← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ieremia

Ieremia 47-48 — cu Maclaren

Ieremia 47-48Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În capitolele 47 și 48 din Ieremia, Maclaren urmărește oracolele ample ale profetului împotriva națiunilor înconjurătoare, oprindu-se pentru a dezvălui inima compasiunii divine și necesitatea judecății drepte. Expunerea sa ne invită să vedem atât sabia fulgerătoare a Domnului, cât și providența finală a milei. Pe măsură ce ascultăm, fie ca aceste cuvinte antice să trezească o proaspătă venerație față de sfințenia lui Dumnezeu și să ne adâncească încrederea în Cel care poartă lovitura pentru noi.
Citește

Citire

Luați câteva clipe liniștite pentru a citi capitolele 47 și 48 din Ieremia. Ascultați ritmul constant al judecății asupra Filistiei, Moabului și popoarelor înconjurătoare, dar remarcați de asemenea nota bruscă de dor care străpunge tunetul. Lăsați textul să trezească atât reverență față de dreptatea lui Dumnezeu, cât și uimire față de inima Sa răbdătoare față de o lume răzvrătită.
Studiu
Maclaren se oprește în mijlocul denunțurilor pentru a sublinia strigătul tandru de milă al profetului. În mijlocul denunțurilor sale aspre el se oprește pentru a rosti acest strigăt plângător de milă și dor. O strălucire tandră de compasiune străpunge inima norului de tunet. Este foarte frumos de observat că punctul în care izvorul irezistibil al apelor dulci rupe curentul profeției sale este prezicerea împotriva celui mai amar dușman al lui Israel, pentru că este cel mai apropiat, 'acești filisteni necircumciși'. El vede marea mâniei înecând marea câmpie filisteană, recoltele ei bogate călcate în picioare de 'copitele puternicilor săi', iar acea pustiire smulge din inima lui cuvintele textului nostru. Le iau ca fiind rostite de profet. Desigur, acest lucru este îndoielnic. S-ar putea ca ele să fie menite să redea într-o formă dramatică vie efectul judecăților asupra celor care suferă. Ei recunosc acestea ca fiind 'sabia Domnului'. Singurul lor gând este o dorință nerăbdătoare ca judecățile să înceteze, fără mărturisire de păcat, fără smerirea lor, ci doar 'îndepărtează-Ți mâna de la noi'. Maclaren dezvăluie apoi rațiunea atotsuficientă că judecățile trebuie să pornească din voia Domnului. Judecățile trebuie să continue. În text, rațiunea atotsuficientă dată este că Dumnezeu a voit așa. Dar trebuie să luăm în seamă tot ce se află în acest nume de 'Domn' înainte de a înțelege mesajul care a adus răbdare inimii profetului. Dacă un profet evreu credea ceva, credea că voia Domnului este absolut bună. Rațiunea lui Ieremia pentru sabia fulgerătoare nu este doar o înfrângere a instinctelor omenești, prin invocarea unei voințe care este suverană și atât. Trebuie să luăm în seamă întregul caracter al Celui care a voit-o și atunci putem discerne că este inevitabil ca Dumnezeu să pedepsească răul. Maclaren arată cum dragostea și dreptatea lui Dumnezeu împreună necesită mânuirea sabiei. Dragostea lui Dumnezeu nu poate decât să atragă și să mânuiască sabia. Ea este scoasă din teacă în interesul a tot ce este 'frumos și de bun renume'. Dacă Dumnezeu este Dumnezeu deloc și nu un diavol atotputernic, El trebuie să urască păcatul. Dragostea și dreptatea, care în cea mai adâncă analiză sunt una, trebuie să ducă la pedeapsă. Ar exista o umbră peste univers dacă nu ar face-o.
Considerați

Considerare

Maclaren arată apelul pasionat care își găsește răspunsul în lucrarea lui Hristos. Apelul pasionat din text, care altfel este zadarnic, își găsește satisfacția în mare măsură în lucrarea lui Hristos. În cele din urmă, Maclaren arată cum Dumnezeu oferă o cale prin purtarea de către Mântuitor a consecințelor păcatului. Dumnezeu nu se bucură de pedeapsă. El a oferit o cale. Hristos poartă consecința păcatului omului, simțământul înstrăinării, durerile și necazurile, moartea. El nu le poartă pentru Sine. Purtarea lor împlinește scopurile pe care le urmărește pedeapsa, exprimând ura divină față de păcat și supunând inima. Încrezându-ne în El, sabia nu cade asupra noastră. Într-o anumită măsură ea încă cade. Dar nu mai este o sabie pentru a lovi, ci un bisturiu pentru a provoca o rană vindecătoare. Iar cea mai rea pedeapsă nu cade asupra noastră. Sabia lui Dumnezeu a fost învelită în pieptul lui Hristos. Așadar, încredeți-vă în El, atunci veți avea 'îndrăzneală în ziua judecății'.
Răspunde

Răspuns

Unde în propria voastră viață simțiți tensiunea dintre dorul ca judecata să înceteze și recunoașterea mai adâncă că dreptatea lui Dumnezeu trebuie să acționeze? Cum schimbă adevărul că crucea lui Hristos învelește sabia pentru credincioși răspunsul vostru la dificultățile prezente? În ce mod practic puteți să vă rugați astăzi atât pentru înaintarea dreptății lui Dumnezeu, cât și pentru răspândirea milei Sale?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeule al tuturor națiunilor, stăm cu uimire înaintea judecăților Tale drepte rostite prin Ieremia, tremurând la sabia care cade asupra celor mândri, dar odihnindu-ne în îndurarea care le-a purtat pentru noi în Hristos. Prin Duhul Tău, păzește inimile noastre de necredință când nu putem urmări mâna Ta și ancorează nădejdea noastră atât de ferm în lucrarea împlinită a crucii, încât să umblăm astăzi în îndrăzneală sfântă și încredere. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →