← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Tesaloniceni

2 Tesaloniceni 3 — cu Ioan Calvin

2 Tesaloniceni 3Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la 2 Tesaloniceni capitolul 3 oferă îndrumare constantă credincioșilor care navighează prin rugăciune, perseverență și conduită zilnică. În această lecție îl urmăm pe Calvin în timp ce parcurge verset cu verset instrucțiunile lui Pavel, evidențiind atât cererile apostolului cât și îndatoririle practice care decurg din credința evanghelică. Expunerea atentă a lui Calvin ne amintește că viața creștină este susținută de credincioșia lui Dumnezeu și exprimată în slujire ordonată și iubitoare. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale, suntem invitați să ne examinăm propriile rugăciuni, răspunsul nostru la opoziție și atitudinea noastră față de muncă și generozitate. Fie ca acest studiu să ne întărească hotărârea de a trăi cu credincioșie în timp ce așteptăm întoarcerea lui Hristos.
Citește

Citire

Luați câteva clipe de liniște pentru a citi 2 Tesaloniceni capitolul 3 în întregime. Ascultați cererile lui Pavel pentru rugăciune, încrederea sa în protecția lui Dumnezeu și îndrumările sale clare despre lene și dragostea frățească. Observați cum capitolul trece de la mijlocire la avertizare și în cele din urmă la încurajare. Lăsați cuvintele să se așeze înainte de a ne întoarce la expunerea lui Calvin.
Studiu
Calvin își deschide comentariul la capitolul 3 tratând cererea lui Pavel pentru rugăciune. 1 Rugați-vă pentru noi. Deși Domnul l-a ajutat cu putere și deși el îi întrecea pe toți ceilalți în râvna rugăciunii, totuși nu disprețuiește rugăciunile credincioșilor, prin care Domnul voiește să fim ajutați. Ni se cuvine, după exemplul său, să dorim cu ardoare acest ajutor și să-i îndemnăm pe frații noștri să se roage pentru noi. La versetul 3 Calvin se îndreaptă spre asigurarea credincioșiei lui Dumnezeu. 3 Dar Dumnezeu este credincios. Fiindcă era posibil ca mințile lor, influențate de rapoarte nefavorabile, să ajungă să nutrească unele îndoieli cu privire la slujirea lui Pavel, după ce i-a învățat că credința nu se găsește întotdeauna la oameni, el îi cheamă acum înapoi la Dumnezeu și spune că El este credincios, ca să-i întărească împotriva tuturor uneltirilor oamenilor, prin care vor căuta să-i clatine. 'Ei, într-adevăr, sunt trădători, dar în Dumnezeu este un sprijin cu totul sigur, ca să nu vă clătinați.' El îl numește pe Domnul credincios, întrucât El rămâne statornic în scopul Său până la sfârșit, menținând mântuirea poporului Său, îi ajută la timp și nu-i părăsește niciodată în primejdii, ca în 1 Corinteni 10:13, Calvin trece apoi la îndreptarea purtării dezordonate începând cu versetul 6. El trece acum la îndreptarea unei greșeli anume. Fiindcă erau unii leneși și în același timp curioși și vorbăreți, care, ca să-și câștige traiul pe cheltuiala altora, rătăceau din casă în casă, el interzice ca lenea lor să fie încurajată prin îngăduință și învață că aceia trăiesc cu sfințenie care își procură cele necesare vieții printr-o muncă cinstită și folositoare. Și în primul rând, el aplică numele de persoane dezordonate nu celor care au o viață destrăbălată sau ale căror caractere sunt pătate de crime flagrante, ci persoanelor leneșe și fără valoare, care nu se îndeletnicesc cu nicio îndeletnicire cinstită și folositoare. Căci aceasta este cu adevărat ataxia (dezordine) — a nu lua în considerare scopul pentru care am fost făcuți și a ne rândui viața cu vedere la acel scop, în timp ce numai atunci când trăim potrivit regulii prescrise nouă de Dumnezeu viața aceasta este cuvenit rânduită. Lăsați deoparte această rânduială și nu este decât confuzie în viața omenească. Acest lucru este de asemenea demn de remarcat, ca nu cumva cineva să găsească plăcere în a se exercita în afara unei chemări legitime de la Dumnezeu: căci Dumnezeu a deosebit în așa fel viața oamenilor, încât fiecare să se ostenească pentru folosul altora. El, deci, care trăiește numai pentru sine însuși, astfel încât să nu fie de niciun folos rasei omenești, ba mai mult, este o povară pentru alții, neajutând pe nimeni, este pe bună dreptate socotit a fi ataktos (dezordonat). De aceea Pavel declară că astfel de persoane trebuie îndepărtate din societatea credincioșilor, ca să nu aducă ocară asupra Bisericii.
Considerați

Considerare

Calvin leagă raritatea adevăratei credințe de prezența opoziției în biserică. Pentru a arăta, deci, că nu fără temei și nu fără un motiv bun se temea de certuri cu oameni răi și perversi, el spune că credința nu este comună tuturor, pentru că cei răi și osândiți sunt întotdeauna amestecați cu cei buni, ca neghina cu grâul bun. (Matei 13:25.) Și acest lucru trebuie să fie ținut minte de noi ori de câte ori avem necazuri din partea unor persoane rele, care totuși doresc să fie socotite ca aparținând societății creștinilor — că nu toți oamenii au credință. Ba mai mult, când auzim în unele cazuri că Biserica este tulburată de facțiuni josnice, să fie aceasta un scut pentru noi împotriva unor astfel de ofense; căci nu doar că vom face rău învățătorilor evlavioși, dacă ne îndoim de credincioșia lor ori de câte ori dușmanii dinăuntru le fac rău, dar credința noastră va șovăi din când în când, dacă nu ținem minte că printre cei care se laudă cu numele de creștini sunt mulți care sunt trădători. Calvin încheie secțiunea aplicând învățătura la generozitatea continuă față de cei nevoiași. 13 Iar voi, fraților. Ambrozie este de părere că aceasta este adăugat ca nu cumva cei bogați să refuze, într-un spirit zgârcit, să-și dea ajutorul celor săraci, pentru că i-a îndemnat să mănânce fiecare pâinea sa. Și, fără îndoială, vedem cât de mulți sunt necuvenit de ingenioși în a prinde un pretext pentru inumanitate. Hrisostom explică astfel — că persoanele leneșe, oricât de drept ar fi ele condamnate, trebuie totuși ajutate când sunt în nevoie. Eu sunt pur și simplu de părere că Pavel a avut în vedere să prevină o pricină de poticnire, care ar putea izvorî din lenea câtorva. Căci de obicei se întâmplă ca aceia care sunt altfel deosebit de gata și treji pentru binefacere să devină reci văzând că și-au risipit favorurile îndreptându-le greșit. De aceea Pavel ne îndeamnă ca, deși sunt mulți care nu merită, în timp ce alții abuzează de dărnicia noastră, să nu încetăm din această pricină să-i ajutăm pe cei care au nevoie de ajutorul nostru. Avem aici o afirmație demnă de observat — că oricât de mult ingratitudinea, morocănosul, mândria, aroganța și alte dispoziții nepotrivite din partea celor săraci ar putea avea tendința de a ne supăra sau de a ne descuraja, dintr-un sentiment de oboseală, trebuie totuși să ne străduim să nu încetăm niciodată să țintim a face binele.
Răspunde

Răspuns

1. Cum modelează accentul lui Calvin pe rugăciune felul în care aduceți nevoile lucrătorilor evangheliei înaintea lui Dumnezeu? 2. În ce feluri v-ar putea păzi amintirea că 'nu toți au credință' de descurajare atunci când apare opoziția? 3. Unde vă invită Domnul la o mai mare sârguință în muncă sau generozitate astfel încât alții să nu fie împovărați?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule credincios, care singur întemeiezi și păzești poporul Tău împotriva celui rău, întărește-ne prin harul Tău suveran ca să ne rugăm cu ardoare pentru înaintarea Evangheliei și să rămânem statornici când credința pare rară. Dă-ne inimi voitoare să lucrăm cu sârguință, să împărtășim cu generozitate și să nu obosim în a face binele, ca viețile noastre să reflecte rânduiala și dragostea care cinstesc credincioșia legământului Tău până la întoarcerea lui Hristos. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →