Eterniseed › Curriculum › Amos
Amos 7-8 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expuneri ale Sfintelor Scripturi al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a capitolelor 7 și 8 din Amos, Maclaren urmărește viziunile profetului despre coacere și judecată cu o claritate neclintită. Cuvintele sale ne invită să reflectăm la felul în care îndelunga răbdare face loc acțiunii hotărâte atunci când un popor persistă în lăcomie și neglijarea lui Dumnezeu. Pe măsură ce ascultăm, fie ca avertismentele străvechi să trezească o atenție proaspătă față de cuvântul pe care îl posedăm încă.
Citește
Citire
Luați Biblia și citiți capitolele 7 și 8 din Amos cu încetineală. Observați succesiunea viziunilor, întreruperea preotului și oracolul final despre foametea pentru cuvânt. Lăsați imaginile aspre ale secerișului, tăcerii și căutării să se așeze înainte de a trece la expunerea lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a prezenta viziunea roadelor coapte și interpretarea ei.
Trebuie mai întâi să observăm viziunea și interpretarea ei. Este una pe care un om de la țară, 'cel ce îngrijește smochinii', ar avea-o în mod firesc. Experiența furnizează forme și material imaginației și tipare în care se revarsă descoperirile date de Dumnezeu. Punctul viziunii este oarecum ascuns de traducerea 'roadă de vară'. 'Roadă coaptă' ar fi mai potrivit, deoarece emblema reprezintă Regatul de Nord ca fiind copt pentru înspăimântătoarea strângere a judecății. Cuvântul pentru acest qayits și cel pentru 'sfârșit' qets sună la fel, dar jocul de cuvinte nu poate fi reprodus decât printr-un procedeu stângaci, cum ar fi 'sfârșitul se coace' sau 'vremea coacerii vine'. Figura este frecventă în alte profeții ale judecății, ca, de pildă, în Apocalipsa 14:14-20.Maclaren subliniază apoi declarația repetată că Dumnezeu nu va mai trece pe lângă ei.
Observați repetarea, din viziunea precedentă, a 'Nu voi mai trece pe lângă ei'. Primele două viziuni amenințaseră cu judecăți care fuseseră abătute prin mijlocirea Profetului; dar a treia și acum a patra declară că vremea îndelungatei impunități a trecut. Așa cum coacerea deplină a roadelor fixează timpul strângerii lor, tot așa vine o etapă în corupția națională și individuală când nu mai rămâne nimic de făcut decât să lovești. Acea perioadă nu este atinsă pentru că Dumnezeu se schimbă, ci pentru că oamenii se adâncesc în păcat. Pentru că 'secerișul este copt', porunca mult amânată 'Pune-ți secera' este dată îngerului judecății, iar ciorchinii acelor struguri negri, al căror suc în teascul mâniei lui Dumnezeu este sânge, sunt tăiați și aruncați. Este o lecție solemnă, care se aplică fiecărui suflet precum și comunităților. Prin neglijarea glasului lui Dumnezeu și prin stăruința în căile noastre rele, ne putem face astfel încât să fim copți pentru judecată și să silitim îndelunga răbdare să lovească. Pentru ce ne coacem noi: pentru secerișul când grâul va fi adunat în hambarele lui Hristos sau pentru acela când neghina va fi legată în snopi spre ardere?Maclaren se îndreaptă apoi spre crimele specifice care au marcat națiunea ca fiind coaptă pentru judecată.
Crimele care i-au copt pe oameni pentru acest seceriș groaznic sunt expuse în continuare, în parte, în Amos 8:4-6. Aceste versete coincid parțial textual cu acuzația anterioară din Amos 2:6 etc., care, totuși, este mai cuprinzătoare. Aici este tratată doar o singură formă de păcat. Iar care a fost păcatul ce a meritat trista preeminență de a fi astfel ales ca principalul semn că Israel era copt și putred? Tocmai acela care primește cea mai mare îngăduință în Biserica creștină; și anume, dorința arzătoare de a se îmbogăți și negocierile aspre, lipsite de bunătate. Acești oameni, care erau buni doar să fie măturați din țară, erau foarte punctuali în îndatoririle lor religioase. Nu ar fi făcut afaceri în niciun chip nici în zi de sărbătoare, nici în zi de Sabat, dar erau foarte nerăbdători până când – să spunem? – venea luni dimineața, ca să poată reveni la lucrarea lor iubită.
Considerați
Considerare
Maclaren trece de la judecata istorică la legătura ei cu ziua finală a Domnului.
Toate aceste amenințări s-au împlinit în căderea regatului lui Israel; dar acea 'zi a Domnului' a fost în principiu o prefigurare în miniatură a marii judecăți finale. Unele dintre trăsăturile foarte precise ale descrierii de aici sunt repetate cu referire la ea în Noul Testament. Nu putem trata astfel de profeții ca și cum ar fi fost epuizate prin împlinirea lor istorică. Ele dezvăluie cursul veșnic al judecății divine, care trebuie să culmineze într-o viitoare zi a judecății. Jurământul lui Dumnezeu nu este încă împlinit deplin. Așa cum este sigur că El trăiește și este Dumnezeu, tot așa este sigur că păcătoșii moderni vor trebui să stea la judecata lor; și, ca odinioară, goana după bogății va aduce prăbușirea zdrobitoare. Avem nevoie de acea viziune a judecății tot atât de mult ca Samaria când Amos a văzut coșul cu roadă coaptă, tânjind, parcă, să fie culeasă. Astfel, păcătoșii îndărătnici își invită pieirea.Maclaren încheie prin a scoate în evidență principiul statornic că un cuvânt neglijat este retras.
Adevărul implicat este universal în aplicarea sa. Mesajul lui Dumnezeu neglijat este retras. Conștiința se oprește dacă este neascultată continuu. Evanghelia poate încă răsuna în urechile unui om, dar a încetat de mult să ajungă mai departe. Vine o vreme când oamenii vor dori înapoi ocaziile risipite și vor descoperi că ele nu se mai pot întoarce decât căldura verii trecute. Poate exista o dorință după profet în vreme de necaz, care nu înseamnă o dorință reală după cuvântul lui Dumnezeu, ci doar după ușurare de la nenorocire. Poate exista un fel de căutare a cuvântului, care caută în locurile greșite și în chipurile greșite și fără a părăsi păcatele. O astfel de căutare este zadarnică. Dar dacă, mânat de nevoie și de durere, un suflet sărman, simțind setea după Dumnezeul cel viu, strigă din oricât de îndepărtată ar fi o țară a robiei, strigătul va primi răspuns. Dar să nu uităm că Domnul nostru ne-a spus să luăm seama cum auzim, pe temeiul că 'celui ce are i se va da; iar de la cel ce n-are, chiar și ce are i se va lua'.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața mea am tratat cuvântul lui Dumnezeu ca pe ceva la care pot reveni mai târziu? Cum îmi provoacă imaginea coacerii viziunea mea asupra compromisului continuu? Ce pas practic pot face astăzi ca să împiedic cuvântul să devină tăcut pentru mine?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, în viziunile lui Amos, Tu ai măsurat poporul Tău cu firul de plumb al dreptății și ai avertizat împotriva lăcomiei și indiferenței care se coc spre judecată. Prin Duhul Tău, dă-ne inimi grabnice să asculte, grabnice să se pocăiască și grabnice să prețuiască Cuvântul pe care îl mai avem încă, ca nu cumva o foamete de auzire să cadă peste noi. Ține-ne credincioși Evangheliei harului în Hristos, ca să umblăm în ascultare și nu în răzvrătire. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →