Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor 28 — cu Simeon
Deschidere
În ritmul măsurat al căii de mijloc, ne îndreptăm astăzi spre Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a teologiei exegetice alcătuită pentru Biserica Angliei. În capitolul al douăzeci și optulea din Faptele Apostolilor, Simeon urmărește ultima călătorie a Apostolului și semnele care au însoțit sosirea sa la Malta. Discursurile sale dezvăluie atât evenimentele exterioare, cât și lecțiile lăuntrice pe care acestea au fost rânduite să le învețe, călăuzind cititorul de la narațiune la doctrină și de acolo la practica sfântă.
Citește
Citire
Să ascultăm acum textul sacru însuși. Cu atenție liniștită citim întregul capitol douăzeci și opt din Faptele Apostolilor, lăsând narațiunea inspirată să vorbească mai întâi, înainte ca vreun comentariu omenesc să fie adăugat. Duhul care a călăuzit pana lui Luca să ne pregătească inimile pentru a primi cele ce urmează.
Studiu
Simeon începe prin a descrie șirul de încercări și îndurări care l-au lovit pe Apostol la Malta.
În spațiul a câteva ore Pavel a fost naufragiat și salvat; lipsit și ajutat; mușcat de o viperă și păstrat nevătămat; judecat ca ucigaș și cinstit ca un zeu. Aceste evenimente, deși nu de importanță primară, merită totuși luare aminte. Locuitorii Maltei, numiți aici „Barbari”, ca nefiind învățați și rafinați precum grecii și romanii, au arătat mare bunătate și ospitalitate echipajului naufragiat: și prin aceasta au făcut de rușine pe mulți care poartă numele de creștini, care ar fi prădat, mai degrabă decât să ajute, pe nenorociții suferinzi. Fiind aprins un foc pentru a încălzi oamenii și a le usca hainele, Sfântul Pavel s-a străduit cu bucurie pentru binele obștesc și, adunând un mănunchi de vreascuri, l-a pus pe foc. Dar o viperă care zăcuse ascunsă în vreascuri, îndată ce a simțit căldura, a apucat mâna lui Pavel și a ținut-o strâns cu dinții.Apoi se întoarce la judecata formată de insulari la vederea viperei.
Pavel însă, fără a arăta teamă, și-a ținut mâna ridicată o vreme cu mare cumpătare și apoi a scuturat făptura veninoasă în foc. Acest eveniment a dat naștere la felurite presupuneri, pe care acum le vom cerceta. Să vedem, I. În ce lumină a fost privit de cei de față — La început l-au socotit o judecată asupra lui pentru vreo crimă cumplită — [Există chiar și în mințile păgânilor o idee despre o Pronie care veghează, care, deși în general nepăsătoare față de treburile oamenilor, intervine uneori în împrejurări mari, mai ales pentru a descoperi și pedepsi crima de omor. Primul gând al spectatorilor a fost deci că Pavel fusese astfel ales ca un semn al răzbunării dumnezeiești, care, deși îl cruțase în naufragiu, nu îngăduia ca nelegiuirea lui să rămână nepedepsită. Această părere este într-o anumită măsură dreaptă: dar este greșită când este dusă prea departe.Simeon continuă să dezvăluie planul plin de har al lui Dumnezeu în această rânduială.
Iar fiindcă era acum pe drumul spre acolo, Dumnezeu a rânduit ca el să aibă prilejul de a-L face cunoscut pe Mântuitorul barbarilor din Malta. Dar Pavel era acum prizonier și deci puțin probabil să atragă multă atenție din partea oamenilor: în afară de faptul că nu era liber să meargă printre ei așa cum ar fi vrut de bunăvoie. Însă, prin această minune, atenția tuturor a fost îndată îndreptată asupra lui și s-a deschis o cale pentru o comunicare liberă a Evangheliei lui Hristos. Că el a folosit prilejul, nu putem îndoi: și că a avut un succes însemnat, este temei să concluzionăm din recunoștința arătată de toate categoriile de oameni de acolo la plecarea lui. Același scop, socotim noi, îl are Dumnezeu în vedere prin nenumărate rânduieli care se întâmplă din când în când. Atât îndurările cât și judecățile sunt neîncetat înfățișate ca fiind rânduite de Dumnezeu pentru acest scop; „Și vor ști că Eu sunt Domnul”.
Considerați
Considerare
Simeon scoate la iveală amintirea statornică a grijii dumnezeiești pentru slujitorii credincioși.
După cum Domnul nostru nu putea fi prins până nu i-a venit ceasul, tot așa niciunul dintre oamenii Săi credincioși nu poate fi nimicit până când Dumnezeu Însuși nu a semnat porunca. Vezi cât de deplin este aceasta înfățișată de David [Notă: Psalmii 91:9-13.], și în cartea lui Iov [Notă: Iov 5:19-23.]: și vor da greș aceste făgăduințe? „A zis Dumnezeu, și nu va face? A vorbit El, și nu va împlini?” Făgăduințele date direct Apostolilor trebuie, în sensul lor literal, limitate la ei [Notă: Marcu 16:17-18. Luca 10:19.]: dar, în duhul lor, trebuie aplicate tuturor celor ce se pun sub umbra aripii lui Iehova [Notă: Psalmii 91:3-7.]. „Mânia omului Îi va aduce laudă”: și orice întâmplare, oricât de potrivnică ochiului simțurilor, va lucra spre binele de acum și veșnic al tuturor credincioșilor Săi [Notă: Romani 8:28. 2 Corinteni 4:17.].] Să învățăm deci de aici, 1.În cele din urmă, aplică totul la datoriile de dreptate față de om și de încredere în Dumnezeu.
Dreptate față de om — [Toți suntem înclinați să ne judecăm unii pe alții: dar aceasta înseamnă a uzurpa prerogativa lui Iehova. Porunca lui Hristos și a Apostolilor Săi este: „Nu judecați”; „Nu judecați nimic înainte de vreme etc. [Notă: Matei 7:1-2. 1 Corinteni 4:5.]”] 2. Încredere în Dumnezeu — [Se poate ca în slujba Dumnezeului nostru încercările noastre să fie mari și numeroase; ba chiar să fim judecați de semenii noștri cu cea mai aspră judecată: dar putem încredința în siguranță orice eveniment Lui [Notă: 1 Corinteni 4:3.], încredințați fiind că El va „face să strălucească dreptatea noastră ca lumina zilei”, dacă nu în lumea aceasta, atunci cu siguranță în lumea ce va veni.
Răspunde
Răspuns
Cum ne invită judecățile și îndurările amestecate ale vieților noastre să privim dincolo de aparențe? În ce fel am putea fi ispitiți să judecăm pe alții după necazurile lor prezente mai degrabă decât după scopurile ascunse ale lui Dumnezeu? Unde ne cheamă Domnul la o încredere mai adâncă că nicio armă întocmită împotriva slujitorilor Săi nu va prospera în cele din urmă?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care rânduiești toate lucrurile în cer și pe pământ spre binele celor ce Te iubesc, dă-ne harul să citim pronia Ta cu ochii credinței. Păzește-ne de judecăți pripite asupra fraților noștri și de slăbiciune în propriile noastre încercări. Aceeași grijă care l-a ocrotit pe Apostolul Tău la Malta să fie partea noastră zilnică, ca să Te putem sluji fără teamă. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →