Eterniseed › Curriculum › Marcu
Marcu 10 — cu Maclaren
Deschidere
Astăzi deschidem clasicul lui Alexander Maclaren, Expositions of Holy Scripture, despre capitolul 10 din Marcu. Dezvoltarea sa atentă a acestor întâlniri ne atrage în inima împărăției lui Hristos, unde încrederea copilărească întâlnește predarea costisitoare. Prin cuvintele sale, ascultăm din nou pe Domnul care primește pe cei mici și cheamă pe căutător să lase totul în urmă. Fie ca aceste perspective antice să planteze sămânță vie în mersul nostru prezent cu Isus.
Citește
Citire
Să citim acum capitolul 10 din Marcu cu încetineală și în rugăciune. Ascultă glasurile părinților care aduc copiii, întrebarea sinceră a tânărului bogat și pașii statornici ai Învățătorului spre Ierusalim. Lasă Duhul să scoată în evidență o frază care rămâne în inima ta în timp ce capitolul este citit cu glas tare.
Studiu
Maclaren începe prin a lua în considerare scena cu copiii aduși la Isus.
Este o imagine frumoasă: marele Mesia cu un copil în brațe. Nu ne-am putea gândi la Moise sau la Pavel într-o asemenea atitudine. Fără ea, ne-ar fi lipsit una dintre cele mai dulci, mai blânde și mai omenești trăsături ale caracterului Său; și cât de largă în efect a fost această faptă! Câte mame s-au aplecat asupra copilului lor cu o dragoste mai adâncă; câți părinți au simțit mai viu sfințenia încrederii; câte mame au fost atrase mai aproape de Hristos; și câți copilași și-au trezit dragostea copilărească față de El; câtă bunătate practică și jertfă nobilă pentru bunăstarea copiilor, câte instituții mari au izvorât cu adevărat din această unică faptă! Iar dacă ne întoarcem de la efectele ei la înțelesul ei, ea descoperă dragostea lui Hristos pentru copii: în latura ei omenească, ca parte a caracterului Său de om; în aspectul ei mai adânc, ca o descoperire a firii dumnezeiești. Ea îndreaptă greșelile dogmatice arătând limpede că, înainte de orice ceremonie sau de pocăință și credință, copilașii sunt iubiți și binecuvântați de El. Pruncii inconștienți, așa cum erau aceștia, au fost strânși în brațele și în dragostea Sa. Ea îndepărtează toate gândurile posomorâte și înfricoșătoare pe care oamenii le-au avut despre starea copilașilor.Maclaren examinează apoi însușirile copilăriei care aparțin împărăției.
'A unora ca aceștia este împărăția.' 'Dacă nu vă veți întoarce și nu veți deveni ca niște copilași', etc. Aceasta nu se referă la nevinovăție; căci, de fapt, copiii nu sunt nevinovați, după cum știu toți învățătorii și doicile, oricât ar spune poeții sentimentali. Nevinovăția nu este o calificare pentru intrarea în împărăție. Și totuși este adevărat că 'cerul ne înconjoară în pruncie' și că suntem mai departe de el decât atunci când eram copii. Nici nu înseamnă că copiii sunt în mod natural supuși ai împărăției, ci doar că trăsăturile caracteristice ale copilului sunt acelea pe care omul trebuie să le aibă pentru a intra în împărăție; că dispoziția lor firească este de felul pe care Hristos îl cere să fie îndreptat spre El; sau, cu alte cuvinte, că copilăria are o adaptare specială la creștinism. De pildă, ia dependența, încrederea, simplitatea, lipsa de conștiință de sine și docilitatea.Maclaren se îndreaptă apoi spre apropierea tânărului bogat și spre defectul ei ascuns.
Dar întrebarea lui a trădat defectul care otrăvea mult din ceea ce era drept și iubitor în el. Avea doar o noțiune superficială despre ce este 'bun', după cum arată atribuirea sa nepăsătoare a bunătății unuia despre care știa atât de puțin ca despre Isus și prin concepția sa că era o chestiune de fapte. Este prea sigur de sine; căci crede că este gata și în stare să facă toate faptele bune, dacă i se arată doar.Maclaren trece apoi la cererea hotărâtoare pe care Isus o pune asupra omului.
Dar dragostea lui Hristos este fermă și poate fi aspră. Ea nu reduce niciodată cerințele Sale ca să facă ucenicia mai ușoară. Dimpotrivă, atrage prin înălțarea lor și insistă cu cea mai mare strășnicie asupra predării celei mai grele. Aceasta este explicația cererii stringente pe care o face apoi. El a atins umflătura otrăvitoare ca cu un bisturiu ascuțit când a cerut predarea bogăției. Putem fi siguri că banii acestui om stăteau între el și viața veșnică. Dacă altceva ar fi fost ispita lui principală, acel ceva ar fi fost semnalat ca trebuind să fie dat. Nu se enunță aici un principiu general de purtare, ci o poruncă specifică determinată de caracterul individului. Nu toate bolile sunt tratate cu aceleași medicamente. Porunca este doar aplicarea de către Hristos a cerinței Sale largi: 'Dacă ochiul tău te face să te poticnești, scoate-l.' Principiul implicat este: predă ceea ce împiedică urmarea deplină a lui Isus. Când acea jertfă este făcută, vom fi în contact cu izvorul bunătății și vom avea viața veșnică, nu ca plată, ci ca dar.
Considerați
Cugetare
Maclaren încheie secțiunea arătând că viața veșnică trebuie primită ca dar.
Așa se aplică cuvintele de încheiere ale Domnului nostru în acest context, nu doar la întrebarea imediat anterioară a ucenicilor, ci pot fi luate ca marele adevăr transmis de întreaga întâmplare: eforturile omului nu-l pot pune niciodată în posesia vieții veșnice. El trebuie să aibă puterea lui Dumnezeu curgând în el dacă trebuie să fie astfel încât să poată intra în împărăție. Este germenele învățăturii ulterioare a lui Pavel: 'Darul lui Dumnezeu este viața veșnică.' Ceea ce nu putem face, Hristos a făcut pentru noi și face în noi. Trebuie să ne predăm Lui, să ne predăm pe noi înșine și să abandonăm ceea ce stă între noi și El, și atunci viața veșnică va intra în noi aici, iar noi vom intra în posesia ei desăvârșită dincolo.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața mea mai mă agăț de ceea ce Hristos îmi cere să eliberez? Cum ar putea încrederea copilărească să-mi remodeleze abordarea rugăciunii și ascultării astăzi? Ce predare concretă mă invită Duhul să fac în această săptămână?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Isuse, primește-ne ca pe niște copilași care venim cu mâinile goale la Împărăția Ta și îndepărtează orice piedică ce ne împiedică să Te urmăm. Prin Duhul Tău, fă să crească în noi o încredere care să ne ajute să renunțăm la idoli și să Te prețuim mai presus de toate, ca să putem merge cu Tine până la cruce și să primim viața veșnică ca darul Tău fără plată. Fă din inimile și casele noastre locuri unde alții să întâlnească primirea și harul Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →