Eterniseed › Curriculum › Osea
Osea 1-2 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În aceste pagini despre capitolele 1-2 din Osea, Maclaren urmărește cum tiparele antice ale milei divine și ale eșecului uman vorbesc și astăzi. Expunerea sa atentă ne invită să vedem propriile noastre văi ale necazului ca locuri unde speranța poate încă apărea. În următoarele câteva minute vom citi textul biblic, vom studia paragrafe selectate din Maclaren, vom considera forța lor practică, vom răspunde cu reflecție și vom încheia cu rugăciune. Duhul care l-a călăuzit pe profet să ne călăuzească și pe noi în ascultare.
Citește
Citire
Luați un moment liniștit pentru a citi capitolele 1 și 2 din Osea încet și cu rugăciune. Observați povestea personală a profetului și promisiunile mai largi de restaurare care urmează judecății. Lăsați cuvintele să se așeze înainte de a trece la expunerea lui Maclaren. Când sunteți gata, treceți la secțiunea de studiu.
Studiu
Maclaren începe prin a examina referințele frecvente ale lui Osea la istoria lui Israel.
Profetul Osea se remarcă prin folosirea frecventă pe care o face de evenimentele din istoria anterioară a poporului său. Trecutul lor i se pare o oglindă în care ei pot citi viitorul. El crede că 'ceea ce va fi a și fost', marile principii ale cârmuirii divine continuând să trăiască prin toate veacurile și ducând la fapte similare când împrejurările sunt similare. Astfel, el prezice că va mai fi încă o dată o captivitate și o robie, că vechea poveste a pustiei va fi repetată încă o dată. În acea pustie Dumnezeu va vorbi inimii lui Israel. Sterilitatea ei va fi schimbată în rodnicia viilor, unde ciorchinii purpurii atârnă copți pentru călătorii însetați. Și nu numai că durerile pe care El le trimite vor deveni astfel izvoare de înviorare, dar și strâmtoarea întunecată prin care ei călătoresc — valea Acor — va fi o ușă a nădejdii.Maclaren continuă să aplice imaginea văii la experiența prezentă.
Totul este posomorât, umed, aspru; și dacă privim în sus, strâmtoarea devine mai sălbatică pe măsură ce urcă, iar dușmani înarmați țin chiar gâtul trecătorii. Dar, oricât de lungă, oricât de stearpă, oricât de accidentată, oricât de neagră, oricât de fără cărare, putem vedea, dacă voim, o formă luminoasă coborând pe calea stâncoasă cu ochi strălucitori și buze liniștite, mesagerul lui Dumnezeu, Nădejdea; iar stâncile aspre sunt ca ușa prin care ea se apropie de noi în lupta noastră obositoare. Pentru noi toți, dragi prieteni, este adevărat. În toate greutățile și durerile noastre, fie ele mari sau mici; în nedumeririle noastre de afaceri; în pierderile care jefuiesc casele noastre de lumină; în micile supărări care își răspândesc iritarea prin atât de multe din zilele noastre; este în puterea noastră să le transformăm pe toate în prilejuri pentru o prindere mai fermă de Dumnezeu și astfel să le facem deschideri prin care o nădejde mai fericită să poată curge în sufletele noastre.Maclaren conturează apoi condițiile necesare pentru ca nădejdea să apară.
Dar făgăduința, ca toate făgăduințele lui Dumnezeu, are condițiile ei bine definite. Ahan trebuie ucis și îndepărtat în siguranță mai întâi, altfel nicio Nădejde strălucitoare nu va sta în fața zidurilor negre ale defileului. Gusturile care ne leagă de lumea pieritoare, dorințele după veșminte babiloniene și calupuri de aur, trebuie constrânse și supuse. O justiție iute, ascuțită, neîndurătoare trebuie făcută asupra poftei cărnii, a poftei ochilor și a trufiei vieții, dacă încercările noastre trebuie vreodată să devină uși ale nădejdii. Nu există o tendință naturală în simplul fapt al durerii și al suferinței de a face dragostea lui Dumnezeu mai vizibilă sau de a face nădejdea noastră mai fermă. Totul depinde de felul în care folosim încercarea, sau, cum spun eu — întâi ucideți-l pe Ahan, și apoi nădăjduiți!
Considerați
Considerare
Maclaren încheie prin a întemeia nădejdea pe caracterul neschimbător al lui Dumnezeu și pe credincioșia Sa din trecut.
Eu clădesc pe două lucruri — neschimbarea lui Dumnezeu și ajutorul deja primit; și pe aceste temelii tari pot înțelept și în siguranță ridica un palat al Nădejdii, care nu va fi niciodată un castel în aer. Trecutul, când este trecutul lui Dumnezeu, este cea mai sigură chezășie pentru viitor. Pentru că El a fost cu noi în șase necazuri, de aceea putem fi siguri că în al șaptelea nu ne va părăsi. Am spus că lumina nădejdii era strălucirea de pe fața lui Dumnezeu. Pot spune din nou că lumina nădejdii care ne umple cerul este asemenea celei care, în nopțile fericite de vară, rămâne până dimineața în apusul liniștit și, cu frumusețea ei calmă, fără culoare, vorbește despre o ieri de strălucire neacoperită de nori și proorocește un mâine și mai îmbelșugat. Strălucirea de la un soare care a apus, experiența izbăvirilor trecute, este adevărata lumină a nădejdii care să ne lumineze calea prin noaptea vieții.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în împrejurările voastre actuale simțiți o vale care ar putea deveni o ușă a nădejdii?
2. Ce atitudini sau atașamente 'Ahan' ar putea trebui înfruntate înainte ca nădejdea să poată apărea?
3. Cum v-a încurajat o izbăvire din trecut de la Dumnezeu să vă încredeți în El pentru ceea ce urmează?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule credincios, mulțumim Ție pentru lumina nădejdii care ne ajunge chiar și în locuri strâmte și umbrite. Învață-ne să întâmpinăm necazurile noastre cu inimi pocăite și cu încredere statornică în Tine. Îndepărtează tot ce împiedică făgăduințele Tale să aducă rod în noi. Fie ca fiecare dificultate să devină un prilej de a ne alipi mai ferm de dragostea Ta neschimbătoare. Întărește-ne să umblăm pe calea în sus până vom vedea Fața Ta în țara unde durerea ia sfârșit. Cerem aceasta în numele lui Isus, nădejdea noastră vie. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →