← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iov

Domnul Răspunde din Vârtej

Iov 37-38Morala asupra Cărții lui Iov (Moralia in Iob) de Sfântul Grigore cel Mare22 min
Deschidere
Timp de treizeci și șapte de capitole, Iov s-a luptat cu durerea sa și a răspuns prietenilor săi; acum, lunga dispută s-a potolit, și o Voce mai mare vorbește. Din vârtej, Domnul Însuși îi răspunde lui Iov — nu ca să zdrobească un suferind, ci ca să înalțe un suflet care a stat neclintit sub fiecare rană și care acum avea nevoie de un singur lucru: să fie smerit înaintea maiestății de nepătruns a lui Dumnezeu. Elihu arătase deja spre furtuna unde gloria lui Dumnezeu tună; și apoi furtuna se deschide, și Dumnezeu pune întrebarea care reduce la tăcere orice făptură: 'Unde erai tu când am întemeiat temeliile pământului? când stelele dimineții cântau împreună?' Răsăritul creștin îl iubește pe Sfântul Grigore cel Mare, Dialogistul — venerat pe 12 martie, a cărui Liturghie a Darurilor Presfințite se cântă în Postul Mare ortodox — pentru că citește această teofanie hristologic: Dumnezeul de neînțeles care întâlnește sufletul smerit este același Dumnezeu care avea să apară 'smerit în slăbiciune' și totuși să rămână 'înalt în putere'. Vârtejul nu este mânia lui Dumnezeu, ci școala Sa.
Citește
Citește Iov 37–38 — imnul de încheiere al lui Elihu către Dumnezeul a cărui voce tună minunat, care pecetluiește mâna fiecărui om, care cântărește norii și răspândește lumina; 'la Dumnezeu este o maiestate înfricoșătoare'. Apoi, în capitolul 38, marea cotitură a întregii cărți: 'Domnul a răspuns lui Iov din vârtej și a zis: Cine este acesta care întunecă sfatul prin cuvinte fără cunoștință? Încinge-ți acum coapsele ca un bărbat; căci îți voi cere socoteală, și tu să-Mi răspunzi. Unde erai tu când am întemeiat temeliile pământului?… Când stelele dimineții cântau împreună, și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?' Întrebare după întrebare urmează — marea închisă cu uși, dimineața poruncită, porțile morții — și Iov, care dorise să-și pledeze cauza, este adus la pragul unei tăceri mai adânci decât vorbirea.
Studiu

Studiază

De ce vorbește Dumnezeu dintr-un vârtej, și nu din blânda voce lăuntrică? Sfântul Grigore aude două moduri distincte ale adresei divine, și furtuna este cea care îmblânzește mândria. Căci Dumnezeu, în adevăr, Își înalță glasul în nor, când Își alcătuiește îndemnul către inimile întunecate ale necredincioșilor, prin limbile predicatorilor Săi. Teroarea este milă într-o altă cheie: Căci prin blânda adresare a Domnului, se arată dulceața Sa afectuoasă, dar prin cea înfricoșătoare, se arată puterea Sa înspăimântătoare. Și Sfântul Grigore numește chiar primejdia pentru care vârtejul există ca să o vindece — primejdia cea mai subtilă a unui om sfânt care a biruit orice încercare din afară. Căci ce ucide de obicei un suflet mai fatal decât conștiința virtuții? Iov purtase pierderea bunurilor, a copiilor și a sănătății neînfrânt; singura rană rămasă era arma mândriei. Așadar Dumnezeu, prin simpla întrebare, descoperă cât de puțin știe făptura, ca făptura să-și cunoască Făcătorul.
Considerați

Consideră

'Unde erai tu când am întemeiat temeliile pământului?' Întrebarea nu este Dumnezeu lăudându-Se cu puterea Sa, ci Dumnezeu lărgind sufletul până când acesta poate adora ceea ce nu poate cuprinde. Sfântul Grigore insistă că cu cât mintea este mai ridicată, cu atât vede mai departe că Dumnezeu o depășește: Căci deși mintea noastră este ridicată în înalt, totuși este depășită de imensitatea măreției Sale. Iar postura potrivită înaintea judecăților pe care nu le putem pătrunde este tăcerea cuviincioasă, nu argumentarea: Trebuie, așadar, să rămânem cu atât mai tăcuți sub judecățile Sale, cu cât vedem mai mult că nu percepem rațiunea judecăților Sale. Apoi vârtejul își dezvăluie bucuria ascunsă: când 'stelele dimineții cântau împreună', erau chiar îngerii, învață Sfântul Grigore, care aveau într-o zi să adore pe Răscumpărător; îngerii aleși slăvesc împreună cu oamenii răscumpărați, la sfârșitul lumii, dărnicia harului ceresc. Dumnezeul care a întemeiat pământul este Dumnezeul care a venit să-l răscumpere; furtuna care îl smerește pe Iov se deschide spre cântarea cerului.
Răspunde
Când întrebările de ne răspuns ale vieții tale se ridică ca un vârtej — Unde erai? De ce această pierdere, această tăcere, această întârziere? — nu le auzi ca pe disprețul lui Dumnezeu, ci ca pe apropierea Lui, modul însuși prin care El 'își alcătuiește îndemnul către inimile întunecate' ale celor pe care îi iubește. Ferește-te de rana pe care o numește Sfântul Grigore: 'conștiința virtuții', mândria tăcută care se strecoară după ce am purtat bine încercările noastre. Leacul este lecția vârtejului însuși — să rămânem 'cu atât mai tăcuți sub judecățile Sale, cu cât vedem mai mult că nu percepem rațiunea judecăților Sale'. Nu ți se va da planul temeliilor pământului; ți se va da pe Dumnezeu care le-a așezat. Și aceeași Voce care te smerește a fost bucuria stelelor dimineții la creație și va fi bucuria ta la sfârșit — căci Cel care este 'înalt în putere' S-a plecat ca să devină 'smerit în slăbiciune' de dragul tău. Lasă furtuna să-și facă lucrarea și adoră.
Roagă-te
O, Dumnezeule care răspunzi din vârtej, care ai așezat temeliile pământului în timp ce stelele dimineții cântau împreună: nu pot cerceta căile Tale și nici nu aș vrea, dacă aș putea, să scap de sfânta frică cu care mă umple măreția Ta. Mântuiește-mă de conștiința propriei mele virtuți, de acea mândrie ascunsă pe care nicio încercare din afară nu o poate atinge; smerește-mă sub mâna Ta cea puternică, ca să fiu înălțat la timpul cuvenit. Învață-mă să rămân tăcut sub judecăți pe care nu le pot percepe, încrezându-mă că Tu, care ești înfricoșător în maiestate, ești blând în iubire și nu mă părăsești nici când Te-am lepădat. Ridică-mi inima cu cântarea stelelor dimineții ca să Te ador pe Tine, care în puterea Ta ești înalt, iar în mila Ta ai devenit smerit pentru mântuirea mea. Ție, Făcătorului a toate și Răscumpărătorului a toate, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Morala asupra Cărții lui Iov (Moralia in Iob) de Sfântul Grigore cel Mare · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →