← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 41-42 — cu Maclaren

Psalmii 41-42Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea Psalmilor 41-42, Maclaren urmărește setea profundă a sufletului după Dumnezeul cel viu prin fiecare etapă a experienței umane. Cuvintele sale ne invită să recunoaștem acea dorință, fie inconștientă, fie trezită, și să-i găsim singura satisfacție adevărată în Hristos. În următoarele câteva minute vom asculta expunerea sa, îi vom considera forța și vom răspunde în rugăciune și reflecție.
Citește

Citire

Întoarceți-vă acum la Psalmii 41 și 42. Citiți capitolele încet, permițând strigătelor psalmistului de dor și încredere să răsune în propria inimă. Observați mișcarea de la necaz la speranță și pregătiți-vă să auziți cum Maclaren dezvăluie setea universală pe care acești psalmi o exprimă.
Studiu
Maclaren începe prin a plasa strigătul psalmistului în contextul uman mai larg. Era deprimat, pentru că era exclus de la semnele prezenței lui Dumnezeu; și pentru că era deprimat, se excludea pe sine de la realitatea prezenței. Și astfel a strigat cu un strigăt care nu este niciodată zadarnic: 'Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu!' Luate, așadar, în sensul lor original, cuvintele textului nostru se aplică doar acelui fenomen ciudat pe care îl numim depresie religioasă. Dar am îndrăznit să le iau într-un sens mai larg decât acela. Nu doar bărbații creștini sunt doborâți, ale căror suflete 'însetează după Dumnezeu'. Nu doar bărbații de pe pământ au sufletele însetate după Dumnezeu. Toți oamenii, pretutindeni, pot lua acest text ca al lor. Fiecare inimă omenească poate să-l rostească, dacă se înțelege pe sine. Dorul după 'Dumnezeul cel viu' aparține tuturor oamenilor. Frustrat, înăbușit, el supraviețuiește totuși. Inconștient, este cea mai adâncă nenorocire a noastră. Recunoscut, urmat, acceptat, este temelia celor mai înalte binecuvântări ale noastre. Maclaren identifică apoi dorul inconștient care marchează starea naturii. I. În primul rând, deci, există în fiecare om un dor inconștient și nesatisfăcut după Dumnezeu, și aceasta este starea naturii. Maclaren trece apoi la dorul conștient, dar imperfect, care definește starea harului. II. Există un dor conștient, imperfect, dar răspuns; și aceasta este starea harului – începutul religiei în sufletul unui om. Maclaren încheie progresia descriind dorul desăvârșit al stării de slavă. III. În cele din urmă, există un dor desăvârșit, desăvârșit satisfăcut; și aceasta este cerul.
Considerați

Considerare

Maclaren trasează contrastul veșnic dintre două feluri de sete. 'Cerul este un dor fără sfârșit, însoțit de o împlinire fără sfârșit – un dor care este fericire, un dor care este viață! Maclaren încheie cu invitația finală a Scripturii la apa vieții. Fratele meu! Lasă-mă să pun alături două spuse ale Scripturii: 'Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu' – 'Părinte Avraam! Trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba.' Sunt două seturi: una, dorul după Dumnezeu, care, satisfăcut, este cerul; alta, dorul după stingerea focurilor aprinse de sine și după o picătură din desfătările pierdute ale pământului ca să răcorească gâtlejul însetat, care, nesatisfăcut, este iadul. Apoi ascultă viziunea finală de pe pagina Scripturii: 'Mi-a arătat un râu curat din apa vieții, limpede ca cristalul, ieșind din tronul lui Dumnezeu și al Mielului.' Ni se arată nouă și nouă întreaga descoperire a lui Dumnezeu converge spre acea ultimă chemare puternică: 'Cel ce însetează să vină, și oricine voiește să ia apa vieții fără plată!'
Răspunde

Răspuns

Unde simțiți astăzi o sete nerecunoscută în propria viață? Cum a început deja Hristos să satisfacă dorurile descrise de Maclaren? Ce pas de încredere veți face ca dorința voastră după Dumnezeu să crească mai adânc în loc să rămână neliniștită?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule cel viu, venim înaintea Ta recunoscând setea care străbate fiecare inimă omenească. Învață-ne să recunoaștem dorul nostru pentru ceea ce este cu adevărat, o dorință după Tine singur. În Hristos ai deschis izvorul care nu seacă niciodată; atrage-ne să bem adânc și adesea. Unde dorințele noastre rămân nesatisfăcute, trezește-le din nou. Unde sunt deja împlinite, sporește capacitatea noastră de a primi mai mult din plinătatea Ta. Fie ca aceeași sete care marchează pământul să devină însăși bucuria cerului, până când vom sta satisfăcuți, dar mereu extinzându-ne în prezența Ta. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →