Eterniseed › Curriculum › Plângerile lui Ieremia
Severitatea pedepsirii: Varsă-ți inima ca apa
Deschidere
A doua plângere este cea mai întunecată. În timp ce prima a plâns peste cetatea singură, a doua stă sub mâna ridicată a lui Dumnezeu Însuși: 'Cum a acoperit Domnul pe fiica Sionului cu un nor în mânia Lui.' Templul este ars, sărbătorile uitate, altarul lepădat; 'legea nu mai este; proorocii ei nu mai au viziune de la Domnul'; bătrânii stau pe pământ și păstrează tăcerea. Fericitul Teodoret, sobrul Părinte al Răsăritului, refuză orice eschivare confortabilă: el insistă că toate acestea s-au întâmplat prin îngăduința lui Dumnezeu Însuși, că asprimea este reală și este dreaptă. Totuși, chiar aici, la fundul durerii, plângerea întoarce sufletul nu departe de Dumnezeu, ci spre El — 'varsă-ți inima ca apa înaintea feței Domnului.' Asprimea pedepsirii este chiar ușa prin care sufletul se întoarce.
Citește
Citire
Citește Plângerile 2 — Domnul în mânia Lui acoperind pe fiica Sionului cu un nor, doborând frumusețea lui Israel, înghițind palatele și cetățuile ei; arderea templului și încetarea sărbătorii și a sabatului; lepădarea altarului și a sanctuarului; zidul care lâncezește, porțile scufundate în pământ; 'împăratul ei și prinții ei sunt printre neamuri: legea nu mai este; proorocii ei nu mai au viziune de la Domnul'; bătrânii stând pe pământ în tăcere; copiii leșinând pe străzi de foame; proorocii mincinoși care au văzut lucruri deșarte și nebunești și nu au descoperit nelegiuirea ei; și chemarea: 'Scoală-te, strigă noaptea… varsă-ți inima ca apa înaintea feței Domnului.'
Studiu
Cel mai greu adevăr al celei de-a doua plângeri este a cui mână a făcut aceasta. Teodoret nu lasă sufletul să se ascundă în spatele sorții oarbe sau a simplei răutăți a vrăjmașului; cetatea a căzut pentru că pierduse harul care era adevărata ei putere și astfel a fost lăsată expusă:
Deoarece fusese lipsită de harul care o făcuse să înflorească, a devenit o pradă ușoară pentru dușmanii ei. Chiar și măcelul săvârșit de babilonieni în chiar templul, Teodoret învață, nu a fost o înfrângere a lui Dumnezeu, ci un lucru pe care El l-a îngăduit pentru pedepsirea unui popor care se făcuse vrăjmaș al Său:
Cuvântul profetic învață că toate acestea s-au întâmplat prin îngăduința lui Dumnezeu. Aceasta este asprimea pe care Părintele antiohian o numește fără ezitare — căci a o numi aspră înseamnă totodată a o numi dreaptă, iar a o numi dreaptă este primul pas al pocăinței:
Deoarece au păcătuit, i-a tratat ca pe niște vrăjmași.
Considerați
Considerare
De ce fusese îngăduită rana să se înfesteze atât de mult? Teodoret arată spre proorocii mincinoși, vocile netede care șopteau pace acolo unde nu era pace și astfel dezarmau sufletul înainte ca lovitura să cadă:
Căci proorocind lucruri plăcute au împiedicat pocăința și nu le-au îngăduit să părăsească marea lor fărădelege. Există o lingușire mai crudă decât orice asprime, căci ține un om adormit până când ruina vine peste el. Adevăratul prooroc plânge; proorocul mincinos liniștește. Iar când secerișul acelei mângâieri mincinoase vine, Teodoret lasă cetatea să mărturisească deșertăciunea a tot ceea ce muncise:
Munca mea, spune el, s-a dovedit zadarnică; căci am fost lăsat lipsit de toți pruncii mei. Aici este locul unde plângerea se întoarce în cele din urmă spre Dumnezeu: 'varsă-ți inima ca apa înaintea feței Domnului.' Sufletul care a simțit asprimea și a încetat să creadă lingușitorii nu mai are unde să meargă decât la Însuși Dumnezeu care l-a pedepsit — iar această întoarcere este întregul scop al durerii.
Răspunde
Răspuns
A doua plângere îndepărtează două mari eschivări. Prima este a da vina pe soartă sau pe vrăjmaș: Teodoret răspunde că ruina a venit prin îngăduința lui Dumnezeu, că cetatea, pierzând harul care era puterea ei, a rămas deschisă de la sine. A doua este glasul proorocului mincinos dinlăuntru — cel care, proorocind lucruri plăcute, ne ține departe de pocăință. Cărui lingușitor i-ai dat ascultare, celui care îți spune că nicio schimbare nu este necesară? Taci-l. Și apoi ia asprimea în serios, nu ca cruzime, ci ca dragostea costisitoare a unui Tată care nu te va lăsa să dormi spre ruină. Când tot ceea ce ai muncit s-a dovedit zadarnic, nu deznădăjdui și nu fugi de El — fă singurul lucru pe care plângerea îl poruncește: 'varsă-ți inima ca apa înaintea feței Domnului.' Același Dumnezeu a cărui mânie este atât de aspră este Acela căruia inima zdrobită poate fi vărsată, și El o primește.
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne, a cărui mână pedepsitoare este grea și ale cărui judecăți sunt drepte: nu voi da vina pe soartă nici pe dușmanii mei pentru pustiirea pe care am adus-o asupra propriului meu suflet, căci eu, lipsit de harul Tău, am devenit o pradă ușoară. Izbăvește-mă de proorocul mincinos dinlăuntru, de glasul lingușitor care proorocește lucruri plăcute și împiedică pocăința mea; să nu mă mai las pradă propriei mele fărădelegi. Învață-mă că asprimea Ta este dragostea unui Tată care caută întoarcerea mea, și când toată munca mea s-a dovedit zadarnică, să nu fug de Tine, ci să-mi vars inima ca apa înaintea feței Tale. Primește inima zdrobită pe care n-o vei disprețui și preface bocetul meu în bucuria refacerii; prin Hristos Dumnezeul nostru, care S-a pogorât în mormânt pentru noi și a înviat a treia zi, căruia împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt fie slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →