei culturi păgâne. Cititorul catolic ține ambele mișcări împreună ca un singur mesaj: viziunea cetății cerești care coboară de la Dumnezeu este inseparabilă de disciplina prezentă de a refuza idolii care concurează pentru inima credincioșilor. Pe măsură ce citim, Biserica ne invită să contemplăm Ierusalimul cel veșnic și să recunoaștem idolatriile contemporane de la care Evanghelia ne cheamă și astăzi.
Citește

Citire

Citiți cu atenție capitolele 5 și 6 din Baruh. În capitolul al cincilea priviți viziunea Ierusalimului chemat să lase deoparte haina de jale și să îmbrace frumusețea slavei care vine de la Dumnezeu pentru totdeauna, să stea pe înălțime și să privească spre răsărit, și să-și vadă copiii adunați de la răsăritul soarelui până la apusul lui. În capitolul al șaselea, care păstrează Scrisoarea lui Ieremia, urmăriți critica măsurată a profetului împotriva idolilor babilonieni: zei de aur și de argint și de lemn care nu se pot mântui pe ei înșiși de furt, de stricăciune, de praful care se așază peste ei. Observați mai ales refrenul care revine de-a lungul capitolului, că aceștia nu sunt dumnezei și că cei ce se tem de ei vor fi rușinați.
Studiu
Capitolul al cincilea din Baruh este una dintre cele mai frumoase viziuni profetice ale Ierusalimului restaurat din întreaga literatură deuterocanonică. Profetul cheamă Ierusalimul să lase deoparte haina de jale și de suferință în care a fost îmbrăcat în anii exilului și să îmbrace frumusețea slavei care vine de la Dumnezeu pentru totdeauna. El trebuie să se înfășoare în mantia dreptății care vine de la Dumnezeu, să așeze pe cap diadema slavei Celui Veșnic; căci Dumnezeu îi va arăta splendoarea fiecărei națiuni de sub cer și numele cu care o va chema va fi Pace prin Dreptate și Slavă prin Pietate. Ierusalimul este apoi invitat să stea pe înălțime și să privească în jur spre răsărit, unde își va vedea copiii adunați de la răsăritul soarelui până la apusul lui la cuvântul Sfântului, bucurându-se în amintirea lui Dumnezeu. Ei au plecat pe jos, duși de dușmani; dar Dumnezeu îi aduce înapoi purtați cu slavă, ca pe tronuri împărătești. El a poruncit ca orice munte înalt și dealurile veșnice să fie coborâte, iar văile să fie umplute ca să se facă pământul neted, ca Israel să poată umbla în siguranță în slava lui Dumnezeu. Pădurile și orice copac înmiresmat vor umbri Israelul la porunca lui Dumnezeu; căci Dumnezeu va conduce Israelul cu bucurie prin lumina slavei sale, cu îndurarea și dreptatea care vin de la El. Tradiția catolică a citit de mult aceste versete ca o prefigurare a Ierusalimului ceresc care coboară de la Dumnezeu din cer, împodobit ca o mireasă pentru mirele ei, în viziunea Sfântului Ioan Teologul din capitolele finale ale Apocalipsei. Viziunea căilor făcute netede, a munților coborâți și a văilor umplute, va fi preluată mai târziu de Ioan Botezătorul când a vestit venirea Domnului, iar Biserica a auzit în aceste cuvinte profetice o anticipare clară a epocii mesianice. Capitolul al șaselea, păstrat în canonul catolic ca ultimul capitol al lui Baruh și cunoscut istoric ca Scrisoarea lui Ieremia, trece de la viziunea închinării restaurate la o polemică susținută împotriva închinării la dumnezei falși. Profetul îi avertizează pe exilați că vor vedea în Babilon zei de argint și de aur și de lemn purtați pe umeri, pricinuind frică păgânilor. Îndemnul este să-i refuze. Profetul demolează metodic pretențiile idolilor babilonieni: ei sunt spălați de preoții lor pentru că nu se pot spăla singuri; sunt păziți de oameni pentru că nu se pot păzi singuri; cad la pământ și nu se pot ridica; sunt mâncați de termite și șobolani; coroanele le sunt furate și limbile le sunt pilite și nu se plâng. De-a lungul capitolului profetul revine la refrenul său că aceștia nu sunt dumnezei, că nu pot izbăvi de moarte, că cei ce se tem de ei vor fi rușinați. Credincioșii catolici citesc acest capitol nu ca pe o curiozitate a unei polemici antice, ci ca pe o cateheză peren relevantă: fiecare epocă își construiește propriii idoli, iar idolatriile contemporane ale bogăției, puterii, dezordinii sexuale și închinării la sine stau sub aceeași critică profetică. Tradiția ascetică catolică, de la părinții pustiei prin misticii medievali până la doctorii moderni ai Bisericii, a identificat constant renunțarea la acești dumnezei falși ca fiind condiția închinării autentice aduse singurului Dumnezeu adevărat.
Considerați

Considerare

Considerați viziunea Ierusalimului restaurat din capitolul al cincilea. Biserica a citit de mult acest pasaj ca pe o prefigurare a cetății cerești care coboară de la Dumnezeu, iar liturghia euharistică anticipează această coborâre în fiecare celebrare, unde închinarea Mielului în cer se unește cu închinarea Bisericii pământești. Fiecare biserică parohială, oricât de umilă, este un semn al cetății care coboară împodobită pentru mirele ei. Gândiți-vă dacă participarea voastră la Sfânta Liturghie duminicală are conștiința cosmică pe care o invită această viziune: nu participați la o observanță privată, ci vă alăturați marii adunări a celor mântuiți din fiecare națiune și din fiecare veac. Reflectați asupra demolării metodice a idolilor babilonieni din Scrisoarea lui Ieremia. Argumentul profetului este că idolii sunt neputincioși pentru că sunt făcuți și nu făcător, pentru că depind de închinătorii lor mai degrabă decât să-i susțină. Maeștrii spirituali catolici au aplicat această critică fiecărei forme de atașament dezordonat: când ne închinăm banilor, banii devin un dumnezeu care cere hrănire constantă și nu izbăvește niciodată de moarte; când ne închinăm confortului, confortul devine un dumnezeu care ne diminuează cu fiecare concesie. Întrebați-vă care idoli contemporani primesc de la voi timpul, atenția și devotamentul care aparțin numai lui Dumnezeu și luați în considerare disciplina postului de la unul dintre ei în această săptămână. Considerați de asemenea universalitatea geografică a viziunii: copiii Ierusalimului sunt adunați de la răsăritul soarelui până la apusul lui, de la răsărit și de la apus. Biserica Catolică întruchipează această universalitate, adunând convertiți din fiecare națiune în singura casă a credinței. Rugați-vă astăzi pentru lucrarea misionară a Bisericii în țări unde Evanghelia este puțin cunoscută și pentru perseverența comunităților creștine aflate sub persecuție.
Răspunde

Răspuns

Identificați un idol contemporan care a luat o atenție disproporționată în viața voastră — banii, ecranele, ambiția, confortul, aprobarea altora — și întreprindeți un post deliberat de la el pentru săptămâna care vine. Rugați-vă pentru lucrarea misionară a Bisericii într-o țară anume unde creștinii sunt persecutați sau unde Evanghelia este puțin cunoscută.
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeule al lui Israel, care prin slujitorul Tău Baruh ai promis să-Ți aduni copiii risipiți din fiecare colț al pământului și să îmbraci sfânta cetate Ierusalim în splendoarea dreptății Tale, grăbește împlinirea lucrării Tale mântuitoare. Așa cum profetul Tău a expus neputința idolilor babilonieni, expune în inimile noastre dumnezeii falși care concurează pentru închinarea ce Ți se cuvine numai Ție. Întărește Biserica Ta misionară în fiecare ținut unde ea lucrează sub persecuție sau în obscuritate și adu acasă fiecare suflet care a rătăcit în țara îndepărtată a necredinței. Prin mijlocirea Mariei, care a refuzat orice idol și s-a dăruit cu totul slujirii Tale, și prin rugăciunile tuturor martirilor care au suferit mai degrabă decât să ardă tămâie dumnezeilor falși ai vremii lor, susține-ne în închinarea nedivizată adusă Ție. Prin Hristos Domnul nostru, care trăiește și domnește împreună cu Tine în unitatea Duhului Sfânt, un singur Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Catolică · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.