Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 31-32 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la lecția Eterniseed de astăzi extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a Psalmilor 31-32, Maclaren se oprește asupra strigătelor îndrăznețe ale psalmistului pentru refugiu și logica profundă a încrederii care transformă numele divine în petiții personale. Expunerea sa dezvăluie cum cuvintele antice încă ancorează sufletul în caracterul neschimbător al lui Dumnezeu. Vom asculta, studia, considera, răspunde și ne ruga împreună, lăsând aceste perspective să ne modeleze mersul zilnic cu Domnul.
Citește
Citire
Luați un moment liniștit pentru a citi Psalmii 31 și 32 încet. Observați mișcarea de la strigăte disperate după adăpost la bucuria statornică a păcatelor iertate și a inimilor întărite. Lăsați limbajul psalmistului despre stâncă, fortăreață și duh încredințat să devină propria voastră rugăciune pe măsură ce vă pregătiți să studiați perspectivele lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a examina logica rugăciunii psalmistului.
Sună ca o logică ciudată: 'Fii... căci Tu ești' și totuși este logica rugăciunii și merge foarte adânc, arătând atât limitele cât și încurajările ei. Paralelismul dintre aceste două propoziții este și mai puternic în original decât în versiunea noastră, căci deși cele două cuvinte care desemnează 'Stânca' nu sunt identice, sensul lor este identic, iar diferența dintre ele este nesemnificativă; unul fiind o stâncă de orice formă sau mărime, celălalt fiind o stâncă perpendiculară sau un promontoriu ridicat. Iar în cealaltă propoziție, 'că o casă de apărare ca să mă mântuiască', cuvântul tradus 'apărare' este același cu cel tradus în propoziția următoare 'fortăreață'. Așa că dacă am citi astfel: 'Fii Tu o Stâncă tare pentru mine, ca o casă, o fortăreață, căci Tu ești Stânca mea și Fortăreața mea', am obține toată forța paralelismului. Desigur, ideea principală este aceea a 'Stâncii', iar 'Fortăreață' este doar o expunere a unei faze a sensului acelei metafore.Maclaren subliniază apoi dimensiunea personală exprimată în micul cuvânt 'pentru mine'.
'Fii Tu pentru mine o Stâncă... căci Tu ești o Stâncă.' Nu este asta ilogic? Nu, căci observați acel mic cuvânt, 'pentru mine' - fii Tu pentru mine ceea ce ești Tu în Tine Însuți și ai fost pentru toate generațiile.' Asta face toată diferența. Nu este doar 'Fii ceea ce ești Tu', deși asta ar fi mult, ci este 'fii pentru mine' și lasă-mă să am tot ce este cuprins în acel mare Nume.Maclaren arată apoi cum credința își însușește revelația lui Dumnezeu ca fiind a sa.
Aceasta este oarecum diferit de ceea ce am subliniat deja. Observați cuvintele: 'Fii Tu pentru mine o Stâncă tare, căci Tu ești Stânca mea și Fortăreața mea.' Ce înseamnă asta? Înseamnă că cel care se roagă a luat, prin propriul său act de credință, pe Dumnezeu ca al său; că și-a însușit marea revelație divină și a făcut-o a sa. Acum mi se pare mie că această însușire este, dacă nu punctul, cel puțin unul dintre punctele în care credința reală se deosebește de lucrul fals care poartă acest nume printre atât de mulți oameni. Un om prin credință îngrădește o bucată din comun pentru sine. Când Dumnezeu spune că 'a iubit atât de mult lumea încât a dat pe... Fiul Său', eu ar trebui să spun: 'M-a iubit pe mine și S-a dat pe Sine pentru mine.' Când se face marea revelație că El este Stânca Veacurilor, credința mea spune: 'Stânca mea și Fortăreața mea.' Spunând aceasta și revendicându-L ca al meu, pot apoi să mă întorc către El și să spun: 'Fii pentru mine ceea ce L-am luat să fii.'
Considerați
Considerare
Maclaren încheie secțiunea afirmând consecința unei astfel de încrederi.
Și astfel, rezultatul întregii chestiuni este că Dumnezeu va fi pentru noi ceea ce avem credință să credem că este El, iar credința noastră va fi măsura stăpânirii noastre asupra plinătății lui Dumnezeu. Dacă putem doar să spunem în plinătatea inimilor noastre - și să rămânem la aceasta: 'Fii Tu pentru mine o Stâncă, căci Tu ești Stânca mea', atunci nimic nu ne va răni vreodată; și 'locuind în locul tainic al Celui Preaînalt' vom fi ținuți în siguranță; 'locuința noastră va fi întăriturile stâncilor, pâinea ni se va da și apa ni se va face sigură.'
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața voastră acum aveți cea mai mare nevoie să vă rugați: 'Fii Tu pentru mine ceea ce ești Tu'? 2. Cum ar putea revendicarea lui Dumnezeu ca 'Stânca mea' să schimbe felul în care înfruntați presiunile de astăzi? 3. Ce pas de ascultare încrezătoare puteți face astăzi pentru a vă ține sufletul încredințat Lui în facerea binelui?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule credincios, Stânca și Cetatea noastră, ne ascundem în Tine așa cum declară Cuvântul Tău, încredințându-Ți duhurile noastre în mâinile Tale cu aceeași încredere care își găsește adăpost în neprihănirea Ta. Prin Duhul Tău, învață-ne să ne odihnim în mântuirea și dragostea statornică pe care le-ai arătat, transformând fiecare teamă într-o proaspătă dependență de puterea Ta de păzire. Întărește inimile noastre ca să umblăm în bucuria păcatelor iertate și a călăuzirii asigurate, până când Te vom vedea față în față. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →