← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Leviticul

Punerea mâinilor: Jertfa arderii-de-tot și Jertfa unică desăvârșită

Leviticul 1-2Întrebările despre Octateuh și Cărțile Regilor și Cronici ale Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)22 min
Deschidere
Leviticul începe cu legile jertfelor, iar Fericitul Teodoret de Cir — sobrul antiohian care citește Legea cu grijă atât pentru istoria ei cât și pentru învățătura ei ascunsă — răspunde la „locurile dificile” ale jertfei arderii-de-tot și ale jertfei de mâncare. De ce pune aducătorul mâinile pe capul victimei înainte ca aceasta să fie înjunghiată? Teodoret răspunde simplu: mâinile reprezintă faptele omului, și astfel el își pune propriile acțiuni pe jertfă. De ce trebuie ca fiecare victimă să fie fără pată și fără cusur, deși felurile și modurile diferă? Pentru că Legea învață fiecare formă de viață — fecioara și căsătoritul, bogatul și săracul, slujitorul și conducătorul — să rămână fără pată în propria sa stare. Și de ce este jertfa arderii-de-tot mistuită în întregime, în timp ce din celelalte jertfe unele părți merg la altar și altele la preoți? Teodoret deosebește jertfele după înțelesul lor: jertfa arderii-de-tot înseamnă o dăruire deplină, și astfel nimic din ea nu este reținut. Citirea simplă a antiohianului se deschide, fără încordare, spre taina pe care o mărturisește întreaga Biserică. Căci toate aceste multe jertfe — arderi-de-tot, de mâncare, pentru păcat, de pace — au fost „o umbră a bunurilor viitoare”, iar Epistola către Evrei învață că ele nu au putut niciodată să îndepărteze păcatele, ci au arătat dincolo de ele spre jertfa unică prin care Hristos „a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți” (Evrei 10:1, 14). Mâinile puse pe capul victimei sunt chipul faptelor noastre puse pe El care le-a purtat; jertfa arderii-de-tot, din care nimic nu este reținut, este figura dăruirii Sale depline și a dăruirii depline pe care ne-o cere în schimb.
Citește

Citire

Citește Leviticul 1–2 — Domnul îl cheamă pe Moise și dă legea jertfelor. Despre jertfa arderii-de-tot: „Dacă vreun om dintre voi aduce o jertfă Domnului… să aducă un mascul fără cusur… și să-și pună mâna pe capul jertfei arderii-de-tot; și va fi primit pentru el ca să facă ispășire pentru el.” Întreaga este mistuită pe altar: „și preotul va arde totul pe altar, ca o jertfă arsă, o jertfă adusă prin foc, de miros plăcut Domnului.” Apoi jertfa de mâncare: „Iar când va voi cineva să aducă o jertfă de mâncare Domnului, jertfa lui să fie din floare de făină; și să toarne untdelemn peste ea și să pună tămâie peste ea.” Domnul interzice aluatul și mierea, dar poruncește sarea: „Și fiecare prinos al jertfei tale de mâncare să-l dregești cu sare; și să nu lași să lipsească sarea legământului Dumnezeului tău de la jertfa ta de mâncare: cu toate jertfele tale să aduci sare.” Astfel, cele dintâi roade ale secerișului, fără pată și fără cusur, sunt aduse la altarul Domnului.
Studiu
Teodoret începe de unde începe rânduiala — cu mâna pusă pe capul victimei. Gestul nu este o ceremonie deșartă; el pune faptele proprii ale omului pe jertfă, căci mâna este unealta acțiunii: El poruncește aducătorului să-și pună mâinile pe victimă, ca pe propriile sale fapte, căci mâinile arată acțiunile omului; și pentru acestea aduce victima. Apoi întreabă de ce victimele, de orice fel și aduse în orice mod, trebuie să fie toate fără pată și fără cusur. Răspunsul ajunge dincolo de altar în fiecare chemare creștină, căci Legea învață fiecare formă de viață să-și păstreze propria rânduială neîntinată: Prin aceasta învață pe cei ce trăiesc fiecare formă de viață să rămână fără pată: pe cei ce îmbrățișează fecioria să trăiască după legile ei; pe cei ce își iau jugul căsătoriei să nu strice legătura ei prin tovărășia lor; pe cei ce preferă viața ascetică să păstreze rânduiala desăvârșirii. Și marchează deosebirea dintre jertfa arderii-de-tot și celelalte: în cele mai multe jertfe unele părți mergeau la altar și altele la preoți, dar jertfa arderii-de-tot nu era reținută în nicio parte: Dintre victime, în afară de arderile-de-tot, unele părți erau aduse pe altar și altele erau date preoților; de aceea dumnezeiescul Apostol a spus că ei împart cu altarul.
Considerați

Considerare

Citirea lui Teodoret despre victima fără pată și jertfa mistuită în întregime se îndreaptă, așa cum face întotdeauna citirea antiohiană, spre Hristos. Legea care cerea ca fiecare jertfă să fie fără pată și fără cusur pregătea un popor să recunoască jertfa unică care singură este cu adevărat fără pată — „un miel fără pată și fără cusur” (1 Petru 1:19) — iar jertfa arderii-de-tot, din care nimic nu era reținut, preînchipuia dăruirea de sine deplină a Domnului, care „S-a adus pe Sine fără pată lui Dumnezeu” (Evrei 9:14). Teodoret însuși învață că taurul marelui preot era ars în întregime, carnea și pielea și chiar gunoiul luate afară din tabără: a poruncit marelui preot care încălcase vreo lege să jertfească un vițel fără cusur, să aducă pe altar părțile deja pomenite și să ardă carnea, pielea și gunoiul afară din tabără. Epistola către Evrei citește exact acest semn al lui Hristos: „trupurile acelor animale… sunt arse afară din tabără. De aceea și Iisus, ca să sfințească poporul cu sângele Său, a pătimit afară din poartă” (Evrei 13:11–12). Astfel, multele jertfe din Levitic nu sunt un ritual uitat, ci o mare pregătire: fiecare a fost „o umbră a bunurilor viitoare”, și fiecare — mâna pusă pe cap, victima fără pată, jertfa din care nimic nu este reținut — arăta spre jertfa unică în care închinătorul este în cele din urmă desăvârșit și spre dăruirea deplină pe care acea jertfă o cere acum de la noi.
Răspunde

Răspuns

Învață din mâna pusă pe capul victimei ce cere închinarea ta de la tine. Teodoret învață că mâna reprezintă faptele omului și că aducătorul își pune chiar acțiunile pe jertfă. Așa că atunci când vii înaintea lui Dumnezeu, nu veni gol sau absent cu inima; adu-ți faptele, pune-le pe Hristos, adevărata jertfă, și lasă-L să poarte ceea ce tu nu ai putea purta niciodată singur. Învață de asemenea din victima fără pată. Legea cerea curăție fiecărui fel de jertfă pentru că învăța fiecare fel de viață — căsătoritul și cel necăsătorit, bogatul și săracul, slujitorul și cel cu autoritate — să-și păstreze propria rânduială neîntinată și fără pată. Oricare ți-ar fi starea, aceasta este chemarea ta: să rămâi fără pată în ea, credincios formei de viață pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Și învață, mai presus de toate, din jertfa arderii-de-tot, care nu era reținută în nicio parte. Dumnezeu nu cere o parte din tine. Așa cum Hristos S-a adus pe Sine întreg, fără să rețină nimic, tot așa cere ca tu „să-ți înfățișezi trupurile ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (Romani 12:1) — nu un colț al vieții tale predat în timp ce restul este reținut, ci întregul, pus cu totul pe altar, un miros plăcut al dăruirii depline Domnului.
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit în Lege ca mâinile să fie puse pe victima fără pată a arderii de tot, primește-ne pe noi care ne apucăm de Fiul Tău, Mielul fără cusur, Cel ce S-a adus pe Sine Însuși cu totul jertfă pe Cruce. Primește prin El viețile noastre ca jertfă vie și ne păstrează credincioși în toată rânduiala, ca să fim aflați plăcuți înaintea Ta. Amin.

Întrebările despre Octateuh și Cărțile Regilor și Cronici ale Fericitului Teodoret al Cirului (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →