← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Daniel

Daniel 1 — cu Whedon

Daniel 1Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. În tratarea sa a capitolului 1 din Daniel, Whedon examinează cu atenție cadrul istoric, credincioșia tinerilor evrei și mâna suverană a lui Dumnezeu în pregătirea lor. Vocea sa metodist-episcopală combină o erudiție respectuoasă cu o încredere caldă în fiabilitatea Scripturii. Pe măsură ce ascultăm, același Duh care l-a călăuzit pe Daniel să ne întărească hotărârea de a trăi vieți sfinte în mijlocul presiunilor lumești. Să ne deschidem inimile pentru a primi atât instrucțiune cât și încurajare de la acest ghid de încredere.
Citește
Întoarceți-vă acum la capitolul 1 din Daniel și citiți întregul capitol încet și cu rugăciune. Observați curajul liniștit al lui Daniel și al însoțitorilor săi, pe măsură ce rămân credincioși legii Dumnezeului lor în timp ce slujesc la o curte străină. Observați cum favoarea divină se odihnește asupra poziției lor conștiincioase. Lăsați narațiunea să vorbească propriei voastre umblări zilnice în sfințenie și mărturie.
Studiu
Whedon începe prin a apăra acuratețea istorică a datei date în versetul 1. Versetul 1. Introducere. Daniel pregătit pentru lucrarea sa. 1. De Wette, Kuenen etc. au numit data dată în acest verset „evident falsă”, „o declarație greșită izbitoare și caracteristică”, deoarece face ca primul an al lui Nabucodonosor să coincidă cu al treilea an al domniei lui Ioiachim (608-597 î.Hr.), în timp ce Ieremia (Ieremia 35:1; Ieremia 46:2; compară 2 Cronici 36:0) o face să coincidă cu al patrulea an al lui Ioiachim. Dar Ieremia aproape sigur îl numește pe Nabucodonosor, care era doar prinț moștenitor la vremea campaniei palestiniene (605 î.Hr.), „împărat” în mod proleptic, ceea ce este un uzaj foarte permis (Behrmann). Mai mult, Ieremia poate fi conceput ca numărând anul de înscăunare al acestui împărat ca primul său an, conform obiceiului evreiesc, în timp ce autorul lui Daniel, conform uzajului babilonian obișnuit, poate să fi socotit primul său an ca începând abia în următoarea Zi a Anului Nou. (Vezi Introducerea noastră, III, 5; Society Biblical Archaeology, ianuarie 1900.) Pe baza acestei presupuneri, toate contradicțiile dispar, al treilea an al lui Ioiachim fiind anul de înscăunare al lui Nabucodonosor, iar al patrulea an al său sincronizându-se cu „primul an” oficial al lui Nabucodonosor. Pentru Nabucodonosor vezi Introducerea noastră, III, 3, (1); pentru Babilon vezi Introducerea, III, 4. Sensul cuneiform al acestui nume este „Poarta lui Dumnezeu”, dar descoperirile de la Kom Ombo, 1894, arată Babilonul scris „Balbal”, cu o aluzie evidentă la semiticul בלבל, „a încurca”. (Compară Geneza 11:9.) El continuă prin a identifica oficialii curții și selecția atentă a tinerilor evrei. Versetul 3. 3. Așpenaz Compară Geneza 10:3. Acest nume, așa cum stă, nu este babilonian, dar seamănă cu persanul. Se găsește în mai multe inscripții din perioada persană. Totuși, o recenzie și diverse citate timpurii, făcute probabil din LXX-ul original, dau aici un nume foarte diferit, Abiesdri sau Abriesdri, pe care Lenormant îl unește parțial cu ebraicul, făcând numele Assa-ibn-zir, „zeița a modelat germenul”. Căpetenia eunucilor săi Adică, curteni. Acest titlu chiar și Hugo Winckler, încă din 1890, l-a presupus a fi o simplă ficțiune ebraică, fiind, după cum credea el, absolut necunoscut la curtea asiriană sau babiloniană; dar domnul Pinches, în 1889, a găsit pe o cărămidă din Muzeul Britanic chiar acest nume ca titlu al unuia dintre cei mai înalți oficiali babilonieni, rabinul-sarisim ebraic (sau Sar-sarisim, Daniel 1:7; Daniel 1:10), corespunzând aproape exact cu babilonianul Rabu-saresu, „căpetenia căpeteniilor”. Noldeke a găsit de asemenea aceasta ca titlu ereditar pe o inscripție feniciană descoperită recent (Revue des Etudes Juives, 1895, p. 119). Din sămânța împăratului și a principilor Aceasta se poate referi la copiii împăratului babilonian și ai nobililor săi. Cuvântul pentru „principi” este în general considerat persan. Whedon detaliază apoi obiecțiile conștiincioase ridicate de Daniel cu privire la proviziile împăratului. Versetul 8. 8. Wesley sugerează ca motive pentru acțiunea lui Daniel că multe cărnuri erau interzise de legea evreiască: cărnurile de la masa regală fuseseră probabil consacrate idolilor; în orice caz, ele ar gratifica prea mult carnea și nu se potriveau stării de suferință a poporului lui Dumnezeu. Talmudul declară că după distrugerea celui de-al doilea templu mulți israeliți nu ar mânca carne, deoarece nu mai putea fi oferită pe altar conform legii; dar în Daniel 9:3 și Daniel 10:3, „postul” este o pregătire pentru revelații așteptate (ca în Exodul 34:28). Jephet Ibu (secolul al XI-lea) reprezintă spiritul secolului al II-lea î.Hr. și poate mai devreme, când explică: „Ei nu voiau să se pângărească cu mâncare pregătită de neamuri”. Behrmann subliniază totuși că nu există nicio indicație că hrana vegetală pe care au mâncat-o a fost pregătită de propriile lor mâini.
Considerați

Consideră

Despre darul divin al înțelepciunii, el concluzionează: Versetul 17. 17. Dumnezeu le-a dat acestor patru tineri evrei „cunoștință și pricepere în tot felul de cărți” (evrei). Evreii își scriau cărțile în general pe pergament, egiptenii pe papirus, babilonienii pe tăblițe de lut. Aceste tăblițe erau depozitate cu sute de mii în biblioteca palatului și aranjate astfel încât să fie ușor accesibile vizitatorilor și studenților. Prinții care urmau să fie pregătiți pentru funcții de stat ar avea fără îndoială un curs postuniversitar special diferit de cel prevăzut pentru cei care urmau să fie preoți sau „magici”, dar pregătirea preliminară putea fi aceeași în ambele cazuri. Pare ciudat pentru mulți că acești băieți care erau atât de scrupuloși în privința atingerii hranei păgâne (Daniel 1:8) ar apuca atât de dornici învățătura păgână; dar ei s-ar putea să nu fi văzut că aceasta era neapărat legată de idolatrie. Ei cu siguranță nu sunt reprezentați ca acceptând religia Babilonului împreună cu înțelepciunea ei. Viziuni și vise Atât babilonienii cât și evreii credeau că voia divină era adesea revelată omului prin acest mijloc. (Vezi Daniel 2:1; Geneza 41:15; Numeri 12:6.) Fără îndoială, studiul semnelor și viselor era o parte proeminentă a curriculei școlilor babiloniene, și nu există niciun motiv să presupunem că un tânăr evreu din această epocă ar fi pus la îndoială valoarea ei, deși în epocile ulterioare învățătura păgână de orice fel a devenit abominabilă în ochii lor.
Răspunde
1. Unde în circumstanțele mele prezente sunt invitat să mențin o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu? 2. Cum mă încurajează exemplul lui Daniel să am încredere în Dumnezeu atât pentru favoare cât și pentru înțelegere? 3. În ce feluri aș putea pregăti mai bine inima și mintea mea pentru o slujire credincioasă într-o cultură necredincioasă?
Roagă-te
Dumnezeule milostiv și sfânt, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a lui Daniel și a însoțitorilor săi. Dă-ne har să stăm cu aceeași statornicie când obiceiurile lumești apasă împotriva legii Tale sfinte. Fie ca aceeași favoare pe care ai arătat-o acestor tineri să se odihnească asupra noastră pe măsură ce căutăm să Te cinstim în fiecare alegere. Umple mințile noastre cu înțelepciune cerească și păstrează inimile noastre curate. Prin Isus Hristos, Domnul nostru, care singur este vrednic de întreaga noastră supunere. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →