← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iov

Iov 15-16 — cu Whedon

Iov 15-16Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
Preaiubiților, ne adunăm astăzi sub lumina constantă a Comentariului lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament pentru a urmări dialogul tot mai profund dintre Iov și prietenii săi. Expunerea atentă a lui Whedon deschide al doilea ciclu de discursuri și răspunsul hotărât al lui Iov, dezvăluind atât limitele sfatului uman cât și strigătul crescând al unui suflet îndurerat către Dumnezeul cel viu. În spiritul wesleyan căutăm nu doar cunoștințe ci acea credință care pune stăpânire pe mila divină chiar atunci când orice mângâiere pământească eșuează. Fie ca Duhul care a inspirat aceste cuvinte antice să ne trezească inimile pentru a primi instrucțiunea cu umilință și speranță.
Citește

Citire

Cu atenție reverentă să citim acum capitolele 15 și 16 din Iov. Să-l ascultăm pe Elifaz reînnoindu-și acuzația și să-l ascultăm pe Iov răspunzând din adâncurile suferinței sale. Lăsați cadența textului să se așeze asupra sufletului, pregătind calea pentru comentariul care urmează. Citiți încet, ca fiecare cuvânt să poarte mărturia sa atât despre durere cât și despre Dumnezeu care vede.
Studiu
Whedon începe prin a marca a doua etapă a controversei și adresa reînnoită a lui Elifaz. Versetul 1. A doua etapă a controversei. Cap. 15-21. A doua adresare a lui Elifaz. 1. A răspuns etc. Elifaz, care a fost primul vorbitor în primul cerc al dezbaterii, susține acum că vorbirea lui Iov nu era doar la fel de nefolositoare ca un vânt de răsărit, ci cu adevărat distructivă pentru toată evlavia. Îl batjocorește presupunând un monopol al înțelepciunii care ar fi putut fi adunată doar dintr-o existență anterioară sau din camera de consiliu a lui Dumnezeu. Pentru a-l convinge pe Iov de nebunia aroganței sale, face aluzie din nou la revelația pe care el însuși o primise, din care Iov poate învăța că locul omului în scara dreptății este mai jos chiar decât în cea a înțelepciunii. Observația sa proprie era de acord cu sentimentul unui poem antic, că există o schemă perfectă de răsplată în această lume. Prosperitatea omului rău este doar aparentă. El trăiește o viață de suferință; câmpurile sale sunt acoperite cu rod pârjolit; culege deșertăciunea pe care a semănat-o. Vederea lui Elifaz este limitată de teorema că suferința este o dovadă fie a unei vieți vinovate fie a unei inimi necurate. Whedon prezintă apoi al patrulea răspuns al lui Iov la cuvintele neîndurătoare ale tovarășilor săi. Versetul 1. Al patrulea răspuns al lui Iov. Cap. 16, 17. 1. Iov a răspuns și a zis El răspunde la discursurile lor fără inimă, că există o diferență vastă între condiția unui suferind și cea a celor care îl mustră. Cuvintele lor vântoase i-au lăsat durerea nealinață. Conflictul se dezlănțuie cu putere în jurul lui. Prietenii săi nu sunt singurii săi antagoniști: sufletul său înspăimântat vede de toate părțile o mulțime strălucitoare de dușmani demonici, în a căror putere Dumnezeu l-a aruncat cu capul înainte. În fiecare formă de atac cunoscută în război Ființa Divină l-a atacat, până când, (așa își închipuie el,) zdrobit și rănit, zace scăldat în propriul sânge. Cea mai întunecată oră, totuși, este una de speranță. Sângele celui nevinovat are putere la Dumnezeu. Credința lui Iov, asemenea celei a lui Abel, este slăvită în momentul de suferință extremă. Ea se ridică la certitudinea că Dumnezeu care este în înălțimi vede și simte durerile sale și, conștient de această simpatie divină, îndrăznește să-L implore pe Dumnezeu Însuși, să pledeze cu Dumnezeu în numele său (cap. 17). Cu mormântul sub picioare, se roagă pentru un mijlocitor. Face apelul uimitor la Dumnezeu să fie sponsorul sau garantul său la Dumnezeu. Are credință să creadă că suferințele sale nu vor vătăma cauza virtuții. „Un sentiment amar față de comportamentul prietenilor săi se extinde ca un fir roșu de-a lungul întregului discurs.” Hitzig. Vezi Iov 16:10; Iov 16:20; Iov 17:2; Iov 17:4; Iov 17:10; Iov 17:12. În a doua diviziune el dezvăluie speranța lui Iov că Dumnezeirea va pleda cauza sa. Versetul 17. 17. Nu pentru nedreptate Ebraica este aceeași ca în Isaia 53:9. unde cuvintele sunt rostite despre Hristos. Citește, Deși nu este violență în mâinile mele. A doua diviziune SPERANȚA LUI IOV ESTE ÎN DUMNEZEIRE DUMNEZEU CARE VEDE DURERILE SALE VA TRATA CU DUMNEZEU ÎN NUMELE SĂU, Iov 16:18 - Iov 17:9.
Considerați

Considerare

Whedon încheie arătând apelul lui Iov ca sângele său nevinovat să rămână descoperit înaintea lui Dumnezeu. Versetul 18. 18. Să nu-mi acoperi sângele El vorbește despre suferințele sale sub figura sângelui care a fost vărsat pe nedrept. „Sângele”, spune Grotius, „denotă orice fel de moarte prematură.” Anticii atribuiau sângelui, vărsat pe nedrept, un strigăt care îl stârnea pe Dumnezeu la răzbunare; o opinie care poate să fi izvorât din cazul lui Abel, Geneza 4:10. „Când pământul acoperă sângele celor uciși pare să ascundă nedreptatea.” Drusius. Vezi de asemenea Isaia 26:21; Ezechiel 24:7-8. Arabii spun că roua cerului nu va coborî pe un loc udat cu sânge nevinovat; iar poeții lor își închipuie că otrava de aspidă distilează din trupul mort al celui ucis și continuă să o facă până când el este răzbunat, adică stropit cu sânge proaspăt. (Vezi HERDER, Poezia ebraică, 1:195.) Iov nu va avea de-a face cu un goel uman; își transferă cauza unei ființe divine (Iov 19:25) despre care crede că va răzbuna în cele din urmă sângele său. Niciun loc În sens de loc de odihnă.
Răspunde

Răspuns

1. Cum invită contrastul dintre sfatul lui Elifaz și suferința lui Iov să examinăm calitatea propriei noastre simpatii față de cei îndurerați? 2. În ce feluri întărește refuzul lui Iov de a accepta mângâiere falsă hotărârea noastră de a căuta adevăratul Mângâietor? 3. Unde învățăm, asemenea lui Iov, să ne aruncăm cauza asupra lui Dumnezeu care atât vede cât și răscumpără?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule milostiv și sfânt, Îți mulțumim pentru lumina revărsată de slujitorul Tău Whedon asupra acestor pagini sfinte. Dă-ne har să primim atât avertismentul cât și mângâierea pe care le conțin. Când cuvintele omenești se dovedesc goale, condu-ne la acel Apărător divin care pledează pentru sângele nevinovat. Păzește-ne inimile de mândria care împietrește simpatia și de disperarea care se îndoiește de dreptatea Ta. Fie ca același Duh care l-a susținut pe Iov să ridice în noi o speranță vie care privește dincolo de încercarea prezentă spre îndreptățirea Ta veșnică. Prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →