← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa

Babilonul, desfrânata, și Mielul, Domn al domnilor

Apocalipsa 17Comentariu la Apocalipsă de Sfântul Andrei al Cezareei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)21 min
Deschidere
Unul dintre cei șapte îngeri care țineau cupele vine acum să-i arate lui Ioan 'judecata desfrânatei celei mari' — o femeie așezată pe o fiară stacojie, aurită și împodobită cu nestemate, ținând în mână un pahar de aur plin de urâciuni, beată de sângele sfinților. Este una dintre cele mai tulburătoare imagini din toată Scriptura, iar de-a lungul veacurilor cititorii s-au grăbit să o lege de un singur oraș sau de un singur imperiu. Sfântul Andrei din Cezareea este mai răbdător și mai cumpătat. El cunoaște pe învățătorii mai vechi care au văzut aici Roma antică pe cele șapte coline ale sale; el cântărește cu grijă candidații; dar citește viziunea mai presus de toate ca chipul oricărei puteri pământești care se desfrânează de la Dumnezeu și este beată de sângele celor sfinți. Și nu lasă niciodată desfrânatei ultimul cuvânt. Adevăratul centru al capitolului nu este Babilonul, ci Mielul care a fost junghiat și totuși domnește — 'Domn al domnilor și Împărat al împăraților' — în fața căruia toți împărații pământului, cu toată furia lor, nu sunt decât o alianță trecătoare, curând desfăcută.
Citește

Citire

Citește Apocalipsa 17 — îngerul îl duce pe Ioan 'în Duhul într-un pustiu' și el vede o femeie pe o fiară stacojie 'plină de nume de hulă, având șapte capete și zece coarne'. Ea este îmbrăcată în purpură și stacojiu, împodobită cu aur și mărgăritare, ținând 'un pahar de aur… plin de urâciuni'; pe fruntea ei este scris 'Taină, Babilonul cel mare, mama desfrânatelor'. Ea este 'beată de sângele sfinților' și Ioan se miră. Îngerul explică taina: fiara 'a fost și nu este și este gata să se ridice din adânc și să meargă la pierzare'; cele șapte capete sunt 'șapte munți' și 'șapte împărați'; fiara însăși este 'al optulea și este dintre cei șapte'; cele zece coarne sunt zece împărați care 'primesc stăpânire… pentru un ceas cu fiara'. 'Aceștia vor face război cu Mielul și Mielul îi va birui, căci El este Domn al domnilor și Împărat al împăraților; și cei cu El sunt chemați și aleși și credincioși.' Apele sunt 'popoare și mulțimi și neamuri și limbi'; cele zece coarne 'vor urî desfrânata și o vor face pustie'; iar 'femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împărații pământului'.
Studiu
Sfântul Andrei refuză graba spre o singură identificare. El consemnează vechea interpretare — Roma antică pe cele șapte coline ale sale — dar, citind 'după șirul celor spuse', el lărgește perspectiva la întregul tipar al stăpânirii lumești care se împotrivește lui Dumnezeu: Noi însă, călăuziți de șirul celor spuse, socotim că aceasta însemnează împărăția pământească cea universală, ca într-un singur trup, sau cetatea care va domni până la venirea lui Antihrist. Fiara stacojie de sub ea, Andrei o citește ca pe diavolul însuși — căci desfrânata se sprijină pe o putere ucigașă și devine împreună-lucrătoare cu el în hulă: A văzut-o șezând pe o fiară stacojie pentru că, din pricina faptelor ei celor rele, se odihnește pe diavolul, care se bucură de ucidere și de sânge, și astfel devine împreună-lucrător cu apostatul în hulele împotriva lui Dumnezeu. Iar fiara care 'a fost și nu este și este gata să se ridice din adânc', Andrei o identifică cu Satana, biruit prin Cruce și ridicându-se din nou la sfârșit prin Antihrist: Această fiară este Satana, care, fiind junghiat prin Crucea lui Hristos, se spune că va trăi din nou la sfârșitul lumii, lucrând prin Antihrist prin semne și minuni înșelătoare spre lepădarea Crucii.
Considerați

Considerare

Împotriva acestei puteri adunate — desfrânata, fiara, cele șapte capete, cei zece împărați de un gând — stă Mielul, iar Sfântul Andrei lasă contrastul să poarte nădejdea capitolului. Cei zece împărați 'vor face război cu Mielul și Mielul îi va birui'; iar Andrei explică de ce aceasta nu este o luptă, căci Mielul junghiat nu și-a părăsit niciodată suveranitatea prin întrupare și o împărtășește cu ai Săi: Dar ei vor fi biruiți de Mielul lui Dumnezeu, junghiat pentru noi; căci împărăția și domnia peste toate nu I-a fost luată prin faptul că S-a făcut om, ca să-i facă și pe cei aleși părtași ai împărăției Sale. Observă tovărășia numită împreună cu Mielul biruitor — 'chemați și aleși și credincioși' — trei cuvinte care descriu nu o cetate întărită, ci un mod de viață. Iar Andrei se minunează de ciudata purtare de grijă prin care însăși puterile răului se întorc unele împotriva altora: diavolul care se bucură de neînțelegere este silit să dea învoire celor zece coarne apostate doar ca să distrugă desfrânata pe care au slujit-o. cum cel ce se bucură pururea de neînțelegere va da învoire celor zece coarne apostate. Chiar și mânia celor răi este îndreptată, la urmă, spre împlinirea cuvintelor lui Dumnezeu.
Răspunde

Răspuns

Este ispititor, citind acest capitol, să ne cheltuim toată energia ghicind care cetate, care imperiu, care putere prezentă este desfrânata. Sfântul Andrei ne întoarce cu blândețe de la aceasta. El a cântărit candidații și a concluzionat că femeia este, în cele din urmă, orice stăpânire 'care s-a desfrânat de la poruncile dumnezeiești' — iar întrebarea nu este care dintre ele este acolo, afară, ci dacă paharul ei este în propria noastră mână. Desfrânata oferă un pahar de aur: bogăție, lux, dulceața faptelor rele 'înainte de a fi gustate'. Ea este frumoasă și este ucigașă. A 'ieși din ea' — cum va striga capitolul următor — începe acum, prin a refuza băutura ei. Iar răspunsul mai adânc este să-ți fixezi credincioșia acolo unde Andrei o fixează pe a noastră: pe Mielul care a fost junghiat și domnește, 'Domn al domnilor și Împărat al împăraților'. Toată puterea confederată a lumii se ține împreună doar 'un ceas'; împărăția Mielului este veșnică. Alege, deci, să fii printre cei numiți cu El — 'chemați și aleși și credincioși' — și lasă imperiul desfrânatei să treacă în timp ce tu aparții Împărăției care nu piere.
Roagă-te

Rugăciune

O, Mielule al lui Dumnezeu, junghiat pentru noi, care nu Ți-ai părăsit suveranitatea prin faptul că Te-ai făcut om, ci domnești ca Domn al domnilor și Împărat al împăraților: izbăvește-ne, Te rugăm, de paharul de aur al desfrânatei celei mari — de dragostea de bogăție nedreaptă, de dulceața păcatului înainte de a fi gustat, de orice tovărășie cu puterile care se desfrânează de la poruncile Tale. Fă-ne dintre cei chemați și aleși și credincioși, care stau cu Tine împotriva furiei adunate a lumii; și când orice stăpânire pământească ce s-a lăudat un ceas este făcută pustie, numără-ne printre cetățenii cetății cerești, Ierusalimul cel de sus, în care Tu Însuți vei fi totul în toate. Pune înaintea noastră bucuria bunurilor veșnice pregătite de la întemeierea lumii, ca, slujindu-Te aici cu credincioșie și cu înțelepciune, să ne bucurăm acolo în veci. Căci Tu ești Mântuitorul și Răscumpărătorul sufletelor noastre, Hristoase, și Ție Îți înălțăm slavă și stăpânire, împreună cu Tatăl Tău și cu Duhul cel prea-sfânt și de viață dătător, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Comentariu la Apocalipsă de Sfântul Andrei al Cezareei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →