← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Tesaloniceni

2 Tesaloniceni 1 — cu Ioan Calvin

2 Tesaloniceni 1Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra Scripturii continuă să ghideze credincioșii secole mai târziu. În comentariul său la capitolul 1 din 2 Tesaloniceni, Calvin atrage atenția asupra cuvintelor de încurajare ale apostolului Pavel în mijlocul persecuției. El arată cum credința și dragostea cresc împreună sub încercare și cum dreptatea lui Dumnezeu va îndrepta toate lucrurile într-o zi. Perspectivele lui Calvin ne invită să ne examinăm propria perseverență și speranță. Pe măsură ce ascultăm vocea lui astăzi, fie ca inimile noastre să fie mișcate să mergem mai departe în evanghelie cu o încredere proaspătă în întoarcerea lui Hristos.
Citește
Ia câteva clipe liniștite pentru a citi integral capitolul 1 din 2 Tesaloniceni. Observă salutul cald al lui Pavel, mulțumirea sa pentru credința și dragostea în creștere ale credincioșilor și cuvintele sale despre răbdare sub suferință. Fii atent la promisiunea întoarcerii lui Hristos și la contrastul dintre judecata pentru cei răi și slava pentru sfinți. Lasă pasajul să se așeze în inima ta înainte de a ne întoarce la reflecțiile lui Calvin.
Studiu

Studiază

Calvin începe prin a examina mulțumirea lui Pavel pentru tesaloniceni. 3 A mulțumi. El începe cu laudă, ca să aibă prilej să treacă la îndemn, căci în acest fel avem mai mult succes printre cei care au intrat deja pe cale, când, fără a trece sub tăcere progresul lor anterior, le reamintim cât de departe sunt încă de țel și îi stârnim să înainteze. Totuși, deoarece în epistola anterioară lăudase credința și dragostea lor, acum declară creșterea ambelor. Și, fără îndoială, aceasta este calea pe care trebuie să o urmeze toți cei evlavioși: să se cerceteze zilnic și să vadă cât au înaintat. Aceasta, deci, este adevărata laudă a credincioșilor: ei cresc zilnic în credință și dragoste. Când spune 'întotdeauna', vrea să spună că i se oferă constant prilej nou. Mulțumise deja lui Dumnezeu pentru ei. Spune că acum are din nou prilej, pe temeiul progresului zilnic. Totuși, când mulțumește lui Dumnezeu pentru aceasta, declară că atât creșterea, cât și începuturile credinței și dragostei vin de la El, căci dacă ar veni din puterea oamenilor, mulțumirea ar fi prefăcută sau cel puțin zadarnică. Mai departe, arată că înaintarea lor nu era măruntă sau obișnuită, ci foarte bogată. Cu atât mai rușinoasă este încetineala noastră, întrucât abia înaintăm un pas într-un timp îndelungat. Calvin consideră apoi lauda apostolului în biserici. 4 Încât noi înșine ne lăudăm cu voi. Nu putea să le dea o laudă mai mare decât spunând că îi pune înaintea altor biserici ca pildă, căci acesta este înțelesul acelor cuvinte: 'Ne lăudăm cu voi în fața altor biserici'. Căci Pavel nu se lăuda cu credința tesalonicenilor dintr-un spirit de ambiție, ci întrucât lauda lor putea fi un îndemn ca ei să se străduiască să-i imite. Totuși, nu spune că se laudă cu credința și dragostea lor, ci cu răbdarea și credința lor. De aici rezultă că răbdarea este rodul și dovada credinței. Aceste cuvinte trebuie, deci, explicate astfel: 'Ne lăudăm cu răbdarea care izvorăște din credință și mărturisim că ea strălucește cu prisosință în voi'; altfel contextul nu s-ar potrivi. Și, fără îndoială, nimic nu ne susține în necazuri ca credința; ceea ce este suficient de limpede din faptul că ne prăbușim cu totul de îndată ce promisiunile lui Dumnezeu ne părăsesc. De aceea, cu cât înaintează cineva mai mult în credință, cu atât va fi mai înzestrat cu răbdare pentru a îndura toate lucrurile cu tărie, după cum, pe de altă parte, moleșeala și nerăbdarea în adversitate arată necredința noastră; dar mai ales când trebuie îndurate persecuții pentru evanghelie, atunci se arată influența credinței. Pe tema judecății, Calvin scrie apoi. 5 O dovadă a dreptei judecăți a lui Dumnezeu. Fără a menționa explicația dată de alții, sunt de părere că adevăratul înțeles este acesta: nedreptățile și persecuțiile pe care le îndură oamenii nevinovați și evlavioși din partea celor răi și părăsiți arată limpede, ca într-o oglindă, că Dumnezeu va fi într-o zi judecătorul lumii. Iar această afirmație este cu totul opusă acelei noțiuni profane pe care obișnuim s-o avem ori de câte ori le merge bine celor buni și rău celor răi. Căci credem că lumea este condusă de simplă întâmplare și nu-i lăsăm lui Dumnezeu nicio cârmuire. De aici vine că nelegiuirea și disprețul pun stăpânire pe inimile oamenilor, după cum vorbește Solomon (Eclesiastul 9:3), căci cei care suferă ceva nemeritat aruncă vina fie pe Dumnezeu, fie nu cred că El se preocupă de treburile oamenilor. Auzim ce spune Ovidiu: 'Sunt ispitit să cred că nu există zei'. Ba mai mult, David mărturisește (Psalmul 73:1-12) că, deoarece vedea lucrurile într-o stare atât de tulbure în lume, era cât pe ce să-și piardă echilibrul, ca pe un loc alunecos. Pe de altă parte, cei răi devin mai îndrăzneți din pricina prosperității, ca și cum nu i-ar aștepta nicio pedeapsă pentru crimele lor; așa cum Dionisios, când făcea o călătorie prosperă, se lăuda că zeii îi favorizează pe cei sacrilegi. În fine, când vedem că cruzimea celor răi împotriva celor nevinovați umblă fără pedeapsă, simțul firesc conclude că nu există judecată a lui Dumnezeu, că nu există pedepse pentru cei răi, că nu există răsplată pentru dreptate.
Considerați

Cugetă

Calvin leagă aceste adevăruri de speranța judecății viitoare. De aceea, afirmația pe care o adaugă, că este drept ca Dumnezeu să rânduiască suferință etc., este temelia acestei învățături: Dumnezeu dă semne ale unei judecăți viitoare când se abține, pentru moment, de la exercitarea funcției de judecător. Și, fără îndoială, dacă lucrurile ar fi acum aranjate într-un mod suportabil, astfel încât judecata lui Dumnezeu să poată fi recunoscută ca fiind pe deplin exercitată, un asemenea aranjament ne-ar ține pe pământ. De aceea, Dumnezeu, ca să ne trezească la speranța unei judecăți viitoare, judecă acum lumea doar într-o anumită măsură. El dă, este adevărat, multe semne ale judecății Sale, dar o face într-un mod care ne silește să ne întindem speranța mai departe. Un pasaj cu adevărat remarcabil, care ne învață în ce fel trebuie ridicate mințile noastre deasupra tuturor piedicilor lumii, ori de câte ori suferim vreo adversitate: ca dreapta judecată a lui Dumnezeu să ni se înfățișeze în minte, ceea ce ne va ridica deasupra acestei lumi. Astfel, moartea va fi o imagine a vieții. Calvin încheie secțiunea reflectând la slăvirea lui Hristos în sfinți. 10 Când va veni ca să fie sfințit. Deoarece a vorbit până acum despre pedeapsa celor răi, se întoarce acum la cei evlavioși și spune că Hristos va veni ca să fie slăvit în ei; adică să-i lumineze cu slava Sa și ca ei să fie părtași la ea. 'Hristos nu va avea această slavă doar pentru Sine; ci ea va fi comună tuturor sfinților.' Aceasta este mângâierea supremă și aleasă a celor evlavioși, că atunci când Fiul lui Dumnezeu va fi arătat în slava împărăției Sale, îi va aduna pe ei în aceeași părtășie cu Sine. Există totuși un contrast implicit între starea prezentă în care credincioșii trudesc și suspină și acea restaurare finală. Căci acum sunt expuși ocărilor lumii și sunt priviți ca josnici și fără valoare; dar atunci vor fi prețioși și plini de demnitate, când Hristos va revărsa slava Sa asupra lor. Scopul acestui lucru este ca cei evlavioși să poată, ca și cum ar avea ochii închiși, parcurge scurta călătorie a acestei vieți pământești, având mințile mereu îndreptate spre viitoarea arătare a împărăției lui Hristos. Căci cu ce scop amintește de venirea Sa în putere, dacă nu ca ei să poată, în nădejde, sări înainte spre acea înviere fericită care este încă ascunsă?
Răspunde
Unde vezi dovezi ale credinței și dragostei în creștere în propria ta viață în această săptămână? Cum afectează promisiunea dreptei judecăți a lui Hristos felul în care înduri dificultățile prezente? În ce feluri poți trăi astăzi cu ochii ațintiți la slava care va fi descoperită când Hristos va reveni?
Roagă-te
Tată Suveran, înălțăm judecata Ta cea dreaptă care va fi descoperită într-o zi din cer cu îngerii puterii Tale, când Domnul Isus va veni să fie proslăvit în sfinții Săi și să fie minunat printre toți cei ce cred. Prin harul legământului Tău, întărește credința și dragostea noastră în mijlocul oricărei necazuri, ca să răbdăm cu răbdare și să fim socotiți vrednici de împărăția pentru care suferim. Fixează-ne inimile pe Hristos până în ziua aceea, spre lauda numelui Tău glorios. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →