Eterniseed › Curriculum › Mica
Mica 3-4 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la capitolele 3 și 4 din Mica ne invită la o examinare profundă a conducerii și a adevărului profetic. Cu claritatea sa caracteristică și reverența față de Scriptură, Calvin urmărește mustrarea Domnului adresată conducătorilor corupți și învățătorilor falși. Cuvintele sale ne amintesc că Dumnezeu îi ține pe cei în autoritate la un standard mai înalt de dreptate și integritate. Pe măsură ce ascultăm, suntem atrași să considerăm cum aceste avertismente antice mai vorbesc încă bisericii și fiecărei inimi încredințate cu influență. Fie ca expunerea lui Calvin să ne deschidă ochii la mila și sfințenia lui Dumnezeu.
Citește
Pregătește-ți inima să asculte cuvântul Domnului prin Mica. Pe măsură ce citești capitolele 3 și 4, ascultă contrastul dintre conducerea coruptă și promisiunea înălțării viitoare a Sionului. Lasă textul să se așeze în duhul tău, observând atât avertismentele împotriva nedreptății, cât și speranța restaurării. Cere Duhului să facă pasajul viu și activ pentru tine astăzi.
Studiu
Studiază
Calvin începe prin a stabili contextul pentru cuvântarea profetului.
Profetul în acest capitol atacă și mustră aspru pe cei mai de seamă bărbați, precum și pe învățători; căci amândoi erau dedați la lăcomie și cruzime, la jaf și, pe scurt, la toate celelalte vicii. Și începe cu magistrații, care exercitau autoritate printre popor; și relatează pe scurt cuvintele în care a înfierat împotriva lor. Am spus în altă parte că Profeții nu au consemnat tot ce au vorbit, ci au atins doar pe scurt capetele sau punctele principale: și aceasta a fost făcută de Mica, ca să știm ce a făcut el timp de patruzeci sau mai mulți ani, în care și-a exercitat slujba. Ar fi putut relata, fără îndoială, în jumătate de oră, tot ce există din scrierile sale: dar din această carte mică, oricât de mică este, putem învăța care a fost felul de învățare al Profetului și asupra cărui lucruri a stăruit mai ales. Mă voi întoarce acum la cuvintele sale.Despre chemarea de a asculta, Calvin scrie:
Ascultați aceasta, vă rog, spune el. O astfel de prefață denotă nepăsare la judecători; căci de ce cere el o audiere de la ei, dacă nu pentru că deveniseră atât de toropiți în viciile lor, încât nu ar fi dat atenție la nimic? Întrucât atunci o stupoare atât de brutală îi cuprinsese, el spune: Ascultați acum voi, căpetenii sau capete ale lui Iacov, și voi, conducători ai casei lui Israel. Dar de ce mai vorbește el despre casa lui Israel? Pentru că acest nume era cunoscut și celebrat în mod deosebit, ori de câte ori se făcea o mențiune despre posteritatea lui Avraam: și ceilalți Profeți, chiar vorbind despre împărăția lui Iuda, folosesc adesea acest titlu: 'voi, care sunteți chemați cu numele lui Israel'; și au făcut aceasta din cauza demnității sfântului Patriarh; și înțelesul cuvântului însuși era un mărturisire neobișnuită a excelenței pentru întreaga sa rasă. Și acesta este ceea ce face adesea Isaia. Dar numele lui Israel nu este pus aici, ca în altă parte, ca un titlu de distincție: dimpotrivă, Profetul aici amplifică păcatul lor, pentru că erau atât de corupți, deși erau cei mai de seamă bărbați printre rasa aleasă, fiind aceia pe care Dumnezeu îi onorase cu atâta demnitate, încât i-a pus peste Biserica și poporul său ales. Era atunci o ingratitudine, de neîndurat, să abuzeze de acea autoritate înaltă și sfântă, care le fusese conferită de Dumnezeu.Calvin abordează apoi responsabilitatea conducătorilor de a cunoaște judecata.
Nu vă aparține vouă, spune el, să cunoașteți judecata? Aici el lasă să se înțeleagă că dreptatea ar trebui să aibă un loc printre cei mai de seamă bărbați, într-un mod mai special decât printre oamenii de rând; căci se cuvine ca ei să îi întreacă pe alții în cunoașterea a ceea ce este drept și corect: căci deși deosebirea dintre bine și rău este săpată pe inimile tuturor, totuși ei, care dețin supremația printre popor și excelează în putere, sunt ca și cum ar fi ochii comunității; precum ochii îndrumă întregul trup, tot așa și ei, care sunt puși într-o situație de onoare, sunt astfel făcuți eminenți, ca să arate calea dreaptă altora. De aceea, prin cuvântul 'a cunoaște', Profetul lasă să se înțeleagă că ei au subminat în mod nelegiuit întreaga ordine a naturii, căci erau orbi, în timp ce ar fi trebuit să fie luminătorii întregului popor. Nu vă aparține vouă, spune el, să cunoașteți judecata și echitatea? Dar de ce s-a spus aceasta, mai ales conducătorilor de seamă? Pentru că ei, deși știau de la sine ce este drept, având legea săpată înăuntru, totuși ca conducători ar fi trebuit să posede o cunoaștere superioară, astfel încât să îi depășească pe alții. Este deci datoria voastră să cunoașteți judecata. De aici învățăm că nu este de ajuns ca prinții și magistrații să fie bine dispuși și drepți; ci li se cere să cunoască judecata și înțelepciunea ca să poată discerne chestiuni deasupra oamenilor de rând. Dar dacă nu sunt astfel înzestrați cu darul înțelegerii și înțelepciunii, să ceară de la Domnul. Știm într-adevăr că, fără Duhul lui Dumnezeu, cei mai ageri bărbați sunt cu totul nepotriviți să conducă; nici nu este în zadar că Duhul liber al lui Dumnezeu este prezentat ca deținând puterea supremă în lume; căci suntem astfel amintiți că chiar și cei care sunt înzestrați cu darurile principale sunt cu totul incapabili să guverneze dacă Duhul lui Dumnezeu nu este cu ei. Acest pasaj arată deci că o minte dreaptă nu este o calificare suficientă la prinți; ei trebuie să exceleze și în înțelepciune, ca să fie, precum am spus deja, precum ochii sunt pentru trup. În acest sens este că Mica spune acum că le aparținea conducătorilor poporului să cunoască judecata și dreptatea.El expune apoi cruzimea conducătorilor.
El adaugă apoi: Dar ei urăsc binele și iubesc răul și smulg pielea de pe poporul meu, carnea de pe oasele lor; adică nu lasă nimic, spune el, sănătos și sigur, rapacitatea lor fiind atât de furioasă. Profetul transmite mai întâi o mustrare generală, -- că ei nu numai că au pervertit dreptatea, ci erau și dedați la nelegiuire și urau binele. El înseamnă deci că erau în mod deschis nelegiuiți și neevlavioși, și de asemenea că, cu un scop fix, duceau război împotriva a tot ce este drept și corect. De aici învățăm cât de mare și cât de abominabilă era corupția poporului, când erau încă posesiunea și moștenirea deosebită a lui Dumnezeu. Întrucât atunci starea acestui popor antic devenise atât de degenerată, să învățăm să umblăm în solicitudine și teamă, în timp ce Domnul ne conduce prin magistrați evlavioși și păstori credincioși: căci ceea ce s-a întâmplat cu evreii s-ar putea întâmpla curând și nouă, astfel încât lupii ar putea domni peste noi, așa cum experiența a dovedit chiar și în acest oraș al nostru. Profetul adaugă apoi tipurile de cruzime care au prevalat; despre care vorbește în termeni hiperbolici, deși fără îndoială ne pune înaintea ochilor starea lucrurilor așa cum era. El compară pe judecători cu lupi sau cu lei, sau cu alte fiare sălbatice. El nu spune că au căutat proprietatea poporului sau au jefuit casele lor; ci spune că le-au devorat carnea până la oase; spune că le-au smuls pielea: și aceasta o confirmă în versetul următor.
Considerați
Consideră
Calvin extrage ceea ce cere Dumnezeu de la cei în putere.
Acest pasaj ne învață deci ce cere Dumnezeu în principal de la cei în putere, -- ca să se abțină de la a face nedreptate: căci, fiind ei înarmați cu putere, ar trebui să fie o lege pentru ei înșiși. Ei își asumă autoritate asupra altora; să înceapă atunci cu ei înșiși și să se rețină de la a face rău. Căci când un om privat este dispus să facă rău, este reținut cel puțin de teama legilor și nu îndrăznește să facă nimic după plăcerea sa; dar la prinți există o îndrăzneală mai mare; și ei sunt capabili să facă o nedreptate mai mare: și acesta este motivul pentru care ei ar trebui să observe mai multă îngăduință și umanitate. De aceea, blândețea și bunătatea părintească devin în mod special prinții și pe cei în putere. Dar Profetul aici condamnă pe prinții epocii sale pentru ceea ce merita cea mai înaltă mustrare; și crima lor principală era cruzimea sau inumanitatea, întrucât nu au cruțat propriii supuși.El reflectă mai târziu asupra felului în care Dumnezeu tratează cu cei irecuperabili.
El arată aici că Dumnezeu nu ar fi împăcat cu oamenii cu totul irecuperabili, care nu puteau fi restaurați prin niciun mijloc la calea dreaptă. Dar când cineva cade [și se pocăiește] va găsi întotdeauna pe Dumnezeu milostiv față de el, de îndată ce strigă către el; dar când cu minți încăpățânate ne urmăm propriul curs și nu dăm loc pocăinței, închidem ușa milei împotriva noastră; și astfel ceea ce învață Profetul aici are loc în mod necesar, -- Domnul își ascunde fața în ziua necazului. Și auzim și ceea ce spune Scriptura, -- că judecata va fi fără milă pentru cei care nu sunt milostivi, (Iacov 2:11.) De aceea, dacă cineva este inexorabil față de frații săi, (așa cum vedem astăzi mulți tirani și vedem și mulți din clasa de mijloc cu aceeași dispoziție tiranică și cu totul sanguinară,) va întâlni în cele din urmă, oricine ar fi el, acea judecată pe care Mica o denunță aici. Sentința nu trebuie luată deci într-un sens general, ca și cum ar fi spus că Domnul nu ar fi împăcat cu cei răi; ci el indică în mod special pe acei oameni irecuperabili, care se întăriseră cu totul, astfel încât deveniseră, precum am văzut deja, cu totul inflexibili. Profetul vine acum la a doua sa mustrare.
Răspunde
Unde în viața mea sau în sfera mea de influență aș putea fi tentat să abuzez de autoritate sau să rămân tăcut cu privire la nedreptate? Cum modelează promisiunea restaurării viitoare a lui Dumnezeu speranța mea când văd corupție în jurul meu? În ce feluri invit Duhul să îmi țină inima tandră și pocăită înaintea Domnului?
Roagă-te
Doamne Dumnezeul nostru, care cercetezi inimile conducătorilor și ale popoarelor deopotrivă, descoperă orice nedreptate ascunsă și întărește-ne prin Duhul Tău ca să umblăm cu smerenie în căile legământului Tău. Stabilește Împărăția Ta în dreptate, ca să locuim în siguranță sub domnia Fiului Tău, unde Cuvântul Tău iese din Sion să judece neamurile și să aducă pace durabilă. Prin Hristos Domnul nostru, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →