Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 15 — cu Simeon
Deschidere
În cadențele măsurate ale căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de căldură exegetică alcătuită pentru Biserica Angliei. În trei cuvântări succesive despre Romani 15, Simeon urmărește chemarea apostolică la dragoste care se leapădă de sine, obligația de a căuta zidirea altuia și întinderea împărăției lui Hristos. Metoda sa rămâne mereu aceeași: desfășurarea răbdătoare a textului, aplicarea statornică la inimă și o ridicare finală a sufletului către Dumnezeul răbdării și al mângâierii. Intrăm în școala sa omiletică nu ca să admirăm pe predicator, ci ca să fim formați de cuvântul pe care îl slujește.
Citește
Citire
Să se audă textul sfânt în liniște. Romani 15 ne pune înainte pe cei tari purtând slăbiciunile celor slabi, mintea lui Hristos care nu și-a căutat propria plăcere și făgăduința că iudeul și neamurile vor slăvi împreună pe Dumnezeu cu o singură minte și o singură gură. Citiți capitolul întreg, lăsând îndemnurile sale măsurate și lanțul de mărturii din Vechiul Testament să se așeze în inimă înainte de a ne opri la expunerea lui Simeon.
Studiu
Simeon deschide prima cuvântare așezând înaintea adunării chemarea apostolică la dragostea care se leapădă de sine.
Versetele 1-3. CUVÂNTARE: 1919 DRAGOSTEA CARE SE LEAPĂDĂ DE SINE ÎNVĂȚATĂ Romani 15:1-3. Noi, care suntem tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne căutăm propria plăcere. Fiecare dintre noi să placă aproapelui său spre binele lui, spre zidire. Căci nici Hristos nu și-a căutat propria plăcere, ci, după cum este scris: 'Ocările celor ce te ocărau au căzut asupra mea'. În timp ce mulți abia dacă se opresc vreodată asupra ispășirii lui Hristos și asupra acelei neprihăniri pe care El a împlinit-o pentru răscumpărarea unei lumi pierdute, alții insistă asupra acestora aproape până la excluderea totală a oricăror alte subiecte. Dar apostolul Pavel, care cu siguranță nu era inferior nimănui în privința acelei doctrine fundamentale a Evangheliei — mântuirea prin credința în Domnul Isus —, se bucura totuși să-L înfățișeze pe Stăpânul său divin ca model și exemplu de sfințenie universală. În special în privința dragostei, el ne îndeamnă neîncetat 'să ne iubim unii pe alții, așa cum Hristos ne-a iubit'.El extrage apoi învățătura întemeiată pe exemplul lui Hristos.
Consultați toate înregistrările sfinte, tipurile și profețiile Vechiului Testament sau declarațiile uniforme ale Noului Testament, și mântuirea omului se va găsi a fi fost singurul scop al tot ceea ce El a făcut sau a suferit: 'Pe Cel ce n-a cunoscut păcatul, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El' — — —] Să trecem acum la considerarea, II. Învățătura întemeiată pe ea — Aceasta este îndoită: 1. Că și noi să nu ne căutăm propria plăcere — [Există o înclinație în oameni de a-și urma propriile înclinații, fără a lua în seamă ce efect ar putea avea purtarea lor asupra minții altora. Dar în niciun caz nu trebuie să fim vinovați de aceasta: este direct contrar dragostei, al cărei caracter invariabil este că 'nu caută ale sale'.Trecând la următoarea cuvântare, Simeon prezintă înălțimile la care credincioșii sunt chemați.
Versetele 5-6. CUVÂNTARE: 1920 PREFERAREA BINELUI ALTORA Romani 15:5-6. Acum, Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea să fiți cu un gând unii față de alții, după Hristos Isus: ca să-L slăviți pe Dumnezeu cu o singură minte și o singură gură, chiar pe Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. [Notă: O schiță dată extemporaneu unui tânăr prieten.] Pentru a-L slăvi pe Dumnezeu, trebuie să ne lepădăm de noi înșine spre folosul altora. În bisericile apostolice existau multe rele ce trebuiau îndreptate. Acestea veneau, în parte, din marea diversitate de stări din care convertiții fuseseră aduși să se unească unii cu alții într-o singură Biserică; dar veneau și, mai ales, din stricăciunile inimii omenești. Egoismul nu este propriu niciunei epoci sau locuri, ci se întinde prin toată rasa omenirii; iar a îndrepta aceasta este unul dintre marile obiective ale Evangheliei lui Hristos.
Considerați
Considerare
Simeon încheie prima cuvântare reflectând asupra întinderii adevăratei religii.
[Religia nu constă în noțiuni, nici măcar în fapte exterioare; ci în obiceiurile și dispozițiile minții: ea constă într-o supunere a sinelui în toate aspectele sale și într-o conformare a inimii la mintea care era în Hristos Isus. Și o! ce lume ar fi aceasta, dacă adevărata religie ar prevala universal! Unii au crezut că evlavia astfel exercitată ar stârni admirație în toți cei ce o văd: dar din nefericire știm contrariul: căci binecuvântatul nostru Domn a arătat-o în cea mai mare perfecțiune posibilă; și a fost cu atât mai mult urât din pricina strălucirii exemplului Său. Dar totuși există ceva în această purtare care își poartă propria dovadă cu sine; și nu putem decât să simțim că, cu cât ea prevalează mai mult, cu atât mai multă fericire trebuie să se răspândească în jurul nostru.În a doua cuvântare el îndreaptă pe ascultător către credincioșia legământului lui Dumnezeu ca singura sursă a unei astfel de unități.
Priviți-L deci ca pe Dumnezeul și Tatăl vostru al legământului; pledați cu El slava care va rezulta pentru Sine din exercitarea acestor haruri; și, în dependență de puterea Sa, ieșiți la împlinirea acestei datorii: 'Nu căutați lucrurile voastre'; 'prețuiți-i pe alții mai presus de voi înșivă'; 'nu căutați nici măcar propriul vostru folos', ca și cum ar fi despărțit de al altora, ci 'căutați folosul multora, ca ei să fie mântuiți'; și știți că cu cât vă lepădați mai mult de voi înșivă spre folosul altora, cu atât veți semăna mai mult cu Hristos și-L veți slăvi pe Dumnezeul vostru.
Răspunde
Răspuns
Unde, în tovărășia mea de acum, sunt invitat să port o slăbiciune mai degrabă decât să afirm o libertate? Cum ar putea mintea lui Hristos, care nu și-a căutat propria plăcere, să remodeleze o conversație pe care o aștept astăzi? În ce act concret de îngăduință aș putea da slavă vizibilă Dumnezeului răbdării și al mângâierii?
Roagă-te
Rugăciune
O, Dumnezeule al răbdării și al mângâierii, care ai pus înaintea Bisericii Tale modelul singurului Tău Fiu, dă-ne har ca să purtăm poverile unii altora, ca să fim cu un gând după Hristos Isus. Formează în noi acea dragoste care se leapădă de sine și care nu caută ale sale, ci zidirea aproapelui. Unește poporul Tău, ca să Te slăvim cu o singură minte și o singură gură pe Tine, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. Și pentru că numai Tu poți lucra în noi și să voim și să săvârșim după buna Ta plăcere, umple-ne cu Duhul prin care suntem schimbați în aceeași imagine, din slavă în slavă. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →