← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iudita

Iudita 9-10 — bazându-se pe Aquino (Summa II-II q.83 rugăciune + q.124 martiriu)

Iudita 9-10Sfântul Toma de Aquino — Summa Theologiae + Catena Aurea + Comentariu la Sentințe22 min
Deschidere
În relatarea din capitolele nouă și zece ale cărții Iudita, cititorul întâlnește o femeie a cărei rugăciune și acțiune ulterioară arată cooperarea ordonată a intelectului și voinței sub harul divin. Sfântul Toma de Aquino tratează rugăciunea în Summa Theologiae II-II q.83 ca pe un act prin care rațiunea prezintă cereri lui Dumnezeu, care singur le poate împlini după înțelepciunea Sa. Adresa lungă a Iuditei către Domnul urmează acest model prin amintirea faptelor anterioare ale lui Dumnezeu și plasarea propriei sale cereri în acea istorie. Disponibilitatea ei de a se expune pericolului mortal ilustrează în plus actul de fortitudine pe care Aquino îl examinează în II-II q.124, unde martiriul este prezentat ca cel mai înalt exercițiu al curajului deoarece mărturisește adevărul cu prețul vieții însăși. Narațiunea oferă astfel material concret pentru a reflecta asupra modului în care rugăciunea de cerere și rezistența statornică aparțin împreună în economia mântuirii.
Citește
Citește Iudita 9-10 în versiunea Douay-Rheims sau Catholic Public Domain Version. Observă cum capitolul nouă constă aproape în întregime dintr-o singură rugăciune susținută care începe cu lauda lucrărilor creatoare și răscumpărătoare ale lui Dumnezeu și trece la o cerere concretă pentru eliberarea Betuliei. Observă tranziția din capitolul zece unde Iudita încetează să vorbească și începe să acționeze: se scaldă, se unge, își aranjează părul și hainele, apoi pleacă cu slujnica ei, lăsând bătrânii la poartă. Acordă atenție în special referințelor repetate la 'mâna' lui Dumnezeu și la secretul care înconjoară planul ei, precum și la reacțiile santinelelor asiriene la sosirea ei.
Studiu

Studiază

Aquino explică în II-II q.83 a.5 că rugăciunea este oferită în mod potrivit și pentru alții deoarece caritatea extinde voința spre binele aproapelui; intercesiunea Iuditei pentru poporul ei se conformează deci acestei învățături. El notează în continuare în II-II q.83 a.15 că rugăciunea vocală servește atât la trezirea devoțiunii interioare cât și la a aduce onoare exterioară lui Dumnezeu; caracterul audibil al rugăciunii Iuditei împlinește acest scop dublu. Trecând la virtutea exercitată în misiunea ei, II-II q.124 prezintă martiriul ca pe un act de fortitudine care preferă adevărul divin vieții trupești. Iudita nu caută moartea dar acceptă posibilitatea ei, îndeplinind astfel aceeași specie de act pe care Aquino o plasează cel mai sus printre lucrările curajului. Harul care susține o astfel de fortitudine este conferit în principal prin sacramente. III q.65 enumeră cele șapte sacramente ca fiind canalele obișnuite prin care patima lui Hristos este aplicată credincioșilor, în timp ce III q.72 tratează confirmarea ca sacrament care întărește primitorul pentru lupta spirituală. Astfel rugăciunea și întreprinderea Iuditei pot fi citite ca o figură a sufletului întărit de harul sacramental pentru a întreprinde bunuri dificile. Exemplul ei arată de asemenea că rugăciunea, deși întotdeauna îndreptată spre Dumnezeu, poate include în mod legitim cererea de victorie asupra dușmanilor când cauza este dreaptă, deoarece Aquino permite cererea pentru bunuri temporale ordonate spre mântuire. Narațiunea unește deci dimensiunile speculative și practice ale vieții creștine: cunoașterea dreaptă a lui Dumnezeu exprimată în cerere și ordonarea dreaptă a pasiunilor prin fortitudine.
Considerați

Consideră

Rugăciunea Iuditei nu manipulează pe Dumnezeu ci își plasează cauza în istoria fidelității legământului Său, ilustrând astfel umilința pe care Aquino o cere de la fiecare petiționar. Împodobirea și plecarea ei nu sunt o etalare deșartă ci mijloacele exterioare prin care ea intră în sfera unde mărturia ei poate fi eficace. Același model apare ori de câte ori un credincios, întărit prin confirmare și susținut de rugăciune, întreprinde o lucrare care poate costa reputație sau siguranță. În astfel de momente virtutea teologală a speranței previne atât prezumția cât și disperarea, ținând sufletul fixat pe puterea lui Dumnezeu mai degrabă decât pe resursele vizibile. Cartea Iuditei oferă astfel o meditație concretă asupra modului în care virtuțile infuzate operează împreună sub mișcarea harului actual.
Răspunde
În ce circumstanță concretă ai putea imita modul Iuditei de a plasa o cerere în cadrul îndurărilor anterioare ale lui Dumnezeu? Cum te echipează sacramentul confirmării să accepți riscurile pe care fidelitatea le poate implica?
Roagă-te
O, Dumnezeule, care singur izbăvești poporul Tău din mâna asupritorului, ascultă rugăciunile noastre precum ai ascultat strigătul Iuditei și umple-ne de curaj ca să acționăm pentru eliberarea fraților noștri, încrezându-ne nu în podoaba sau planurile noastre, ci în puterea Ta suverană. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, întărește-ne în har ca să îndurăm orice încercare cu credință statornică și să slăvim numele Tău cel sfânt. Prin Hristos Domnul nostru. Amin.

Sfântul Toma de Aquino — Summa Theologiae + Catena Aurea + Comentariu la Sentințe · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →