← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Arborele Dezbrăcat: Lumina Lumii

Psalmii 79-80Aimee Semple McPherson — This Is That20 min
Deschidere
În scrierile ei despre Psalmii 79-80, Aimee Semple McPherson urmărește declinul bisericii prin viziunea unui copac odinioară perfect, lăsat gol. Cu inima unui evanghelist cvadrangular ea mărturisește despre Isus ca Mântuitor, Botezător, Vindecător și Rege care vine. Cuvintele ei ne invită să plângem pierderea sfințeniei și a puterii, în timp ce ne fixăm speranța pe Cel care singur restaurează ceea ce păcatul și compromisul au devorat. Astăzi mergem cu ea prin lamentarea acestor psalmi, lăsând Duhul să trezească o dorință proaspătă pentru plinătatea lui Hristos.
Citește
Întoarce-te acum la Psalmii 79 și 80. Lasă strigătul psalmistului să devină al tău, pe măsură ce via este pustiită și vița este arsă de foc. Cere Domnului oștirilor să restaureze ceea ce s-a pierdut, să facă iarăși fața Sa să strălucească și să-ți învioreze inima pentru întoarcerea Împăratului care singur aduce viață din rădăcini în sus.
Studiu

Studiază

McPherson urmărește mai întâi înaintarea viermelui pe ramuri. După ce rodul și frunzele fuseseră distruse, viermele și-a făcut imediat apariția și și-a început lucrarea asupra ramurilor și lăstarilor fragezi ai copacului, făcând nesănătoasă și putredă acea umblare temătoare de Dumnezeu a sfințeniei deasupra lumii și a păcatului, atât de mult timp bucurată de copiii Domnului. Pe măsură ce seva, viața copacului, era mistuită și ramurile deveneau tot mai putrede, iar lucrurile nesănătoase care obișnuiau să pară păcătoase nu mai păreau păcătoase, lumea care obișnuia să fie ținută afară de ușile Bisericii se lăsa acum pe spate, mulțumită și leneșă, în băncile căptușite sau cânta în cor. Ea arată apoi trunchiul și rădăcinile lăsate goale de omidă. Ne apropiem acum de fundul cercului mare. Copacul perfect nu mai este perfect, dezbrăcat de roadele sale, lipsit de frunze, ramurile sale albe, curat gol, nu a durat mult până când trunchiul și rădăcinile au început să putrezească și omida și-a făcut cuibul în scobiturile putrede și putrezite ale copacului. McPherson descrie apoi coborârea finală a copacului în evul întunecat. Niciun copac nu poate să-și prelungească existența mult timp fără frunze prin care să respire și fără ramuri și mlădițe prin care seva vieții să curgă prin vinele sale. Pentru un credincios să trăiască fără Duhul Sfânt, suflarea vieții, sau viața sfântă a lui Isus, așa cum este descoperită de Duh, curgând prin vinele sale, înseamnă să prelungească o existență sărăcăcioasă și stearpă, nicăieri consemnată în Cuvântul lui Dumnezeu. Iar acum, în cercul cinci, vedem copacul în cea mai jalnică stare descrisă până acum: rodul plecat, frunzele plecate, ramurile goale, trunchiul putrezit și putred, un cuib pentru omidă. Cu alte cuvinte, darurile și roadele Duhului plecate, Botezul cu Duhul Sfânt plecat, despărțirea și sfințenia plecate, îndreptățirea prin credință plecată. Bine ar fi putut îngerii să se aplece peste parapetele cerului și să plângă; din nobila Biserică, copacul perfect, care odinioară stătuse îmbrăcat cu puterea și slava Duhului Sfânt, nu mai rămăsese acum decât un nume, nici măcar o rămășiță din strălucirea ei de odinioară, pe măsură ce intra în EVUL ÎNTUNECAT. Despre pierderea ispășirii ea reflectează. Bărbați și femei bâjbâind în acest întuneric gros au încercat să-și câștige drumul spre cer prin a face penitență, prin a se închide în temnițe, prin a umbla desculți peste brazde înroșite, și prin a-și pricinui torturi nenumite lor înșiși și unuia altuia, încercând orbește prin vreo lucrare sau faptă a lor să plătească datoria care fusese deja plătită pe crucea aspră a Calvarului. Pierduseră cu totul din vedere faptul că 'Isus a plătit totul, Tot Lui Îi datorăm; Păcatul lăsase o pată purpurie, El a spălat-o albă ca zăpada.'
Considerați

Cugetă

McPherson ne atrage spre Soarele Neprihănirii a cărui față a fost eclipsată. Nu e de mirare că sunt numite evul întunecat. Ah! întuneric este într-adevăr noaptea fără Isus. El este Lumina lumii, și când Biserica a pierdut din vedere îndreptățirea prin credință, a pierdut din vedere ispășirea, sângele lui Isus, a fost o eclipsă totală și fața Soarelui Neprihănirii a fost ob- Ea arată în cele din urmă spre lucrarea împlinită a Calvarului. Bărbați și femei bâjbâind în acest întuneric gros au încercat să-și câștige drumul spre cer prin a face penitență, prin a se închide în temnițe, prin a umbla desculți peste brazde înroșite, și prin a-și pricinui torturi nenumite lor înșiși și unuia altuia, încercând orbește prin vreo lucrare sau faptă a lor să plătească datoria care fusese deja plătită pe crucea aspră a Calvarului. Pierduseră cu totul din vedere faptul că 'Isus a plătit totul, Tot Lui Îi datorăm; Păcatul lăsase o pată purpurie, El a spălat-o albă ca zăpada.'
Răspunde
Unde a început standardul de sfințenie pe care odinioară îl țineai sus să se târască în praf? În ce feluri ai încercat să câștigi prin fapte ceea ce Isus a plătit deja în întregime? Cum vei invita Duhul Sfânt să sufle din nou viață prin ramurile umblării tale cu Hristos?
Roagă-te
Doamne Isuse, Mântuitor și Împărat care vii, aducem înaintea Ta via pustiită. Restaurează suflarea Duhului Tău acolo unde au rămas doar ramuri uscate. Botează-ne din nou cu putere și sfințenie, ca lumea să vadă lumina Ta strălucind iarăși. Vindecă orice loc atins de vierme și spală-ne în sângele care singur face alb ca zăpada. Grăbește ziua când fața Ta va străluci asupra noastră fără eclipsă și vom locui în plinătatea împărăției Tale pentru totdeauna. Amin.

Aimee Semple McPherson — This Is That · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →