← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iacov

Iacov 1 — cu Matthew Henry

Iacov 1Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Expunerea atentă a lui Matthew Henry asupra capitolului 1 din Iacov deschide o cale pentru credincioșii care se confruntă cu încercări pentru a descoperi cum intenționează Dumnezeu ca fiecare dificultate să întărească credința mai degrabă decât să o distrugă. Perspectivele sale pastorale ne amintesc că biserica risipită a primului secol încă vorbește vieților noastre risipite de astăzi. Prin tratamentul său verset cu verset învățăm să privim greutățile nu ca pe o nenorocire aleatoare ci ca pe cuptorul în care răbdarea înțelepciunea și dragostea sunt rafinate. Vocea statornică a lui Henry ne invită să socotim încercările ca bucurie deoarece ele duc la cununa vieții făgăduită celor ce iubesc pe Dumnezeu. Pe măsură ce ascultăm fie ca inimile noastre să fie întărite și răbdarea noastră adâncită de același Duh care a inspirat epistola.
Citește
Ia un moment de liniște pentru a citi integral capitolul 1 din Iacov permițând cuvintelor apostolului să se așeze adânc. Observă cât de repede trece scrisoarea de la salut la chemarea la bucurie în încercări apoi la izvorul ispitei și la darul înțelepciunii. Lasă textul să te citească pe tine la fel de mult pe cât îl citești tu evidențiind orice frază care stârnește atât mângâiere cât și convingere. Când termini oprește-te pentru a mulțumi lui Dumnezeu că a păstrat această înțelepciune practică pentru biserica risipită de-a lungul secolelor.
Studiu

Studiază

Henry începe prin a expune ceea ce este implicat în starea de suferință a creștinilor. I. Starea de suferință a creștinilor în această lume este prezentată și aceasta într-un mod foarte instructiv dacă luăm în seamă ceea ce este clar și necesar implicat împreună cu ceea ce este pe deplin exprimat. 1. Este implicat că necazurile și aflițiile pot fi partea celor mai buni creștini chiar și a celor care au cele mai multe motive să gândească și să spere bine despre ei înșiși. Cei care au dreptul la cea mai mare bucurie pot totuși îndura afliții foarte grele. Așa cum oamenii buni sunt expuși să fie risipiți ei nu trebuie să socotească ciudat dacă întâlnesc necazuri. 2. Aceste afliții și necazuri exterioare sunt ispite pentru ei. Diavolul încearcă prin suferințe și cruci să atragă pe oameni la păcat și să îi îndepărteze de la datorie sau să îi facă nepotriviți pentru ea; dar așa cum aflițiile noastre sunt în mâna lui Dumnezeu ele sunt intenționate pentru încercarea și îmbunătățirea harurilor noastre. Aurul este pus în cuptor ca să fie curățit. 3. Aceste ispite pot fi numeroase și variate: Ispite felurite după cum spune apostolul. Încercările noastre pot fi de multe și diferite feluri și de aceea avem nevoie să ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu. Trebuie să fim înarmați din toate părțile deoarece ispitele stau pe toate părțile. 4. Încercările unui om bun sunt astfel încât el nu și le creează sieși nici nu și le atrage în mod păcătos asupra sa; ci ele sunt astfel încât se spune că el cade în ele. Și din acest motiv ele sunt mai bine suportate de el. El îndreaptă apoi atenția spre harul bucuriei care trebuie exercitat în mijlocul încercărilor. 1. Un har creștin care trebuie exercitat este bucuria: Socotiți-o toată bucurie v. 2. Nu trebuie să ne scufundăm într-o stare de spirit tristă și descurajată care ne-ar face să leșinăm sub încercările noastre; ci trebuie să ne străduim să ne ținem duhurile lărgite și extinse pentru a primi mai bine un simțământ adevărat al situației noastre și cu un avantaj mai mare să ne punem să facem ce este mai bun din ea. Filosofia poate învăța pe oameni să fie calmi sub necazurile lor; dar creștinismul îi învață să fie bucuroși deoarece astfel de exerciții pornesc din dragoste și nu din furie în Dumnezeu. În ele suntem conformi cu Hristos capul nostru și ele devin semne ale înfierii noastre. Prin suferință în căile dreptății slujim interesele împărăției Domnului nostru printre oameni și zidim trupul lui Hristos; iar încercările noastre vor lumina harurile noastre acum și cununa noastră la urmă. De aceea există motiv să socotim totul bucurie când încercările și dificultățile devin partea noastră în calea datoriei noastre. Și aceasta nu este pur și simplu o paradoxă a Noului Testament ci chiar pe vremea lui Iov s-a spus: Iată fericit este omul pe care îl mustră Dumnezeu. Există și mai mult motiv pentru bucurie în afliții dacă luăm în considerare celelalte haruri care sunt promovate de ele. Apoi Henry arată cum răbdarea este menită să își desăvârșească lucrarea perfectă în credincios. 3. Trebuie să fie răbdare: Încercarea credinței lucrează răbdare. Încercarea unui har produce altul; și cu cât harurile de suferință ale unui creștin sunt mai exercitate cu atât ele devin mai puternice. Necazul lucrează răbdare Romani 5 3. Acum pentru a exercita răbdarea creștină în mod drept trebuie (1.) Să o lăsăm să lucreze. Nu este un lucru stupid ci activ. Apatia stoică și răbdarea creștină sunt foarte diferite: prin una oamenii devin într-o anumită măsură insensibili la aflițiile lor; dar prin cealaltă ei devin triumfători în și peste ele. Să avem grijă în vremuri de încercare ca răbdarea și nu patima să fie pusă la lucru în noi; orice s-ar spune sau face să lăsăm răbdarea să aibă cuvântul și fapta: să nu permitem îngăduirea patimilor noastre să împiedice operația și efectele nobile ale răbdării; să îi dăm voie să lucreze și ea va lucra minuni într-un timp de necaz. (2.) Trebuie să o lăsăm să aibă lucrarea ei perfectă. Să nu facem nimic ca să o limităm sau să o slăbim; ci să îi dăm toată libertatea: dacă o afliție vine pe urmele alteia și un șir de ele este tras asupra noastră totuși să lăsăm răbdarea să meargă înainte până când lucrarea ei este desăvârșită. Când purtăm tot ce rânduște Dumnezeu și atât timp cât rânduște și cu un ochi smerit și ascultător spre El și când nu numai că purtăm necazurile ci ne și bucurăm în ele atunci răbdarea și-a desăvârșit lucrarea. (3.) Când lucrarea răbdării este desăvârșită atunci creștinul este întreg și nimic nu va lipsi: ea ne va furniza tot ce este necesar pentru alergarea și lupta noastră creștină și ne va face în stare să perseverăm până la sfârșit iar atunci lucrarea ei va fi încheiată și încununată cu slavă. După ce am abundat în alte haruri avem nevoie de răbdare Evrei 10 36. Dar să lăsăm răbdarea să aibă lucrarea ei perfectă și vom fi desăvârșiți și întregi lipsindu-ne de nimic.
Considerați

Reflectează

Henry încheie secțiunea declarând binecuvântarea făgăduită celor ce îndură. IV. O binecuvântare este rostită peste cei ce îndură exercițiile și încercările lor așa cum este îndrumat aici: Fericit este omul care îndură ispita v. 12. Observă 1. Nu omul care suferă doar este fericit ci acela care îndură care cu răbdare și statornicie trece prin toate dificultățile în calea datoriei sale. 2. Aflițiile nu ne pot face nenorociți dacă nu este din vina noastră. O binecuvântare poate izvorî din ele și putem fi binecuvântați în ele. Ele sunt atât de departe de a lua fericirea unui om bun încât o sporesc cu adevărat. 3. Suferințele și ispitele sunt calea spre fericirea veșnică: Când va fi încercat va primi cununa vieții dokimos genomenos—când va fi aprobat când harurile sale se vor dovedi a fi adevărate și de cea mai înaltă valoare (așa cum metalele sunt încercate în privința excelenței lor prin foc) și când integritatea sa este manifestată și toate sunt aprobate de marele Judecător. Observă de aici: A fi aprobat de Dumnezeu este marele țel al unui creștin în toate încercările sale; și aceasta va fi fericirea lui la urmă când va primi cununa vieții. Creștinul încercat va fi unul încununat: iar cununa pe care o va purta va fi o cunună a vieții. Va fi viață și fericire pentru el și va dura pentru totdeauna. Noi purtăm crucea doar pentru o vreme dar vom purta cununa în veșnicie. 4. Această fericire cuprinsă într-o cunună a vieții este un lucru făgăduit celui ce suferă cu dreptate. Este deci ceva pe care ne putem bizui cu cea mai mare siguranță: căci când cerul și pământul vor trece acest cuvânt al lui Dumnezeu nu va rămâne neîmplinit. Dar să luăm seama deopotrivă că răsplata noastră viitoare vine nu ca o datorie ci printr-o făgăduință plină de har. 5. Îndurarea noastră a ispitelor trebuie să fie dintr-un principiu de dragoste față de Dumnezeu și față de Domnul nostru Isus Hristos altfel nu avem parte de această făgăduință: Domnul a făgăduit celor ce Îl iubesc. Pavel presupune că un om poate pentru un punct de religie să își dea chiar și trupul să fie ars și totuși să nu fie plăcut lui Dumnezeu nici privit de El din cauza lipsei de dragoste sau a unei dragoste sincere și predominante față de Dumnezeu și de oameni 1 Corinteni 13 3. 6. Cununa vieții este făgăduită nu doar sfinților mari și eminenți ci tuturor acelora la care dragostea lui Dumnezeu domnește în inimile lor. Fiecare suflet care iubește cu adevărat pe Dumnezeu își va vedea încercările din această lume pe deplin răsplătite în lumea de sus unde dragostea este desăvârșită.
Răspunde
Unde în circumstanțele tale prezente te invită Dumnezeu să socotești încercarea ca bucurie mai degrabă decât doar să o înduri? Cum ar putea cererea de înțelepciune în credință schimba felul în care răspunzi la următoarea dificultate care apare? În ce domeniu al vieții răbdarea mai așteaptă încă permisiunea de a-și termina lucrarea?
Roagă-te
Părinte milostiv, ne bucurăm că Tu folosești fiecare încercare ca pe un instrument al iubirii Tale pentru a ne rafina credința și a produce o răbdare statornică. Prin Duhul Tău, dă-ne înțelepciune când cerem, ținându-ne să nu ne clătinăm, ca să primim ce promiți și să fim maturi, fără să ne lipsească nimic. Fixează-ne nădejdea pe cununa vieții păstrată pentru cei ce Te iubesc, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →