Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni
2 Corinteni 10 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la 2 Corinteni 10 oferă o îndrumare statornică pentru oricine se confruntă cu opoziție în lucrare sau mărturie zilnică. Reflecțiile sale cumpătate scot în evidență modul în care apostolul Pavel și-a apărat chemarea fără mândrie sau răzbunare. Prin prisma lui Henry vedem echilibrul dintre blândețe și autoritate duhovnicească ce modelează și astăzi slujirea credincioasă. Această lecție ne invită să zăbovim asupra acestor perspective pentru ca ele să ne întărească propria hotărâre. Pe măsură ce parcurgem secțiunile, Duhul să aplice observațiile lui Henry împrejurărilor noastre actuale și să ne adâncească încrederea în puterea lui Hristos.
Citește
Citire
Acordă câteva clipe de liniște pentru a citi 2 Corinteni 10 în traducerea preferată. Observă contrastul dintre aparențele exterioare și adevărata autoritate duhovnicească. Lasă tonul de smerită îndrăzneală al capitolului să se așeze în inima ta. Când ai terminat, revino aici gata să explorezi comentariul lui Matthew Henry la același pasaj.
Studiu
Henry începe prin a examina felul blând și smerit al adresei apostolului.
I. Felul blând și smerit în care fericitul apostol se adresează corintenilor și cât de dornic este ca niciun prilej să nu i se dea să folosească asprime. 1. El li se adresează într-un mod foarte blând și smerit: Eu însumi, Pavel, vă rog, v. 1. Găsim, în introducerea acestei epistole, că l-a alăturat pe Timotei cu sine; dar acum vorbește doar pentru sine, împotriva căruia apostolii mincinoși își îndreptaseră în mod deosebit ocările; totuși, în mijlocul celor mai mari provocări, el arată smerenie și blândețe, din pricina blândeții și a smereniei lui Hristos, și dorește ca acest mare exemplu să aibă aceeași influență asupra corintenilor. Notă: Când ne aflăm ispitiți sau înclinați să fim aspri și severi față de cineva, trebuie să ne gândim la blândețea și smerenia lui Hristos, care s-au arătat în El în zilele trupului Său, în scopul lucrării Sale și în toate faptele harului Său față de sufletele sărace. Cât de smerit vorbește și acest mare apostol despre sine, ca unul care este de față slab printre ei! Așa vorbeau dușmanii lui despre el cu dispreț, și el pare să recunoască acest lucru; în timp ce alții gândeau josnic și vorbeau disprețuitor despre el, el avea gânduri smerite despre sine și vorbea smerit despre sine. Notă: Trebuie să fim conștienți de propriile slăbiciuni și să gândim smerit despre noi înșine, chiar și atunci când oamenii ne reproșează acestea.Henry dezvoltă apoi puterea propovăduirii apostolului ca război duhovnicesc.
1. Puterea propovăduirii sale, v. 3, 5. Aici observă, (1.) Lucrarea slujirii este un război, nu după trup într-adevăr, căci este un război duhovnicesc, cu vrăjmași duhovnicești și pentru scopuri duhovnicești. Și deși slujitorii umblă în trup sau trăiesc în trup și în treburile obișnuite ale vieții se poartă ca ceilalți oameni, totuși în lucrarea și războiul lor nu trebuie să se conducă după maximele trupului, nici nu trebuie să caute să placă trupului: acesta trebuie răstignit împreună cu patimile și poftele lui; trebuie omorât și ținut sub control. (2.) Doctrinele evangheliei și disciplina Bisericii sunt armele acestui război; și acestea nu sunt trupești: forța exterioară, așadar, nu este metoda evangheliei, ci convingerile puternice, prin puterea adevărului și blândețea înțelepciunii. Acesta este un argument bun împotriva persecuției din pricina conștiinței: conștiința este răspunzătoare numai înaintea lui Dumnezeu; și oamenii trebuie convinși spre Dumnezeu și datoria lor, nu mânați cu forța armelor. Și astfel armele războiului nostru sunt puternice sau foarte puternice; dovada adevărului este convingătoare și puternică. Aceasta este într-adevăr prin Dumnezeu sau datorită Lui, deoarece sunt instituțiile Lui și însoțite de binecuvântarea Lui, care face ca toată opoziția să cadă înaintea evangheliei Sale biruitoare. Putem observa aici, [1.] Ce opoziție se ridică împotriva evangheliei de către puterile păcatului și ale Satanei în inimile oamenilor. Necunoașterea, prejudecățile, poftele iubite sunt cetățuile Satanei în sufletele unora; închipuirile deșarte, raționamentele trupești și gândurile înalte sau mândrele concepții, în alții, se înalță împotriva cunoașterii lui Dumnezeu, adică prin aceste căi diavolul încearcă să țină oamenii departe de credință și ascultare față de evanghelie și să-și asigure stăpânirea asupra inimilor oamenilor, ca propria sa casă sau proprietate. Dar apoi observă, [2.] Biruința pe care o câștigă Cuvântul lui Dumnezeu. Aceste cetățui sunt dărâmate de evanghelie ca mijloc, prin harul și puterea lui Dumnezeu care o însoțesc ca pricină eficientă principală. Notă: Convertirea sufletului este biruința Satanei în acel suflet.Henry afirmă apoi legătura apostolului cu Hristos în mijlocul disputelor.
I. Legătura lui cu Hristos: Dacă cineva se încrede în sine că este al lui Hristos, și noi suntem ai lui Hristos, v. 7. S-ar părea din aceasta că adversarii lui Pavel se lăudau cu legătura lor cu Hristos ca slujitori și robi ai Lui. Acum apostolul raționează astfel cu corintenii: 'Să presupunem că este așa, îngăduind că ceea ce spun ei este adevărat (și să observăm că, într-o argumentare dreaptă, trebuie să îngăduim tot ce poate fi acordat în mod rezonabil și nu trebuie să socotim imposibil ca cei care diferă mult de noi să aparțină totuși lui Hristos, la fel ca noi), îngăduindu-le,' ar putea spune apostolul, 'ceea ce se laudă ei, totuși ei trebuie să îngăduie și aceasta nouă, că și noi suntem ai lui Hristos.' Notă, 1. Nu trebuie, prin îngăduințele cele mai milostive pe care le facem altora care diferă de noi, să ne tăiem pe noi înșine de la Hristos, nici să ne tăgăduim legătura cu El. Căci, 2. Este loc în Hristos pentru mulți; și cei care diferă mult unii de alții pot fi totuși una în El. Ar ajuta să vindece deosebirile ce sunt între noi dacă ne-am aminti că, oricât de siguri am fi că aparținem lui Hristos, totuși, în același timp, trebuie să îngăduim că și cei care diferă de noi pot aparține lui Hristos și de aceea trebuie tratați în consecință. Nu trebuie să socotim că noi suntem poporul și că nimeni nu aparține lui Hristos în afară de noi. Aceasta putem pleda pentru noi înșine, împotriva celor ce ne judecă și ne disprețuiesc, că, oricât de slabi am fi, totuși, așa cum ei sunt ai lui Hristos, tot așa suntem și noi: mărturisim aceeași credință, umblăm după aceeași rânduială, zidim pe aceeași temelie și nădăjduim aceeași moștenire.
Considerați
Cugetare
Henry încheie prin a avertiza împotriva auto-lăudării și îndreptând toată slava către Domnul.
V. El pare să se oprească în această chestiune, ca și cum ar fi vorbit prea mult în lauda sa. Acuzațiile nedrepte și reflectările dușmanilor săi făcuseră necesar să se justifice; și metodele greșite pe care le-au folosit i-au dat prilej bun să menționeze rânduiala mai bună pe care o observase: totuși îi este teamă de lăudăroșie sau de a-și lua vreo laudă sieși și de aceea menționează două lucruri care trebuie luate în seamă:—1. Cel ce se laudă să se laude în Domnul, v. 17. Dacă suntem în stare să stabilim reguli bune pentru purtarea noastră, sau să acționăm după ele, sau să avem vreun succes bun în aceasta, lauda și slava tuturor se datorează lui Dumnezeu. Slujitorii în mod deosebit trebuie să fie atenți să nu se laude în lucrările lor, ci să dea lui Dumnezeu slava lucrării lor și a succesului acesteia. 2. Nu cel ce se laudă pe sine este primit, ci acela pe care îl laudă Domnul, v. 18. Dintre toate lingușirile, lingușirea de sine este cea mai rea, iar auto-aprecierea este rareori mai bună decât lingușirea de sine și auto-înșelarea. În cel mai bun caz, auto-lăudarea nu este laudă, și de multe ori este la fel de nebunească și deșartă pe cât este de mândră; de aceea, în loc să ne lăudăm sau să ne lăudăm pe noi înșine, trebuie să ne străduim să ne încuviințăm înaintea lui Dumnezeu, iar încuviințarea Lui va fi cea mai bună laudă a noastră.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața ta simți tensiunea dintre blândețe și îndrăzneala necesară? Cum te-ar putea păzi compararea ta doar cu Hristos, mai degrabă decât cu alții, de mândrie? În ce domeniu te invită Domnul să lași ca încuviințarea Lui să conteze mai mult decât lauda omenească?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule plin de har, întărește-ne prin Duhul Tău să mânuim armele puternice prin Tine pentru dărâmarea întăriturilor și a oricărui gând înalt care se înalță împotriva cunoașterii lui Hristos. Păzește-ne de măsurarea de sine sau de lăudarea trupească, ca încrederea noastră să se odihnească numai în chemarea Ta și cuvintele noastre să slujească la zidirea altora în Evanghelie. Adu fiecare gând captiv ascultării Lui, spre slava Ta singură. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →