Eterniseed › Curriculum › Geneza
Facerea 5-6 — cu Matthew Henry
Deschidere
Expunerea atentă a lui Matthew Henry asupra Facerii 5–6 ne invită să urmărim linia promisiunii de la Adam prin patriarhi până la Noe. Reflecțiile sale evidențiază atât scurtimea vieții omenești cât și credincioșia lui Dumnezeu de-a lungul generațiilor. Ascultând glasul lui Henry, suntem atrași în ritmul constant al genealogiilor care indică în cele din urmă spre Hristos. Tratarea sa despre umblarea lui Enoh cu Dumnezeu și valul crescând al nelegiuirii înainte de potop oferă sfat veșnic pentru a trăi cu credincioșie astăzi. Să lase aceste vechi consemnări, luminate de pana lui Henry, să ne miște inimile să ne numărăm zilele și să-L căutăm pe Domnul cât timp poate fi găsit.
Citește
Citire
Acordă acum timp să citești capitolele 5 și 6 din Facerea încet și cu rugăciune. Observă mersul constant al numelor și al anilor în capitolul 5, excepția izbitoare a lui Enoh și portretul sobru al corupției omenești care deschide capitolul 6. Lasă textul să pregătească scena pentru observațiile lui Matthew Henry atât asupra speranței păstrate în linia evlavioasă cât și asupra judecății care amenință o lume devenită surdă la Dumnezeu.
Studiu
Henry începe prin a identifica titlul și scopul genealogiei consemnate în capitolul 5.
47 Primele cuvinte ale capitolului sunt titlul sau argumentul întregului capitol: este cartea generațiilor lui Adam; este lista sau catalogul posterității lui Adam, nu a tuturor, ci doar a seminției sfinte care era substanța acesteia (Isa. vi. 13), și din care, după trup, a venit Hristos (Rom. ix. 5), numele, vârstele și morțile celor care au fost urmașii primului Adam în păstrarea promisiunii și strămoșii celui de-al doilea Adam. Genealogia începe cu Adam însuși. Iată,Henry scoate apoi în evidență pe Enoh ca figura care nu trebuie trecută cu vederea ușor.
Relatările de aici continuă timp de mai multe generații fără nimic remarcabil sau vreo variație în afară de nume și numere; dar la un moment dat apare unul care nu 49 trebuie trecut așa, despre care trebuie luată notă specială, și acela este Enoh, al șaptelea de la Adam: ceilalți, putem presupune, au făcut cu virtute, dar el i-a întrecut pe toți și a fost steaua cea mai strălucitoare a epocii patriarhale. Este puțin ce se consemnează despre el; dar acest puțin este de ajuns ca să-i facă numele mare, mai mare decât numele celuilalt Enoh, care a avut o cetate numită după numele său. Iată două lucruri despre el:—Trecând la capitolul 6, Henry introduce consemnarea potopului și a nelegiuirii abundente care l-a provocat.
Cel mai remarcabil lucru pe care îl avem consemnat despre lumea veche este distrugerea ei prin potopul universal, a cărui relatare începe în acest capitol, în care avem: I. Nelegiuirea abundentă a acelei lumi rele, ver. 1-5 și ver. 11, 12. II. Resentimentul drept al Dumnezeului drept față de acea nelegiuire abundentă și hotărârea sa sfântă de a o pedepsi, ver. 6, 7. III. Favorea specială a lui Dumnezeu față de slujitorul său Noe. 1. În caracterul dat lui, ver. 8-10. 2. În comunicarea scopului lui Dumnezeu către el, ver. 13, 17. 3. În îndrumările date lui de a face o corabie pentru propria sa siguranță, ver. 14-16. 4. În folosirea lui pentru păstrarea celorlalte creaturi, ver. 18-21. În cele din urmă, ascultarea lui Noe față de instrucțiunile date lui, ver. 22. Și acestea despre lumea veche sunt scrise spre avertizarea noastră, peste care au venit sfârșiturile lumii noi.
Considerați
Considerare
Henry reflectează asupra modului înlăturării lui Enoh de pe pământ ca mărturie pentru cei ce umblă cu Dumnezeu.
2. Cum este exprimată înlăturarea sa: El nu mai era, căci Dumnezeu l-a luat. (1.) El nu mai era în această lume; nu era sfârșitul ființei sale, ci al ființei sale aici: nu a fost găsit, așa explică apostolul din LXX.; nu a fost găsit de prietenii săi, care l-au căutat cum au căutat fiii profeților pe Ilie (2 Împărați ii. 17); nu a fost găsit de dușmanii săi, care, unii cred, erau în căutarea lui, ca să-l omoare în mânia lor împotriva lui pentru evlavia sa eminentă. Se vede din profeția sa că erau atunci mulți păcătoși nelegiuiți, care rosteau cuvinte aspre și probabil făceau și lucruri aspre împotriva poporului lui Dumnezeu (Iuda 15), dar Dumnezeu l-a ascuns pe Enoh de ei, nu sub cer, ci în cer. (2.) Dumnezeu l-a luat cu trup și suflet la Sine în paradisul ceresc, prin slujirea îngerilor, așa cum l-a luat mai târziu pe Ilie. El a fost schimbat, așa cum vor fi acei sfinți care vor fi găsiți vii la a doua venire a lui Hristos. Ori de câte ori moare un om bun, Dumnezeu îl ia, 50 îl aduce de aici și îl primește la Sine. Apostolul adaugă despre Enoh că, înainte de traducerea sa, a avut această mărturie, că I-a plăcut lui Dumnezeu, și aceasta a fost buna reputație pe care a obținut-o. Observă, [1.] Umblarea cu Dumnezeu Îi place lui Dumnezeu. [2.] Nu putem umbla cu Dumnezeu astfel încât să-I plăcem, decât prin credință. [3.] Dumnezeu Însuși va pune o cinste peste cei ce umblă cu El prin credință astfel încât să-I placă. El îi va recunoaște acum și va mărturisi pentru ei înaintea îngerilor și oamenilor în ziua cea mare. Cei ce nu au această mărturie înainte de traducere, totuși o vor avea după aceea. [4.] Cei a căror conversație în lume este cu adevărat sfântă vor găsi înlăturarea lor din ea cu adevărat fericită. Traducerea lui Enoh nu a fost doar o dovadă pentru credință a realității unei stări viitoare și a posibilității existenței trupului în slavă în acea stare; ci a fost o încurajare la speranța tuturor celor ce umblă cu Dumnezeu că vor fi pentru totdeauna cu El: evlavia semnalată va fi încununată cu onoruri semnalate.
Răspunde
Răspuns
1. Unde vezi dovada grijii păstrătoare a lui Dumnezeu pentru linia promisiunii în propria ta familie sau comunitate?
2. Cum ar putea umblarea lungă a lui Enoh cu Dumnezeu după nașterea fiului său să încurajeze propria ta perseverență în credință?
3. În ce fel oglindește corupția crescândă descrisă înainte de potop atitudinile prezente în zilele noastre și cum ar trebui aceasta să-ți modeleze rugăciunile?
Roagă-te
Rugăciune
Tată Ceresc, pe măsură ce urmărim generațiile de la Adam la Noe, ne minunăm de scopurile Tale neschimbătoare care continuă neîntrerupte prin fiecare veac. Învață-ne prin Duhul Tău să umblăm cu Tine așa cum a umblat Enoh, numărându-ne zilele în dependență credincioasă și întorcându-ne de la duhul veacului care Te uită. Fixează-ne nădejdea în Hristos, Sămânța promisă, ca viețile noastre să poarte o mărturie liniștită harului Tău până când Te vom vedea față în față. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →