Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 12 — Eterniseed (Epoca Reformei / protestantism istoric)
Deschidere
După ce a expus în capitolele precedente îndurarea suverană prin care Dumnezeu îi îndreptățește pe cei nelegiuiți și îi unește cu Hristos, apostolul se îndreaptă acum spre viața ordonată care decurge din acea îndurare. Aceeași inițiativă divină care alege și cheamă consacră de asemenea pe cei răscumpărați la un mod de existență care se potrivește cu noua lor stare. Această trecere nu este un gând ulterior, ci consecința necesară a harului legământului: cei pe care Dumnezeu i-a înviat din moartea spirituală sunt chemați să se înfățișeze pe deplin în slujba Lui. Argumentul trece de la indicativul răscumpărării împlinite la imperativul ascultării recunoscătoare, păstrând întotdeauna prioritatea compasiunii divine asupra efortului uman. În acest capitol biserica este instruită cum trebuie să se poarte membrii trupului lui Hristos față de Dumnezeu, unul față de altul și față de cei din afara legământului, toate sub conducerea statornică a aceluiași Domn care a arătat mai întâi îndurare.
Citește
Citire
Citește al doisprezecelea capitol din Romani cu atenție la temelia pusă în îndurările lui Dumnezeu și la îndatoririle concrete care urmează. Observă cum chemarea de a înfățișa trupul ca jertfă vie se sprijină pe ceea ce a făcut deja Dumnezeu, nu pe vreo hotărâre umană independentă. Notează contrastul dintre conformarea la veacul de acum și înnoirea minții care deosebește voia lui Dumnezeu. Urmărește distribuirea darurilor în cadrul unui singur trup și felul în care dragostea rându iește toate relațiile atât înăuntrul cât și în afara comunității legământului. Capitolul trece constant de la consacrarea individului la viața ordonată a bisericii și în cele din urmă la purtarea față de dușmani, toate sub același Domn suveran.
Studiu
Capitolul se deschide prin întemeierea fiecărei îndemnări următoare în compasiunile lui Dumnezeu deja arătate în evanghelie. Deoarece îndreptățirea și unirea cu Hristos sunt împlinite numai prin inițiativa divină, cei răscumpărați sunt chemați să-și înfățișeze trupurile ca jertfă vie. Această înfățișare este închinare cuvenită tocmai pentru că recunoaște că credinciosul nu mai aparține sieși, ci a fost cumpărat și pus deoparte de același Domn care alege și cheamă. Interdicția de a nu te conforma acestui veac urmează direct: mintea trebuie înnoită ca să poată dovedi care este voia cea bună, plăcută și desăvârșită a lui Dumnezeu. O asemenea înnoire nu este o realizare umană, ci lucrarea continuă a Duhului care aplică Cuvântul celor deja îndreptățiți. Apostolul abordează apoi măsura credinței împărțite fiecărui membru al trupului. Darurile diferă după harul dat, totuși fiecare trebuie exercitat în limitele rânduite de Dătătorul suveran. Profeția, slujirea, învățătura, îndemnarea, dărnicia, conducerea și arătarea îndurării sunt toate enumerate fără a ridica una deasupra alteia; accentul cade pe împlinirea credincioasă a oricărei funcții pe care Dumnezeu a rânduit-o. Același principiu guvernează poruncile următoare privitoare la dragoste. Dragostea trebuie să fie fără prefăcătorie, urând răul și alipindu-se de bine. Afecțiunea frățească, preferința în cinste, sârguința, râvna spirituală și nădejdea răbdătoare nu sunt virtuți opționale, ci expresia ordonată a apartenenței la legământ. Bisericii i se mai poruncește să împartă nevoile sfinților și să practice ospitalitatea, acțiuni care reflectă unitatea deja stabilită prin alegerea divină. Purtarea față de cei din afara legământului primește atenție egală. Binecuvântarea în loc de blestem, bucuria și plânsul împreună cu alții și păstrarea smereniei înaintea tuturor arată aceeași minte care refuză să întoarcă răul cu rău. Capitolul se încheie cu porunca de a trăi în pace atât cât depinde de credincios și de a birui răul cu binele, demonstrând astfel că îndurările primite de la Dumnezeu hotărăsc felul în care cei răscumpărați se angajează într-o lume ostilă. De-a lungul întregului text se menține că fiecare îndatorire este înzestrată de același har care a îndreptățit mai întâi, astfel încât ascultarea umană rămâne rodul, nu cauza, a stării în legământ.
Considerați
Considerare
Această rânduială a doctrinei și a îndatoririi apare constant în scrierile apostolice. Aceeași trecere de la răscumpărarea împlinită la sfințenia care decurge se găsește în Efeseni, unde primele trei capitole declară scopul ales al lui Dumnezeu înainte ca îndemnările practice din capitolele patru până la șase să fie date. Prima Corinteni de asemenea întemeiază folosirea darurilor în trupul cel unul pe lucrarea anterioară a Duhului care le împarte după voia Sa. Modelul Vechiului Testament al jertfei furnizează fundalul pentru jertfa vie din Romani doisprezece, totuși realitatea noului legământ înlocuiește jertfele repetate cu consacrarea o singură dată pentru totdeauna a celor uniți cu Hristos. Mai târziu, interpreții reformați au recunoscut în acest capitol legătura necesară dintre doctrinele harului și viața bisericii, refuzând orice separare care ar trata sfințirea ca un proiect uman independent. Capitolul stă deci ca o mărturie statornică că obligația legământului izvorăște din îndurarea legământului și că viața ordonată a bisericii este mărturia vizibilă a harului suveran care a chemat-o la existență.
Răspunde
Răspuns
În ce domeniu specific al purtării zilnice are nevoie mintea înnoită să cerceteze și să aprobe voia lui Dumnezeu mai degrabă decât tiparele veacului de acum? Cum afectează recunoașterea că darurile sunt împărțite prin har suveran felul în care privești atât propria slujire cât și slujirea altora în cadrul trupului? Unde provoacă cel mai direct porunca de a birui răul cu binele felul tău actual de a te raporta la cei care se opun evangheliei sau bisericii?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne suveran, care ne-ai îndreptățit în mod liber prin îndurarea Ta și ne-ai unit cu Hristos, dă-ne ca să ne înfățișăm trupurile ca jertfe vii plăcute Ție. Înnoiește-ne mințile în fiecare zi ca să putem deosebi și împlini voia Ta cea bună și desăvârșită fără a ne conforma acestui veac. Împarte printre noi darurile Duhului Tău după măsura Ta proprie și păstrează unitatea trupului ca fiecare membru să poată sluji fără invidie sau mândrie. Rându iește dragostea noastră unii față de alții și față de cei din afara legământului, ca să binecuvântăm mai degrabă decât să blestemăm și să biruim răul cu binele. Ține-ne statornici în obligațiile legământului care decurg din îndurările deja primite și desăvârșește lucrarea pe care ai început-o, spre lauda harului Tău glorios. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.