← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Babel și chemarea lui Avraam: Geneza 11 și 12

Geneza 11-12Omilii la Prima Epistolă a lui Ioan de Fericitul Augustin de Hipona21 min
Deschidere
Două călătorii stau în centrul acestor capitole și ele merg în direcții opuse. În Geneza 11 întreg pământul, de o singură limbă, se adună pe câmpia Șinearului ca să zidească un turn al cărui vârf va ajunge la cer — o urcare prin mândrie, risipită de Dumnezeu într-o îngăimare de limbi. În Geneza 12 un singur bătrân numit Avraam primește porunca să plece departe și afară, să lase țara, rudenia și casa tatălui său pentru un ținut pe care nu l-a văzut niciodată — o călătorie a ascultării care va deveni binecuvântare pentru toate familiile pământului. Deoarece marii comentatori răsăriteni ai Genezei — Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Efrem Sirul — supraviețuiesc doar în traduceri moderne încă protejate de drepturi de autor, călăuza noastră aici este Fericitul Augustin din Hippo (354–430), marele Părinte al Apusului pe care Biserica Ortodoxă îl cinstește ca *Fericit* Augustin, care citește aceste capitole într-o cheie pe care întreaga Biserică nedespărțită a primit-o. El așază cele două călătorii una lângă alta: Babel, cetatea confuziei zidită împotriva lui Dumnezeu; și Avraam, pelerinul chemat de Dumnezeu, în care cetatea lui Dumnezeu începe să fie 'mai vizibilă'. Între turnul care se prăbușește și patriarhul rătăcitor stă întreaga deosebire dintre mândrie și credință.
Citește

Citire

Citește Geneza 11–12 — limba cea una a întregului pământ, câmpia Șinearului, cărămida și smoala, și hotărârea de a zidi o cetate și un turn 'și să ne facem un nume'; Domnul coborând, încurcând vorbirea lor și risipindu-i, astfel încât locul a fost numit Babel. Apoi linia lui Sem se îngustează până la Terah, care îi ia pe Avraam și pe Sarai și pe Lot din Urul Caldeilor spre Canaan și se așază în Haran. Și apoi marea chemare: 'Ieși din țara ta… și voi face din tine un neam mare… și în tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului'. Avraam pleacă la șaptezeci și cinci de ani, ajunge în Canaan și la Sihem primește făgăduința — 'Seminției tale voi da acest pământ'.
Studiu
Fericitul Augustin se oprește asupra nebuniei ziditorilor — nu că au ridicat pietre, ci că le-au ridicat împotriva lui Dumnezeu. El răspunde mândriei lor semețe cu o singură frază care răstoarnă întregul proiect: Calea sigură și adevărată spre cer este făcută de smerenie, care înalță inima spre Domnul, nu împotriva Lui. Iar pedeapsa s-a potrivit exact cu fapta. Limba, care fusese unealta conspirației lor mândre, a devenit unealta pieirii lor — După cum limba este unealta dominației, în ea a fost pedepsită mândria — astfel încât, printr-o dreptate potrivită, omul, care nu a vrut să-L înțeleagă pe Dumnezeu când El a dat poruncile Sale, să fie neînțeles când el însuși dădea ordine. Cetatea mândră și-a câștigat chiar numele: Această cetate, care a fost numită Confuzie, este aceeași cu Babilonul. Totuși, chiar aici harul a păstrat o rămășiță; în familia lui Eber limba originară a omenirii a fost cruțată de pedeapsa confuziei, căci mai era încă casa lui Eber în care a supraviețuit limba primitivă a neamului.
Considerați

Considerare

De la neamurile risipite Fericitul Augustin se întoarce la singura familie în care închinarea adevăratului Dumnezeu a supraviețuit. El marchează potrivirea adâncă ca limba sfântă să fie a lui Avraam însuși: Nici nu este fără însemnătate că aceasta este limba pe care Avraam a păstrat-o; și că, într-o lume înecată în idolatrie, Familia lui Terah, din care se trăgea Avraam, a fost singura în care a supraviețuit închinarea adevăratului Dumnezeu. Cu Avraam istoria cetății lui Dumnezeu își ridică capul — Să cercetăm acum înaintarea cetății lui Dumnezeu din vremea patriarhului Avraam, din al cărui timp ea începe să fie mai vizibilă. Iar chemarea către el purta două făgăduințe, nu una. Fericitul Augustin le deosebește: Trebuie observat acum că două lucruri sunt promise lui Avraam — pământul pentru neamul său, dar cealaltă mult mai aleasă, nu despre sămânța trupească, ci despre cea duhovnicească — făgăduința prin care el este tatăl, nu al unui singur neam israelit, ci al tuturor neamurilor care urmează urmele credinței sale.
Răspunde

Răspuns

Babel și Avraam sunt cele două cetăți care se mai zidesc și astăzi, iar tu aparții uneia dintre ele după direcția inimii tale. Babel urcă ca să-și facă sieși un nume; cetatea pelerină ascultă și lasă pe Dumnezeu să facă numele. Observă diagnosticul Fericitului Augustin: ziditorii nu au căzut pentru că au ajuns prea sus, ci pentru că au ajuns împotriva lui Dumnezeu în loc să ajungă spre El. Mândria și rugăciunea pot purta aceeași postură — amândouă înalță — dar una înalță inima spre Domnul, iar cealaltă împotriva Lui. Și ascultă ce a cerut Dumnezeu de la Avraam. Porunca 'Ieși' a fost, spune Fericitul Augustin, nu doar ca să-și miște trupul, ceea ce făcuse deja, ci ca să-și smulgă sufletul de la nădejdea întoarcerii. Aceasta este chemarea și acum: să urmăm urmele credinței lui Avraam, părăsind în urmă țara vechilor noastre siguranțe, și să lăsăm pe Dumnezeu să scrie în noi binecuvântarea prin care toate familiile pământului sunt binecuvântate în Hristos. Căci Răsăritul creștin aude în această credință nu o simplă hotărâre juridică rostită asupra noastră de departe, ci începutul comuniunii cu Dumnezeul cel viu — libertatea noastră și harul Său mișcându-se împreună, sinergia pe care Părinții Răsăriteni o învață, pe drumul spre asemănarea cu El, până când devenim 'părtași ai firii dumnezeiești' (2 Petru 1:4).
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Dumnezeul nostru, care ai risipit pe cei mândri ce au zidit împotriva Ta și l-ai chemat pe smeritul Avraam să umble înaintea Ta prin credință: smulge sufletele noastre de la orice Babel pe care ni-l zidim nouă înșine, de la turnurile pe care le ridicăm ca să ne facem un nume. Fă ca inimile noastre să fie înălțate spre Tine, și niciodată împotriva Ta, pe calea smereniei care singură este drumul sigur și adevărat spre cer. Dă-ne credința lui Avraam, care a părăsit țara sa la cuvântul Tău și a mers spre un ținut pe care nu-l văzuse, încrezându-se în făgăduința Ta. Și numără-ne printre toate neamurile care urmează urmele credinței sale, ca în Hristosul Tău toate familiile pământului să fie binecuvântate. Ție, Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Omilii la Prima Epistolă a lui Ioan de Fericitul Augustin de Hipona · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →