Eterniseed › Curriculum › 1 Tesaloniceni
Sfințirea, Iubirea Frățească și Speranța Învierii
Deschidere
Al patrulea capitol este inima epistolei și trece prin trei mari teme: sfințenia vieții, iubirea fraților și speranța învierii. Pavel numește clar 'voia lui Dumnezeu, chiar sfințirea voastră', cheamă pe Tesaloniceni la o castitate care îi deosebește de păgânii care 'nu-L cunosc pe Dumnezeu', laudă iubirea lor frățească în timp ce îi îndeamnă să abunde și mai mult, și apoi ridică cortina asupra celei mai adânci mângâieri – că aceia care au adormit în Hristos nu sunt pierduți. Hrisostom, care a predicat patru omilii pe acest singur capitol, le adună pe toate sub un singur scop pastoral: să facă pe credincioși sfinți, să-i lege în iubire și să șteargă lacrimile celor care plâng, încheind cu însărcinarea lui Pavel – 'mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte.'
Citește
Citire
Citiți 1 Tesaloniceni 4 – îndemnul lui Pavel ca ei să abunde tot mai mult în umblarea care Îi place lui Dumnezeu; 'aceasta este voia lui Dumnezeu, chiar sfințirea voastră', ca ei să se ferească de desfrânare, fiecare posedându-și vasul în cinste și nu în patimă ca neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu; ca ei să se iubească unii pe alții, fiind 'învățați de Dumnezeu', totuși să abunde și mai mult; ca ei să caute să fie liniștiți, să-și vadă de treburile lor și să lucreze cu mâinile lor, umblând cinstit față de cei din afară; și apoi marea mângâiere – ca ei să nu se întristeze pentru cei ce au adormit ca aceia care nu au nădejde, căci dacă Iisus a murit și a înviat, tot așa Dumnezeu îi va aduce cu El pe cei ce au adormit în Iisus; cum Domnul va coborî cu un strigăt, cei morți în Hristos înviind întâi, iar cei vii fiind răpiți împreună cu ei în nori ca să-L întâmpine pe Domnul în văzduh, ca să fie pururea cu El; 'de aceea mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte.'
Studiu
Pavel numește sfințirea ca voia lui Dumnezeu, iar Hrisostom insistă că sfințenia este mai mult decât evitarea păcatului. A te întoarce de la rău este doar pragul; virtutea este mersul înainte spre bine:
Căci retragerea de la rău nu este suficientă pentru ajungerea la virtute, ci este un fel de cale și un început care duce la ea; totuși avem nevoie de mare râvnă.Apoi Pavel se întoarce la iubirea frățească și la lucrul cu mâinile – iar Hrisostom găsește în munca cinstită însăși o formă de iubire, deoarece lucrătorul este eliberat să dea mai degrabă decât să ia:
Căci este un semn al iubirii față de aproapele nostru nu a primi de la ei, ci a le împărtăși.Sfințenia, iubirea și munca cinstită nu sunt trei îndatoriri separate, ci o singură cale în sus: sufletul care se abține de la rău înaintează spre virtute, iar virtutea se revarsă în iubire care dăruiește.
Considerați
Considerare
Apoi Pavel ajunge la durerea care străpunge fiecare inimă omenească. El nu interzice întristarea; interzice întristarea fără nădejde 'a celorlalți, care nu au nădejde'. Pentru creștin, moartea este redenumită: nu moarte, ci somn, din care Domnul îi va trezi pe ai Săi. Hrisostom dezvăluie slava acelei zile, când cei vii nu-i vor întrece pe cei morți de mult, ci toți vor învia împreună ca să-L întâmpine pe Domn. Și întreabă de ce, dacă Hristos coboară la noi, ar trebui să fim răpiți la El – și răspunde că este omagiul cinstei, primirea pe care o cetate o dă regelui ei:
Suntem purtați pe carul Tatălui nostru.Abel, mort înaintea tuturor celorlalți, Îl va întâmpina pe Domn împreună cu cei vii ai ultimei zile, căci stricăciunea a zeci de mii de ani nu este nimic pentru puterea care îi învie pe morți 'într-o clipă'. De aceea capitolul se încheie nu în jale, ci în mângâiere reciprocă.
Răspunde
Răspuns
Auzi chemarea triplă a acestui capitol. Mai întâi, sfințirea: nu te mulțumi doar să eviți păcatul grosolan, ca și cum aceea ar fi sfințenia; 'retragerea de la rău' este doar începutul căii – înaintează, cu 'mare râvnă', spre virtutea reală. În al doilea rând, iubirea care dăruiește: lasă-ți munca să te elibereze nu să apuci, ci să împărtășești, căci este mai mult semnul iubirii a da aproapelui tău decât a primi. Și în al treilea rând, nădejdea: când stai la mormântul cuiva pe care îl iubești, nu ți se interzice să plângi, dar ți se interzice să plângi 'ca aceia care nu au nădejde'. Căci iubitul tău în Hristos nu este nimicit, ci doarme, iar același Domn care a înviat va coborî cu un strigăt și îi va învia – iar pe tine, dacă ești al Lui, te va 'răpi… ca să-L întâmpini pe Domnul'. Așa că ultimul cuvânt al lui Pavel aici nu este bocetul, ci misiunea: 'mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte'. Duceți acea mângâiere celor îndurerați.
Roagă-te
Rugăciune
O, Dumnezeule, a cărui voie este sfințirea noastră: nu mă lăsa să mă odihnesc în simpla evitare a răului, ci dă-mi râvnă să înaintez spre adevărata virtute; și lasă munca mea să mă elibereze să dau aproapelui meu mai degrabă decât să iau, ca iubirea să fie semnul vieții mele. Iar pentru toți cei care plâng, fii Dumnezeul mângâierii. Învață-ne să nu ne întristăm ca aceia care nu au nădejde, ci să știm că morții noștri iubiți doar dorm în Fiul Tău, care a murit și a înviat. Grăbește ziua când Domnul va coborî cu un strigăt, când cei morți în Hristos vor învia, iar noi care rămânem vom fi răpiți ca să-L întâmpinăm în văzduh și să fim pururea cu El. Până atunci, lasă-ne să ne mângâiem unii pe alții cu aceste cuvinte. Ție, Părinte, împreună cu Fiul Tău și cu Duhul Sfânt, fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →