← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 69-70 — cu Simeon

Psalmii 69-70Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În spiritul căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a devoțiunii exegetice în care predicatorul evanghelic deschide Scripturile cu precizie reverentă și căldură pastorală. De-a lungul acestor pagini, Simeon conduce Biserica în chiar inima Psaltirii, arătând cum durerile lui David prefigurează durerile mai mari ale lui Hristos și cum rugăciunile celui întristat devin rugăciunile tuturor celor care Îl caută pe Domnul. Același Duh care a călăuzit pana lui Simeon să ne călăuzească acum auzirea, ca să primim atât învățătură cât și mângâiere din cuvântul lui Dumnezeu.
Citește

Citire

Să dăm acum ureche cu atenție la porțiunea rânduită. Cu inimi liniștite citim Psalmii 69 și 70, îngăduind textului inspirat să-și sune propria notă înainte ca vreun comentariu omenesc să fie adăugat. Domnul să ne pregătească să primim ceea ce a vorbit prin slujitorul Său David și ceea ce continuă să vorbească Bisericii Sale prin aceste aceleași cuvinte.
Studiu
Simeon începe prin a stabili referința mesianică a psalmului. Să ne apropiem atunci cu sfântă venerație de adâncurile acelei odăi, unde, nu o făptură păcătoasă ca noi, ci Dumnezeul nostru întrupat, Mântuitorul lumii, își varsă sufletul sub povara păcatelor imputate Lui și a durerilor, pedeapsa păcatului [Nota: Evrei 5:7 .]. El este acela care în psalmul dinaintea noastră spune: 'Mântuiește-mă, Dumnezeule! căci apele au ajuns până la sufletul meu.' David, este adevărat, a fost scriitorul psalmului; și în părți din el poate fi considerat ca vorbind mai ales, dacă nu în întregime, despre sine: dar în alte părți vorbește atât de deplin în persoana lui Mesia pe care îl prefigura, încât abia putem aplica cuvintele altcuiva. Nici, în timp ce afirmăm aceasta, nu suntem în vreun pericol de a greși; pentru că Însuși Domnul nostru binecuvântat și evangheliștii care au scris viața Lui și Sfântul Pavel de asemenea, toți se învoiesc să pună această construcție asupra psalmului și să citeze diverse părți din el ca fiind împlinite în Hristos. El dezvăluie apoi caracterul copleșitor al suferințelor Răscumpărătorului. 'Zelul casei Tale m-a mistuit [Nota: Ioan 2:17 .],' este aplicat lui Hristos într-o ocazie; și în alta, 'M-au urât fără pricină [Nota: Ioan 15:25 .].' Purtarea Lui generală se spune că a fost prezisă în acele cuvinte, 'Ocările celor ce Te ocărau au căzut asupra mea [Nota: Romani 15:3 .].' La răstignirea Lui s-a împlinit acea profeție remarcabilă, 'Mi-au dat fiere la mâncare și în setea mea mi-au dat oțet să beau [Nota: Ioan 19:29 .].' Chiar lui Iuda care L-a trădat i se aplică o parte din el, 'Locuința lui să fie pustie și nimeni să nu locuiască în ea [Nota: Faptele Apostolilor 1:20 .].' După asemenea autorități, nu ezităm să interpretăm textul nostru ca referindu-se la suferințele lui Hristos și ca descriind, I. Natura lor copleșitoare — Dacă David, ca tip, a avut multe de suferit, cu mult mai mult a avut Mântuitorul pe care îl prefigura. Simeon demonstrează apoi că aceste suferințe nu au fost pricinuite de vreun păcat al lui Hristos Însuși. Folosul lor vicar — S-ar putea spune despre David sub multe din persecuțiile sale că 'a înapoiat ceea ce nu luase': căci cu siguranță a exercitat îngăduință și iertare și întoarcerea binelui într-o măsură foarte extraordinară. Dar mai mare decât David este aici. Acea persoană glorioasă ale cărei suferințe le-am contemplat a suferit nu pentru Sine, ci pentru noi: 'A fost tăiat, dar nu pentru Sine [Nota: Daniel 9:26 .]:' 1. Nu a fost pentru păcatele Lui — [El era curat și desăvârșit. Însăși examinările Lui au dovedit că în această privință era potrivit să fie jertfă pentru păcatele altora, 'un miel fără cusur și fără pată.' Așa cum Îi provocase mai înainte pe vrăjmașii Lui, 'Cine dintre voi Mă poate dovedi de păcat?' tot așa, cu cât se străduiau mai mult să-L încarce cu vină, cu atât mai clară și mai manifestă apărea nevinovăția Lui. Judecătorul Lui, tovarășul de suferință, călăul, toți L-au proclamat nevinovat. El continuă să declare că suferințele au fost purtate pentru păcatele altora. Motivul morții Lui și potrivirea Lui pentru ea sunt enunțate în puține cuvinte de ucenicul Său iubit, 'El S-a arătat ca să ia păcatele noastre; și în El nu era păcat.' ] 2. A fost pentru păcatele altora — [În tot ce a îndurat, El a fost înlocuitorul și chezășul nostru. Noi contractasem datoria pe care El a plătit-o: noi vândusem moștenirea noastră pe care El Și-a vărsat sângele ca s-o răscumpere. Aceasta este socoteala dată nouă în întreaga Scriptură. Jertfa Lui a fost prefigurată de toate jertfele din legea levitică, care, ispășind păcatele celor ce le aduceau și restabilind pe păcătoși la favoarea Dumnezeului lor, s-ar putea spune că 'au înapoiat ceea ce nu luaseră.' Dar acest folos al suferințelor Lui nu este lăsat să fie adunat din tipuri și umbre: a fost declarat de profeți în termeni cei mai expresi. 'El a purtat durerile noastre și a dus necazurile noastre [Nota: Isaia 53:4 .
Considerați

Considerare

Simeon apasă temeiul cuvenit al credinței care izvorăște din această taină. 'Priviți la Mine și fiți mântuiți, toate marginile pământului; căci Eu sunt Dumnezeu și nu este altul [Nota: Isaia 45:22 .].' ] 2. Cel mai puternic motiv pentru iubire — [Ce ne va îndemna să-L iubim pe Mântuitorul, dacă contemplarea suferințelor Lui vicare nu o va face? Putem noi gândi la 'harul Domnului nostru Iisus Hristos, care, deși era bogat, S-a făcut sărac pentru noi, ca noi prin sărăcia Lui să fim bogați [Nota: 2 Corinteni 8:9 .];' putem noi gândi la aceasta, zic, și să nu avem sufletele aprinse de iubire și recunoștință față de El? Cu siguranță o asemenea iubire trebuie să ne constrângă să-L admirăm, să-L adorăm, să-L mărim, să-I slujim cu toate facultățile și cu toate puterile noastre. Chiar pietrele ar striga împotriva noastră, dacă nu am izbucni, ca să zicem așa, în osanale neîncetate către Binefăcătorul nostru adorabil. ] 3. El încheie cu regula ascultării care decurge din conformarea la suferințele Mântuitorului. Trebuie să fim gata să 'înapoiem ceea ce n-am luat' și să întoarcem bine pentru rău, până ce vom fi 'învins răul cu bine [Nota: Romani 12:20-21 .].' Fără îndoială, aceasta este o sarcină grea și anevoioasă: dar este una care va fi bogat răsplătită în împlinirea ei și va fi înalt aprobată de Dumnezeul nostru în ziua cea de pe urmă [Nota: Matei 6:14 .]. Noi putem, într-adevăr, în ciuda unei asemenea purtări, să fim constrânși să 'trecem prin ape adânci;' dar Dumnezeul nostru va fi cu noi în mijlocul lor [Nota: Isaia 43:2 .] și ne va duce prin toate necazurile noastre la o stare de fericire și slavă veșnică [Nota: Apocalipsa 7:14-15 .].
Răspunde

Răspuns

În ce măsură Îl caut cu adevărat pe Domnul cu smerenia pe care o descrie Simeon? Unde sunt ispitit să mă odihnesc în propria mea suficiență mai degrabă decât în lucrarea împlinită a lui Hristos? Cum voi imita astăzi răbdarea și întoarcerea binelui pentru rău care au marcat purtarea crucii de către Însuși Domnul nostru?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Care în zilele întristării Tale Te-ai cufundat în ape adânci și ai purtat ocările multora pentru noi, dăruiește-ne har ca să ne ațintim ochii asupra patimii Tale, ca să ne încredem în izbăvirea Ta și să-Ți aducem jertfa de laudă. Înviorează inimile noastre prin Duhul Tău ca să Te chemăm în ziua necazului, ca să fim auziți și sufletele noastre să vieze spre a preaslăvi mila Ta. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →